948 matches
-
în funcțiune. «Aici nu ajunge nici o politică: nici a lui Franz Joszef, nici a lui Ceaușescu și nici a lui Victor Ciorbea. Trebuie să rezistăm prin noi înșine, cum vom putea.» Monografia zice ca și el: «La 1848, peste satul Ponor n-a ajuns grosul luptelor, dar comandantul Axente Luca din loc a poruncit tuturor să iasă obligat pe vârfurile munților și dealurilor: Femeile, copiii și bătrânii și fiecare persoană era datoare să facă câte zece focuri care erau întreținute în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
au îmbătrânit și el se teme de suspiciunile care i-ar îndepărta pe puținii oameni de biserică. «Sunt atât de sărac că mi-i frică să spun că mai cred în Dumnezeu. Nu mai pot...», îmi zicea un bătrân din Ponor. Urmele lui Dumnezeu Cobor cu părintele Bradea prin nămeți. Și-a luat cârja groasă de frasin. Risipite pe coastă, case și vechi grajduri acoperite cu paie se zgribulesc în noapte. Moții își învelesc acareturile cu paie de grâu, prinse în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
drum și gata!... că de ce? Și mama Eugenia înlătură niște firimituri imaginare de pe masa curată. - A făcut rău domnul Victor că nu a terminat drumul, o asigur eu. Ce formidabil ar fi dacă ar exista un drum care să lege Ponorul de Cheile Râmețului, până la mânăstire... Încerc să-i liniștesc. N-am venit să mă iau inutil de feciorul lor: l-au pus jos ai lui, ce să-i mai fac eu? Chiar neterminat, sătenii îi spun tot «Drumul lui Ciorbea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
liniștesc. N-am venit să mă iau inutil de feciorul lor: l-au pus jos ai lui, ce să-i mai fac eu? Chiar neterminat, sătenii îi spun tot «Drumul lui Ciorbea». Valeriu Tabără, originar din satul Sălciua de peste dealul Ponorului, îl atacase pe Ciorbea în Parlament că a adus utilaje să-și facă drum pe-acasă. România ar trebui să aibă câte un șef de guvern din fiecare zonă defavorizată: poate numai așa am avea ceva drumuri ca lumea. Calea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
numai prerogativa împăratului. Românii cercară mai întîi să surprindă și să ia orașul întărit Pristav din Em, dar nu izbutiră, deci, considerând greutatea și primejdia unei împresurări mai îndelungate, hotărâră a ocoli orașul și a se coborî din-nălțimile și ponoarele Emului la șes. Se aruncară pe neașteptate asupra orașelor grecești (romeice) și a altor localități din poalele munților, prinseră mulți oameni și târâră cu sine o mulțime de vite și altele de ale traiului. Ieșind împăratul Isac contra lor în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru strâmtorile de munți și de greutatea de-a pătrunde prin vizuinile lor, dar iar fără nici o ispravă nu-i venea să se-ntoarcă. Deci, răzgîndindu-se, se folosi de-o negură deasă ce se lăsase într-una din zile, acoperind ponoarele munților și ascunzătorile alese de dușmani, atacă energic pe neprevăzătorii români, cari nu băgase de samă mișcările lui, dintr-o parte din care nici se așteptau, le băgă spaima-n oase și, c-un atac combinat, așa-i aruncă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Peștera Scărișoara) Cheile Turzii (Munții Trascăului) (Ponicova). În Munții Apuseni apare carstul cel mai bine dezvoltat din țara noastră. Principalele unități montane cu relief carstic sunt: Munții Bihor unde se găsesc numeroase obiective turistice de mare interes, precum: Peștera Cetățile Ponorului (4 km lungime), cu un curs subteran ce formează câteva lacuri și iese la suprafață prin izbucul Călugări; Cheile Galbenii, cu versanți străpunși de peșteri; Platoul Padiș cu numeroase doline; Lumea Pierdută, cu o frecvență mare a avenelor ș.a. Unele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
unde se remarcă Cheile Turzii și Peștera Huda lui Papară (cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa). Relieful carstic apare și în zonele extracarpatice fără a fi la fel de bine valorificat. Sunt apreciate turistic Peștera Topolnița și Podul de la Ponoare (Podișul Mehedinți), Peștera La Adam (Podișul Dobrogei) și carstul pe sare din Subcarpați. Formele rezultate în acest ultim caz evoluează mult mai rapid în comparație cu carstul de pe calcare și este completat și de un carst antropic, generat de exploatarea sării de către
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Formele rezultate în acest ultim caz evoluează mult mai rapid în comparație cu carstul de pe calcare și este completat și de un carst antropic, generat de exploatarea sării de către om. Apar, astfel, puțuri, galerii și gropi de prăbușire la Mânzălești, Podul Natural (Ponoare - Podișul Mehedinți) Masiv de sare (Praid) Cușma Dorobanțului (Munții Ceahlău) „Tigăile Mari” (Munții Ciucaș) Babele (Munții Bucegi) Lopătari, Slănic Prahova (Subcarpații Curburii), Ocnele Mari (Subcarpații Getici), Tg. Ocna (Subcarpații Moldovei), Sovata-Praid, Ocna Mureș, Ocna Sibiului, Ocna Dejului (Depresiunea colinară a
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
carpato - danubiano - pontic. „Gânditorul și perechea sa” (Hamangia) Sarmizegetusa Regia Brățară dacică a. Epoca preistorică este reprezentată prin diferite piese de ceramică, unelte, arme de vânătoare și podoabe. Aceste obiecte aparțin Paleoliticului, cum sunt descoperirile de pe Valea Dârjovului (Olt), Ohaba - Ponor și Cioclovina (Hunedoara), Neoliticului, sublim reprezentat de celebra figurină „Gânditorul” de la Hamangia și prin ceramica de Cucuteni, precum și Epocii fierului prin descoperirile de la Baia, Cotnari, Basarabi ș.a.. b. Civilizația geto-dacă (sec V î.H. - sec I d.H.) prezintă mai multe
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
păstorit, arat), anumite trăiri și obișnuințe generate de succesiunea ritmică a anotimpurilor etc.. Manifestarea ciclurilor vegetale constituie, adesea, elemente de polarizare a turiștilor, în cadrul anumitor sărbători, intrate de mult în conștiința populației din acele locuri. Se remarcă: înflorirea liliacului la Ponoare (în Podișul Mehedinți), înflorirea bujorului (în Fânațele Clujului), înflorirea narciselor în Poiana Narciselor (Munții Apuseni) sau la Dumbrava Vadului (Brașov), sărbătoarea salcâmului în unele localități de pe Valea Dunării, sărbătoarea teiului, recoltarea castanelor etc.. Se adaugă, sărbătorile prilejuite de anumite activități
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mai cunoscute sunt: Satul de vacanță „Verdi”, situat la intrarea în Băile Felix (dinspre Deva); Satul de vacanță „Roșu”, situat în Deltă, înconjurat de lacurile Puiu - Roșu - Roșuleț; Satul de vacanță Ic Ponor-Padiș, amplasat în renumita zonă carstică Padiș - Cetățile Ponorului; Satul de vacanță Mamaia ș.a.. Campingurile s-au dezvoltat ca urmare a creșterii folosirii automobilului. Amplasate, ca și motelurile, în apropierea unor căi de comunicație, campingurile reprezintă o formă alternativă de cazare, pentru sezonul estival, ce cuprind un complex de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
mari, prezente în Munții Bihorului (Padeș), CodruMoma, Pădurea Craiului; sistemul de peșteri, depresiuni carstice și avene; crestele stâncoase și vârfurile cu fizionomii diverse; rețeaua hidrografică radiară, impusă de caracteristicile orografice, cu văi adânci, adesea cu aspect de chei, văi seci, ponoare și izbucuri; vegetația bogată și variată, cu pajiști subalpine pe culmile înalte, păduri de conifere la înălțimi mai mari și păduri de foioase la altitudini mai mici. Regiunea Banatului se desfășoară în sud-vestul țării, în aria montană și în depresiunile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor zimțate, răzlețite-n plăpumi și ponoare, râvnitor să râdă strașnic, bubuitor, demiurgic, din foale, din încăperile inimii, din sângele ficatului și-al splinei, din rinichii pișorcoși, din mațul minților nălucindu-i genial pampuște duioase, crudele, virginale... pe urmele voioase, bine întipărite în memorie, ale lui Rabelais
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
suie împotrivă, ca să cerceteze acele sărituri strâmbe, în trei brânci. - Cu cefolos? Se vedeau subt el, în râpa afundă, câteva linii libere - dungi de omăt, printre bungeturi. Culi trase de la șoldul drept binoclul și cercetă cu el îndelung amândouă repezușurile ponorului și fundul. În fund, subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să ne amintească existența lui și să ne dea nădejde; dar îndată după aceea prindeau să șușuie brazii și auzeam în ponoare depărtate vuietul furtunii și al ploii. Am așteptat o săptămână să se așeze vremea. După aceea, visând altă epocă tihnită a acelei așezări, m-am coborât iarăși la câmpie. Am ieșit din ploaie și din furtună; am regăsit primăvara la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele, Toate florile șoptiră, Întorcându-și fețele. A privit la mine cu aceiași ochi calzi. --Să ne așezăm, fiule, și scoate cele cărți din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
drept al Sitnei era o mare moșie ce se învecina cu cele din Bâznoasa, iar pe valea Jijei, după cum am amintit, se învecina cu moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
incinta gării erau cel puțin trei linii, din care una curentă, o magazie și case de locuit pentru două familii de acari și magaziner. În gara Todireni a fost ridicat un castel de apă, apă adusă prin conductă din Dealul Ponor, mai exact de pe locul gospodarului Lopatnic. În urmă cu 25 ani, la vărsarea părâului Răchiți s a construit un mini bazin și din el se pompa apă în castel. Totodată s-a amenajat și depozitare a unei cantități de cărbune
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându-se la tren și călători, care se răcoreau cu apa bună și rece captată din dealul Ponoare, de pe lotul săteanului Lopatnic din satul Hlipiceni. Nu mult timp după întâmplarea cu aterizarea avionului, în gara Todireni, într-una din zile, printre călătorii aduși de trenul de prânz, a coborât și căpitanul Emanoil Mihai, fiu al satului, a venit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
drept al Sitnei era o mare moșie ce se învecina cu cele din Bâznoasa, iar pe valea Jijei, după cum am amintit, se învecina cu moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
incinta gării erau cel puțin trei linii, din care una curentă, o magazie și case de locuit pentru două familii de acari și magaziner. În gara Todireni a fost ridicat un castel de apă, apă adusă prin conductă din Dealul Ponor, mai exact de pe locul gospodarului Lopatnic. În urmă cu 25 ani, la vărsarea părâului Răchiți s a construit un mini bazin și din el se pompa apă în castel. Totodată s-a amenajat și depozitare a unei cantități de cărbune
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându-se la tren și călători, care se răcoreau cu apa bună și rece captată din dealul Ponoare, de pe lotul săteanului Lopatnic din satul Hlipiceni. Nu mult timp după întâmplarea cu aterizarea avionului, în gara Todireni, într-una din zile, printre călătorii aduși de trenul de prânz, a coborât și căpitanul Emanoil Mihai, fiu al satului, a venit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și cu un dor nemărginit ce mă arde statornic încă de la plecarea mea de-acasă... Pe-aista ți-l voi dărui numai ție, Mălină! Și așa, s-au așezat muntenii pe mușchiul mătăsos de la marginea poienii, mai la vale de ponoare... Se-aburcă huțanul pe huțulcă, nu putea să mai coboare!... Într-un târziu, Mălina îngână așa, ca pentru sine: Mare crai, Trifănele-pui de lele, și vezi că ai trei copii mari și huțulcă încă tânără acasă! Cobzar în toată legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]