901 matches
-
existat pe același loc sau în apropiere de acesta încă din perioada ocupației romane, acum aproape 2000 de ani. În jurul anului 50 e.n. romanii au construit primul pod peste Tamisa în zona Londrei, probabil un pod militar de lemn, pe pontoane. În jurul anului 55 e.n. a fost construit un pod pe piloni și romanii au întemeiat un mic târg lângă acesta - localitatea Londinium. Așezarea și podul au fost distruse în timpul revoltei conduse de Regina Boadicea în anul 60 e.n. Victoria acesteia
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
La Boîte à Matelots din rue Fontaine 10, unde cei doi frați își fac debutul parizian, apoi în cabaretele La Roulotte din rue Pigalle 62, L'Aéroport din 11 rue Jules-Chaplain 11, inaugurat în iunie 1932, și în clubul Le Ponton 2 din Montparnasse în 1934. De asemenea, cântă cu jazzmeni consacrați deja, precum Stéphane Mougin, André Ekyan, Alix Combelle, la clubul Croix du Sud. Din 1933 datează și primele portrete ale lui Reinhardt, realizate tot de Émile Savitry. În fine
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
doua zi, la 27 august, potrivit ordinelor primite și datorită situației delicate în care se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale a predat Comandamentului sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
ca armistițiul să fie prelungit până pe 4 iulie, în speranța că până pe acea dată aveau să vină mercenarii angajați din Europa Occidentală. Pe 30 iunie 1410, forțele poloneze din Wielkopolska și Małopolska au traversat râul Vistula pe un pod din pontoane și s-au unit cu forțele sosite din Masovia și din Marele Ducat al Lituaniei. Forțele poloneze ale lui Jagiełło și cele lituaniene ale vărului său Vytautas cel Mare (căruia Jagiełło îi cedase puterea) s-au reunit pe 2 iulie
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
introduce " Nicotiana tabacum", în cultură din semințe aduse cu el, din Insulele Bermude. De-a lungul secolelor 17 și 18, tutun a continuat să fie principala cultură a Virginiei, precum și a Carolinelor. Depozite mari de tutun au umplut zone de lângă pontoane de orașe noi, înfloritoare, cum ar fi Dumfries pe Potomac, Richmond și Manchester. În Japonia frunzele de tutun au fost introduse de către marinarii portughezi în anul 1542. Tutun de fumat a ajuns pe malurile australiene, fiind introdus de comunitățile indigene
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
și dacă le-ar fi înfăptuit, perșii ar fi trecut înaintea tuturor popoarelor acelor vremi. La începutul lui 480 î.Hr. pregătirile erau terminate, și armata adunată de Xerxes la Sardis a mărșăluit spre Europa, trecând Hellespontul pe două poduri de pontoane. Atenienii se pregătiseră și ei de război cu perșii - în 482 î.Hr. au hotărât, sub conducerea arhistrategului Temistocle să construiască o flotă puternică de trireme, cu care să înfrunte dușmanul. Cum atenienii nu aveau o armată suficient de puternică să
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
aflat de prezența a șase sau șapte divizii blindate la frontiera germano-belgiană. În zonă au mai fost indentificate și alte unități motorizate. Serviciile specializate franceze au fost informate de către piloții avioanelor de recuoaștere cu privire la lucrările de construire a podurilor de pontoane peste râul Our, la frontiera germano-luxemburgheză. Atașatul militar francez din Berna a transmis în țară informații cu privire la atacul german care avea să aibă loc la Sedan în perioada 8 - 10 mai. Raportul său era datat 30 aprilie. Toate aceste informații
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
major în politica orașului Boston, nume cunoscute fiind Kennedy, Tip O'Neill, și John F. Fitzgerald. Între 1631 și 1890, orașul și-a triplat dimensiunea sa fizică cu ajutorul îmbunătățirilor funciare, prin construirea în mlaștini, noroi, și a completării spațiilor între pontoane de-a lungul malului -un proces care Walter Muir Whitehill l-a numit "reducerea dealurilor pentru a umple golfuri ". Cele mai mari eforturi de regenerare au avut loc în timpul secolului 19. Începând cu 1807, coroana Beacon Hill a fost folosită
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
Un ponton este o construcție plutitoare metalică, din lemn sau compozit, cu fundul plat, puntea plană (fără selatură), cu secțiunea transversală dreptunghiulară. Este de regulă nepropulsat. Se utilizează ca platformă la încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu. Dotat cu
Ponton () [Corola-website/Science/302939_a_304268]
-
cu fundul plat, puntea plană (fără selatură), cu secțiunea transversală dreptunghiulară. Este de regulă nepropulsat. Se utilizează ca platformă la încărcarea și descărcarea navelor care nu operează la cheu. Dotat cu gruie sau macarale se folosește la lucrări hidrotehnice. Un ponton de transport (bac) este un mijloc plutitor portuar cu punte platformă, folosit pentru transportul mărfurilor de la navă la cheu și invers. Deși nu are mijloace de propulsie, totuși în unele țări este considerat ca navă din punct de vedere juridic
Ponton () [Corola-website/Science/302939_a_304268]
-
În România au fost construite docuri uscate la șantierele navale din Galați, Constanța și Mangalia. Un doc plutitor este o construcție plutitoare folosită, pentru ridicarea (andocarea) navelor din apă în vederea întreținerii și reparațiilor la opera vie. Este format dintr-un ponton mare compartimentat sau din mai multe pontoane separate, legate rigid între ele, constituind o punte rezistentă, ce susține nava sau navele andocate. Docul este mărginit într-un bord sau în ambele borduri de compartimente etanșe înalte, numite „bajoaiere”, în care
Doc () [Corola-website/Science/302971_a_304300]
-
la șantierele navale din Galați, Constanța și Mangalia. Un doc plutitor este o construcție plutitoare folosită, pentru ridicarea (andocarea) navelor din apă în vederea întreținerii și reparațiilor la opera vie. Este format dintr-un ponton mare compartimentat sau din mai multe pontoane separate, legate rigid între ele, constituind o punte rezistentă, ce susține nava sau navele andocate. Docul este mărginit într-un bord sau în ambele borduri de compartimente etanșe înalte, numite „bajoaiere”, în care sunt plasate instalațiile de pompare, punctul de
Doc () [Corola-website/Science/302971_a_304300]
-
punctul de comandă, uzina electrică, ateliere, locuințe etc. Pe puntea bajoaierelor sunt instalate macarale mobile cu portal, cu ajutorul cărora sunt manipulate greutățile mari. Pe puntea docului se aranjează „calajul”, în funcție de dimensiunea și forma navei. Pentru andocarea navei se inundă compartimentele pontonului până ce întreaga construcție se afundă cu calajul la pescajul ce asigură intrarea navei; după intrarea și centrarea navei pe scaune se evacuează lent apa din compartimentele etanșe și docul, împreună cu nava, se ridică la suprafață. Docul plutitor se mai utilizează
Doc () [Corola-website/Science/302971_a_304300]
-
cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puțin eficiente. Un obiect care plutește pe valuri execută o mișcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai simplă formă de valorificare a acestei mișcări pentru recuperarea energiei valurilor sunt pontoanele articulate. O construcție modernă este cea de tip Pelamis formată din mai mulți cilindri articulați, care, sub acțiunea valurilor au mișcări relative care acționează niște pistoane. Pistoanele pompează ulei sub presiune prin motoare hidraulice care acționează generatoare electrice.
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui mal estic era acum controlat de evrei, a fost închis. În timpul războilui de Yom Kippur, forțele egiptene au construit poduri de pontoane peste canalul Suez și au luat cu asalt linia fortificată Bar-Lev, care era în concepția israelienilor de necucerit. În scurtă vreme, egiptenii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a malului de est a Canalului. La încheierea războiului, militarii
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare. Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuia să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30
Chipul lui Decebal () [Corola-website/Science/303667_a_304996]
-
să se oprească la sunetul clopoțeilor și al tobelor. Marina Song a fost de mare importanță în timpul consolidării imperiului, în secolul al X-lea; în timpul războiului împotriva statului Tang de Sud marina Song a folosit tactici precum apărarea marilor poduri ponton plutitoare pe Yangtze, în scopul de a asigura mișcările de trupe și consumabile. Au existat nave foarte spațioase în dinastia Song, care puteau transporta 1.000 de soldati la bordul lor, în timp ce rapidele nave cu zbaturi au fost privite ca
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
de a construi un pod plutitor. Inaugurat la 2 iulie 1865, podul avea o lungime totală de 680 metri (din care partea plutitoare reprezenta 350 m) și o lățime de 4.0 m. Partea plutitoare era formată din 40 de pontoane metalice, care susțineau un tablier de lemn. Trei dintre pontoane puteau fi îndepărtate astfel încât să creeze o deschidere de 20 m lățime pentru navele care urcau pe fluviul Senegal. Podului i s-a dat numele de "" printr-un decret al
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
1865, podul avea o lungime totală de 680 metri (din care partea plutitoare reprezenta 350 m) și o lățime de 4.0 m. Partea plutitoare era formată din 40 de pontoane metalice, care susțineau un tablier de lemn. Trei dintre pontoane puteau fi îndepărtate astfel încât să creeze o deschidere de 20 m lățime pentru navele care urcau pe fluviul Senegal. Podului i s-a dat numele de "" printr-un decret al împăratului Napoleon al III-lea. Darea în funcțiune în 1885
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
limita la 1.500 kg. greutatea vehiculelor care traversau podul. Lățimea redusă a podului îngreuna încrucișările de vehicule pe pod. De asemenea, întreținerea podului era dificilă. O echipă de 16 muncitori era ocupată în permanență cu evacuarea apei infiltrate în pontoane, cu verificarea lanțurilor de ancorare și cu diferite lucrări de reparații. Deschiderea în fiecare zi a podului pentru trecerea navelor era și ea o operație delicată. În câteva ierni, podul a fost avariat de furtuni și scos din funcțiune pentru
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
inflamabil, nu se foloseau nici un fel de lămpi sau felinare pentru iluminat, ceea ce făcea deplasarea foarte dificilă în timpul nopții. Piloții erau nevoiți să cunoască cursul fluviului în cele mai mici detalii pentru a putea opri la sutele de porturi și pontoane de pe maluri. Clemens a studiat cu meticulozitate cursul fluviului pe o distanță de aproximativ două mii de mile (3200 km) timp de mai bine de doi ani până a primit brevetul de pilot în 1859. În timp ce se pregătea pentru obținerea licenței
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
divizia Legrand a utilizat podul morii și a înaintat către Aspern și Essling. Oamenii săi au trebuit să îndure focul artileriei austriece, Legrand afirmând că pământul tremura sub picioarele sale. Sub focul austriecilor, un al doilea pod de 22 de pontoane a fost terminat pe 5 iulie, la ora 2 dimineața pe insula Alexandre și a permis cavaleriei și artileriei lui Masséna să treacă Dunărea. Într-un timp record, Corpul al IV-lea se afla pe malul stâng. Atunci când Bertrand l-
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
au pus mine cu declanșare întârziată și în acea noapte și în cea de 7/8 ianuarie, sub acoperirea unui bombardament naval, trupele britanice au început să se retragă 8 km către plaje, unde s-au urcat pe vase de pe pontoane improvizate. Ultimele trupe britanice au plecat din debarcaderul Lancashire la orele 04:00 în ziua de 8 ianuarie 1916. Regimentul Newfoundland a fost ales să rămână parte a ariergardei, retrâgându-se în cele din urmă de pe Gallipoli la 9 ianuarie 1916
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Turtucaia, oraș situat în fața Olteniței, pe celălalt mal al Dunării, era considerat ca bază de plecare excelentă în caz de atac românesc împotriva Bulgariei, eventualitate în care, între Oltenița și Turtucaia ar fi trebuit să fie construit un pod de pontoane. Cum însă, campania română prevedea ofensivă pe frontul de nord (în Transilvania, împotriva Austro-Ungariei) și defensivă pe frontul de sud (față de Bulgaria), podul de vase nu a mai fost construit. Pe uscat, Turtucaia se lega înspre est de Silistra printr-
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]