2,377 matches
-
temelor de interes comun, prin utilizarea resurselor din ambele instituții; dezvoltarea unor rețele de școli la nivel local sau regional în scopul realizării unor proiecte didactice muzeale comune, precum și dezvoltarea contactelor cu cît mai multe muzee în plan local; necesitatea popularizării muncii efectuate de școli în colaborare cu muzeele în scopul cunoașterii acesteia, dar, mult mai important, în scopul folosirii acestor rezultate de către alte instituții de învățămînt. 3. EDUCAȚIA VIZUAL PLASTICĂ DIN PERSPECTIVA MUZEULUI ȘI A ȘCOLII Nu ne propunem în
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Științe , și destinatar al Medalia Prezidențială a Libertății , cel mai mare premiu civil în Statele Unite ale Americii. Hawking a fost profesor de matematică Lucasian de la Universitatea din Cambridge între 1979 și 2009.Hawking a obținut un succes cu lucrări de popularizare a științei , în care el discută teoriile sale proprii și ale cosmologiei, în general; Hawking suferă de o boală care a progresat de-a lungul anilor. El este aproape în întregime paralizat și comunică prin intermediul unui dispozitiv de discurs generatoare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck era numai la vale. Fluxul trecuse și aerul de iulie era sărat în plămânii lui. Voise să se întoarcă la știința pură, departe de lumea impersonală, marketizată a popularizării științei. Iată un motiv în plus. Cotul brusc la stânga pe care-l făcea Dyke Road îl scoase în fața estuarului acoperit de stuf. Gravitația îl trase de-a lungul micii văi unde spionii din rețeaua Setauket a lui George Washington își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rău. Dacă familia Medici ar pune un asasin să-ți înfigă cuțitul în spate pentru arta ta? Haide. Abbastanza. Ce vrei să facem mâine? Era exact întrebarea care-l neliniștea. Ce să facă mâine și poimâine. Încă o carte de popularizare nu intra în discuție. Chiar și munca de laborator părea nesigură. Echipa lui de cercetare deja se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arme puternice de comunicare. „Re-torica” este o artă care a fost cultivată, în Italia, încă din Evul Mediu și până în zilele noastre, în legătură cu italiana curentă și cu latina, în școli, în academii, în biserică, de literați, autori de opere de popularizare, filosofi, filologi, pedagogi, eclesiastici (teologi, pastoraliști, predicatori, cateheți, omileți). Este vorba despre istoria foarte bogată și atrăgătoare a unui destin care durează de secole, întreruptă numai ici și colo de puține voci critice și discordante și care, astăzi, află un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lui nebunesc se salvase pe sine, pe domnișoara Trixie și pe domnul Levy. Și oricine ar fi fost Burma Jones, merita un premiu generos... sau o altă răsplată. A-i oferi o slujbă la noul Levy Shorts ar fi o popularizare încă și mai bună. Un premiu și o slujbă. În același timp, o reclamă reușită în ziare, anunțând deschiderea firmei Levy Shorts! Era sau nu era aceasta o găselniță grozavă? Domnul Levy privi cargobotul traversând gura Canalului Industrial. În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu o rubrică de popularizare a literaturii române (Mihai Zamfir, op. cit., p. 185). Intenții similare, neîncununate de succes, au mai existat în epocă. Potrivit lui Mihai Zamfir, „O clasificare a «poeților în proză» pe școli și curente literare (naturalism, simbolism, parnasianism etc.) este, în cazul literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din noi ne așează în scaunul ce ni se cuvine”. Numărul 2 publică și o reclamă a revistei italiene Poesia, condusă de F.T. Marinetti. Cotidianul liberal Viitorul, la care activa, ca secretar de redacție, Ion Minulescu, va publica articole de popularizare despre poezia lui Rimbaud, Lautréamont și Marinetti: cu ocazia apariției volumului Zeii trec, D’Annunzio rămîne al acestuia din urmă, cronicarul Viitorului (coincidență onomastică... futuristă!) publică un articol despre „campionul versului liber, de o sinceritate împinsă pînă la brutalitate, senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre volumul Les blés mouvants al lui Emile Verhaeren (Facla, an V, nr. 133, 20 februarie 1914, semnat Crișan) anunță intențiile de popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra poeților francezi contemporani, ca să se poată vedea mai bine tendințele poeziei moderne”). Simplitatea rustică, naturală a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A noastră, după ce și-a creat afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi“ al aceluiași Vinea (apărut nesemnat în pagina literară a revistei Facla, anul IV, nr. 40, 13 noiembrie 1913). Textul începe cu o profesiune de credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
muzică... Oricum, chiar dacă noua tehnică nu e încă perfectă, ea deschide cercetărilor literare un orizont nou și nebănuit. Salutăm noua grupare pentru entuziasmul și talentul cu care a început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat războiului balcanic și previzibilei prăbușiri a „desuetului” Imperiu Otoman, pe ruinele căruia se va construi o Turcie „modernă, industrială”, primul articol politic („Anticipări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Paris o antologie de proză scurtă românească initulată Contes roumains d’écrivains contemporains și prefațată de către contesa de Noailles. Volumul cuprindea textele a 22 de autori, de la M. Sadoveanu și Tudor Arghezi la Ion Vinea... În mod ironic, dezideratul popularizării avangardei românești la Der Sturm va fi realizat, nu peste multă vreme, de către... rivalii de la unu, considerați, probabil, ca fiind mai radicali și mai reprezentativi pentru spiritul avangardist. Interesant e faptul că „uniștii” s-au lăsat rugați, acceptînd - finalmente - realizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Walden, prezență semnalată aproape număr de număr în paginile revistei lui Vinea și Iancu și comentată, în numeroase rînduri, elogios. Afinitățile dintre cele două publicații sînt numeroase, mergînd de la eclectismul expresionisto-constructivist cu influențe futuriste pînă la interesul pentru popularizarea avangardelor „periferice”. În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu menționa reproducerea unor lucrări de Marcel Iancu, M.H. Maxy și Mattis Teutsch, precum și publicitatea pe care Sturm-ul o făcea Contimporanului (faptul poate fi de altfel constatat și din consultarea colecției). Criticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Acuzînd la rîndul lor administrația pentru cultură din România că, la aceeași expoziție, a promovat doar reprezentanți ai artei tradiționaliste autohtone, integraliștii își exprimă „adeziunea deplină” la inițiativa belgiană: „Considerăm oricum necesar, ca o legătură importantă, schimbul de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din numărul 12, Ilarie Voronca aduce însă și un vibrant elogiu limbii române, pe care - ușor naiv și exaltat - o consideră cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la care se angajase. Ceea ce a provocat o stupoare generală atât printre prietenii lui, cât și printre cele trei sau patru generații de studenți pe care‑i instruise. Unii l‑au dezaprobat. Se Împotriveau la ceea ce considerau a fi o popularizare, o vulgarizare a ideilor lui. Dar Însăși predarea, chiar dacă predai Platon sau Lucrețiu, Machiavelli, Bacon sau Hobbes, e tot un fel de popularizare. Produsele acestor mari spirite au existat de secole Întregi tipărite și accesibile unui public orb la semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
studenți pe care‑i instruise. Unii l‑au dezaprobat. Se Împotriveau la ceea ce considerau a fi o popularizare, o vulgarizare a ideilor lui. Dar Însăși predarea, chiar dacă predai Platon sau Lucrețiu, Machiavelli, Bacon sau Hobbes, e tot un fel de popularizare. Produsele acestor mari spirite au existat de secole Întregi tipărite și accesibile unui public orb la semnificația lor ezoterică. Pentru că toate marile texte au o semnificație ezoterică, gândea și afirma Ravelstein. Acest lucru trebuie să fie menționat, cred eu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
perorație, la o viziune unificatoare a conceptelor logicii și căuta exemple convenționale prin care să convingă lumea de calitatea gândirii sale. La drept vorbind, Calomfir s-ar fi eschivat bucuros, și în cărți, și în cuvinte, de orice tendință de popularizare, de pângărire a ideilor atât de dragi lui. Ar fi preferat un stil auster și concis. Subiectele de meditație și le alegea din viața imediată, uneori chiar trivială, dar izbutea să le curețe de învelișul banal până la a dezvălui piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru un eseu publicat într-un jurnal academic"2. Mulți autori au cerut permisiunea de a prelua tema pentru a scrie un roman, alții o piesă de teatru, etc, vădind un interes deosebit pentru abordarea subiectului și pentru răspândirea și popularizarea cazului Rinaldeschi. Semnalele și scrisorile de apreciere au venit din toate părțile, din Canada, Australia, dar și din Rusia. Autorii sunt deosebit de recunoscători și profesorului Kudriavtsev de la Moscova care a scris o recenzie mai în detaliu cu sugestii și observații
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
al termenului de concepție colectivă (despre semnificația conceptului de ideologie, mai pe larg în Zamfir, 1999). O asemenea concepție populară asupra tranziției a fost elaborată prin contribuția în primul rând a instituțiilor angajate în schimbare, de către specialiștii în difuzarea și popularizarea strategiei tranziției în mass-media și mult mai puțin de comunitatea științifică. Teoria ideologică explicativă a tranziției este diferită ca proces de elaborare și verificare de teoria științifică. Ea este produsul cunoașterii instituționale. Dacă sociologia, în calitatea ei de știință, nu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
știință a didacticii reconsiderată în urma izbucnirii „revoluției coperniciene a educației”, care avea drept finalitate poziționarea elevului în centrul sistemului educativ, a fost aceea a respectului și a considerației pozitive necondiționate față de elev. De la magistrocentrismul tradițional s-a ajuns adeseori, în urma popularizării noului curent, la o „extremă puerocentrică naivă și periculoasă”. Acest fapt îl mărturisește chiar și G. Mialaret (Éducation nouvelle et monde moderne, PUF, Paris, 1969), recunoscând că un punct de vedere prea absolut l-a făcut să adere uneori la
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
-se că regicidul este un insecticid... Concluzie Fenomenele menționate arată că ordonarea memoriei lexicale este de natură fonetică: cuvintele par să fie clasate în funcție de prima silabă și, în mod secundar, de rimă. De altfel, acesta este motivul pentru care, înainte de popularizarea cărților, poezia avea rimă, pentru a învăța textele mai ușor. Fonetica stă la baza calambururilor, a jocurilor de cuvinte, căci și în acest caz punem în funcțiune memoria lexicală. În afară de această clasare, diferită de cea a memoriei semantice (ordonată pe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
zi, să-i ajute și să-i sprijine În momentele lor dificile sau când apar probleme de relaționare cu elevii integrați În școală; - să se implice În activitățile de pregătire continuă a cadrelor didactice din școală prin măsuri specifice de popularizare a experiențelor pozitive În domeniul incluziunii și integrării școlare și prin achiziția informațiilor de ultimă oră din literatura psihopedagogică de specialitate. Un argument În plus În favoarea promovării educației incluzive și a integrării elevilor cu cerințe speciale În școlile obișnuite este
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
în secțiunea următoare a acestui capitol), dar nu este singura ei expresie. În calitatea sa de variabilă latentă, de „interior”, atitudinea se manifestă și prin semantica gestico-posturală și actele de conduită propriu-zise (comportamentul deschis). Uneori, mai ales la nivel de popularizare, comportamentul este tratat ca o componentă a atitudinii, dar, din cele prezentate anterior, diferența dintre ele apare ca fiind foarte evidentă. Cu atitudinea interferează puternic, în schimb, intenția comportamentală, care este tot un parametru intrinsec conștiinței. Referindu-ne mai direct
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nevoie doar de puțină atenție din partea sociologilor atunci când citesc lucrări de matematică, statistică, economieetc., unde în locul termenului „eșantionare” (sau chiar „eșantion”) se folosesc cuvinte precum „sondaj”, „selecție” etc., care uneori pot fi derutante. Pentru ilustrare, trimitem cititorulla un articol de popularizare privind „Sondajele de opinie publică”, scris de un matematician (Boșcaiu, 1995), text în care, pe lângă unele pertinente recomandări metodologice asupra culegerii și interpretării informațiilor cu ajutorul chestionarului, se vorbeștemult- și pe înțelesul tuturor - despre eșantionare, folosindu-se însă termenul „sondaj”. Așadar
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
analizează ori se interpretează rezultate obținute printr-o anchetă pe bază de eșantion. Unele aspecte sunt cunoscute chiar și realizatorilor de sondaje fără pregătire statistică, dar se perpetuează din comoditate sau din alte motive; mai ales când e vorba de popularizarea în presă, lucrurile îmbracă o formă de prezentare ce nu e întotdeauna imputabilă celor care au realizat sondajul. Alte elemente sunt ceva mai subtile, dar nu atât de complicate încât să nu fie înțelese de un om cu pregătire medie
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]