893 matches
-
Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat și condamnat. După pronunțarea sentinței măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Cadavrul a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creștinii binecuvântează. A fost apoi târăt de picioare afară din biserică și pus într-un mormânt comun. Un nou val de ură a făcut ca trupul lui
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
la patru zile de la numire, ducând la o ciocnire armata între cele două tabere adverse. Desideriu nu era însă omul care să lupte și fără ezitare a plecat din Romă, pe mare, ajungând la Terracina , unde a renunțat la însemnele pontificale și s-a întors în mănăstire. Între timp la Romă apărea din nou "Clement al III-lea" și se instala la Lateran. La presiunile lui Giordano, în martie 1087, Desideriu convoacă un Conciliu la Capua, pentru a discuta despre alegerea
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
Graziano Pierleoni care l-a urmat ca papă sub numele de Grigore al VI-lea. Motivul acestui târg nemaiauzit era că Benedict voise s-o ia de soție pe verișoara sa, și de aceea trebuia să scape de funcția sa pontificala,retrăgându-se, spre bucuria maselor din Roma. Între timp însă verișoara în cauză s-a răzgândit: atunci și Benedict și-a declarat abdicarea ,nulă și neavenită insistând să fie considerat în continuare papă de drept. Roma s-a trezit cu
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
faptul că Lothar al III-lea a decis să facă două expediții în Italia pentru protejarea papei Inocențiu al II-lea împotriva antipapei Anaclet al II-lea. Drept recunoștință papa Inocențiu al II-lea l-a numit cancelar și bibliotecar pontifical.
Papa Lucius al II-lea () [Corola-website/Science/305426_a_306755]
-
favorizați de regele spaniol Filip al II-lea, din care niciunul nu fusese în stare să adune suficienți adepți. Pontificatul lui a fost printre cele mai importante ale reformei catolice urmând indicațiile Conciliului Tridentinum. A scos între 1595 și 1596 "Pontificale Romanum" și în 1600 "Caeremoniale episcoporum", mai târziu și ediții noi ale "Breviarium Romanum" (1602) și ale "Missale Romanum" (1604). În 1596 a ordonat ediția nouă a listei cărților interzise de Biserică "Index Librorum Prohibitorum". În Anul Sfânt 1600 a
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]
-
decembrie 1717. Părinții săi erau contele "Marco Aurelio Tommaso Braschi" (1684-1759) și "Anna Teresa Bandi" (1690-1730). A fost educat de Iezuiți. A făcut studii de drept "în utroque jure", la Universitatea din Ferrara. Devine secretar al cardinalului "Tommaso Rufo", legat pontifical la Ferrara. Cand Papă Clement al VII-lea a murit, Braschi l-a urmat la Romă pentru conclav. Cand stăpânul său "Tommaso Rufo" a fost numit decan al "Colegiului Cardinalilor", a devenit auditor, însărcinat cu administrarea diocezelor de "Velletri" și
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
al Papei Benedict al XIV-lea. A fost ordonat preot în 1758. În timpul pontificatului papei Clement al XIII-lea, a obținut, în 1766, sarcina de a fi trezorier al Camerei Apostolice, care îl face șef al administrației financiare a Statelor Pontificale. La 26 aprilie 1773, a fost înălțat la demnitatea de cardinal-preot de Sant'Onofrio. A fost ales "papă" în conclavul din 1774-1775, mulțumită susținerii franceze, și și-a ales numele de "Pius al VI-lea", aducându-i astfel omagiu papei
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
Cruce", unde a construit biserica nouă. În același timp a fost profesor de teologie morală la Institutul Teologic Romano-Catolic pentru Laici "Sfânta Tereza" din București (1991-1998). În perioada 1998-2002 a studiat Dreptul Canonic la Facultatea de Drept Canonic din cadrul Universității Pontificale Gregoriana din Roma, interesându-se mai cu seamă de aspectele juridice din cadrul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican . Din 1 octombrie 2002 este Vicar General al Arhidiecezei Romano-Catolice din București (în urma retragerii Mons. Vittorio Luigi Blasutti), paroh la Parohia "Preasfântul
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
rasele umane cu niște specii distincte sau societatea umană cu o junglă. În toamna anului 2008, a avut loc la Vatican o conferință internațională cu ușile închise pe tema lui Darwin, a evoluției și a designului inteligent, organizată de Academia Pontificală de Științe. Papa Benedict al XV-lea consideră că nu există nicio contradictie între teoria evoluționistă și concepția creștină asupra creației. Suveranul Pontif l-a mai citat pe Papa Ioan Paul al II-lea precizând că ""adevărul științific, care este
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
copleșit vechile metode și în 1843 poporul- prostimea, în ochii Bisericii - a cucerit Romă. Pius al IX-lea a fost ales papă în 1846 și lumea pe care a moștenit-o era una disperată, cel putin văzută de la fereastra palatului pontifical. Garibaldi și Mazzini erau în plină glorie și, la puțin timp după ce a urcat pe tronul lui Petru, Pius a fugit din Romă, noaptea, în trăsura ministrului Bavariei, nu s-a oprit pînă la Napoli și apoi a trecut dintr-
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Război Mondial, a urmând aici studiile medii și superioare și a frecventând cursurile de filosofie și teologie. A fost hirotonit preot la la 3 martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
medii și superioare și a frecventând cursurile de filosofie și teologie. A fost hirotonit preot la la 3 martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie 1971, când a fost chemat să slujească pe lângă Secretariatul de Stat, ca secretar particular al substitutului de atunci, Giovanni Benelli. La 12 decembrie 1979
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie 1971, când a fost chemat să slujească pe lângă Secretariatul de Stat, ca secretar particular al substitutului de atunci, Giovanni Benelli. La 12 decembrie 1979 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
devenit arhiepiscop titular de Vescovio și secretar al Colegiului Cardinalilor. În anul 1989 a fost numit substitut pentru probleme generale la Secretariatul de Stat. La 16 septembrie 2000 a fost numit prefect al Congregației pentru Episcopi și președinte al Comisiei Pontificale pentru America Latină. Ca substitut al Secretariatului de Stat, l-a însoțit pe papa Ioan Paul al II-lea în numeroase călătorii ale sale în Italia și în străinătate. Cu ocazia scurtei vizite pe care la 19 iulie 1998 a făcut
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
iar nobilimea și biserica au devenit influențe. Pentru a-și consolida poziția, Henric a încercat să uniformizeze sistemul juridic. Reformele au scăzut însă autoritatea tribunalelor ecleziastice. Henric I a refuzat să admită întâietatea legislației romane față de învestitura laică și intervențiile pontificale în afacerile interne ale clerului insular. Acesta a intrat în conflict cu Anselm, arhiepiscop de Canterbury și cu papalitatea, conflict ce a fost rezolvat în 1105 printr-un compromis. Neînțelegerile au reizbucnit în 1164, între regele Henric al II-lea
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
dar au fost înăbușite de trupele habsburgice. Problema unificării Italiei a intrat în atenția opiniei publice de la 1848. La Milano se declanșează o revoltă în nord care se transformă într-o revoluție și se extinde în Toscana, Parma, Modena, Statele Pontificale și în regatul Piemontului. Regatul Piemontului era cel mai dezvoltat stat italian, iar Lombardia aflată sub control habsburgic era cea mai dezvoltată economic. În urma agitațiilor revoluționare din martie 1848, regele Piemontului a fost nevoit să acorde un statut, o constituție
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și Sicilia formau Regatul Neapolelui, restituit Bourbonilor după eșecul lui Murat, care încercase să recucerească statele acestuia și care a fost împușcat. În centru, statele pontificale se întindeau la nord, din Romagna până în Câmpia romană, trăind în două Italia peninsulară. Papa Grigore al XVI-lea, întâmpinat în 1830, cu ocazia alegerii sale, de o răscoală reprimată însă repede de austrieci, aplică pe acest teritoriu un despotism
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
încurajeze schimbarea. În primul rând, în sânul acestei burghezii progresiste, puternic influențată de ideile franceze și care, deși mai puțin numeroasă și mai puțin influentă decât în Piemont, era prezentă totuși și în regatul lombardo-venețian, în ducate și în statele pontificale, s-a dezvoltat mișcarea liberală de unificare, Rissorgimento, care promovează proiectele de unificare ce duc la începutul lui decembrie 1860 la elaborarea constituției regatului unic. Declanșarea revoluției din 1848 în Italia nu este cu nimic tributară în faza ei inițială
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
în faza ei inițială insurecției pariziene din luna februarie. Ea începe în 1847, odată cu alegerea lui Pius al IX-lea pe tronul Sfântului Petru, care își justifică reputația liberală pe care o are în Italia prin câteva reforme aplicate statelor pontificale. Imediat, întreaga țară începe să se miște. Manifestațiile anti-austriece au loc aproape peste tot, provocate de strigătele de "Trăiască Pius al IX-lea". Cele mai mari au loc în regatul lombardo-venețian, unde populația refuză să cumpere tutun pentru a nu
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
Carol Albert se lasă influențat de opinia publică piemonteză și de publicistul Cavour, care, în ziarul său, Rissorgimento, cere "război, război fără întîrziere". Regele Piemontului începe ostilitățile împotriva Ausțriei, iar trupele sale intră în Lombardia. Aici li se alătură armata pontificală, al cărei șef, generalul Durando, nu se mai supune ordinelor lui Pius al IX-lea care dorea să evite războiul. Pînă și regele Neapolelui, Ferdinand al II-lea, trimite 16 000 de oameni să participe la cruciada împotriva Austriei, pe
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
Ioan Paul al II-lea a decretat ca paliumul sacru să fie acordat arhiepiscopilor mitropoliți la 29 iunie, Solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Paul. Arhiepiscopii poartă paliumul deasupra planetei, și numai în propria arhidieceză, în zilele și ocaziile specificate de "Pontificalul Roman".
Pallium () [Corola-website/Science/313362_a_314691]
-
Părintele Pietro SJ (n. 29 iunie 1818 - † 26 februarie 1878) a fost un astronom italian. El a fost director al Observatorului de la Universitatea Pontificală Gregoriană (numit mai înainte Colegiul Roman), timp de 28 de ani. El a fost un pionier în spectroscopia astronomică și a fost unul dintre primii oameni de știință care a susținut autoritar că Soarele este o stea. S-a născut
Angelo Secchi () [Corola-website/Science/320397_a_321726]
-
(nume alternative: Statul Papal, Statele Bisericii sau Statele Pontificale) () () a fost unul din statele istorice majore din Italia din secolul al VI-lea până când peninsula italică a fost unificată în 1861 de către Regatul Sardiniei (după care , într-o formă mai puțin extinsă teritorială, a continuat să existe până în 1870
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
reparații sărace. Orasul a fost capturat pe 20 septembrie 1870. Roma și Latium au fost anexate la Regatul Italiei, ca urmare a unui plebiscit următoarele octombrie. În ciuda faptului că puterile în mod tradițional catolice nu au venit în ajutorul statului pontifical, acesta a respins orice aranjament substanțial cu Regatul Italiei, în special orice propunere care a cerut ca papa să devină cetățean italian. Statul papal s-a limitat pe sine la Palatul Apostolic și clădirile adiacente, în bucla de fortificațiile antice
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]