1,495 matches
-
utilizare generală a termenului, ne propunem să construim un cadru teoretic în care termenul de populism să aibă un înțeles clar și relația acestuia cu democrația să poată fi studiată empiric. În fapt, multe studii care au analizat tensiunea dintre populism și democrație tind să se lanseze în argumentații normative și teoretice, însă puține lucruri s-au spus despre populism din punct de vedere empiric. Mai mult, chiar dacă este adevărat că masa în creștere de scrieri consacrate populismului a generat o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înțeles clar și relația acestuia cu democrația să poată fi studiată empiric. În fapt, multe studii care au analizat tensiunea dintre populism și democrație tind să se lanseze în argumentații normative și teoretice, însă puține lucruri s-au spus despre populism din punct de vedere empiric. Mai mult, chiar dacă este adevărat că masa în creștere de scrieri consacrate populismului a generat o serie de perspective noi, aceasta se sprijină pe concepte foarte diferite, ba chiar contradictorii, acest lucru fiind valabil atât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
analizat tensiunea dintre populism și democrație tind să se lanseze în argumentații normative și teoretice, însă puține lucruri s-au spus despre populism din punct de vedere empiric. Mai mult, chiar dacă este adevărat că masa în creștere de scrieri consacrate populismului a generat o serie de perspective noi, aceasta se sprijină pe concepte foarte diferite, ba chiar contradictorii, acest lucru fiind valabil atât în cazul populismului, cât și în cazul democrației (Abts & Rummens, 2007; Albertazzi & McDonnel, 2007; Conniff; de la Torre & Peruzzotti
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de vedere empiric. Mai mult, chiar dacă este adevărat că masa în creștere de scrieri consacrate populismului a generat o serie de perspective noi, aceasta se sprijină pe concepte foarte diferite, ba chiar contradictorii, acest lucru fiind valabil atât în cazul populismului, cât și în cazul democrației (Abts & Rummens, 2007; Albertazzi & McDonnel, 2007; Conniff; de la Torre & Peruzzotti, 2008; Decker, 2006; Laclau, 2005a, Mény & Surel, 2000, 2002a, Panizza, 2005; Taggart, 2000). Plecând de la această constatare, cadrul teoretic pe care îl propunem asigură aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oferi un cadru conceptual și teoretic clar, capabil să ghideze studiile de caz individuale ale cărții, asigurând un nucleu teoretic comun, dar lâsând, în același timp, loc pentru accentele individuale. În primele două secțiuni definim termenii cheie ai cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală). Vom discuta pe scurt direcțiile principale ale literaturii domeniului și vom propune o definiție minimală clară. În cea de-a treia secțiune, vom analiza diversele maniere în care dezbaterea academică a descris relația între populism și democrația
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cadrului teoretic: populismul și democrația (liberală). Vom discuta pe scurt direcțiile principale ale literaturii domeniului și vom propune o definiție minimală clară. În cea de-a treia secțiune, vom analiza diversele maniere în care dezbaterea academică a descris relația între populism și democrația (liberală). Plecând de la analiza critică a acestei literaturi academice și aplicând definiția noastră, vom preciza relația între aceste două elemente. În următoarele două secțiuni, vom discuta două întrebări de cercetare care sunt abordate în acest volum: (1) Care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
volum: (1) Care sunt efectele induse de actorii populiști asupra democrațiilor liberale? și (2) în ce circumstanțe populiștii se constituie drept un remediu sau o amenințare la adresa sistemului democratic liberal? Este important să se înțeleagă că principala noastră preocupare privește populismul și nu ideologia de care acesta este atașat sau persoana care îl întruchipează. Astfel, una dintre sarcinile cruciale este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o amenințare la adresa sistemului democratic liberal? Este important să se înțeleagă că principala noastră preocupare privește populismul și nu ideologia de care acesta este atașat sau persoana care îl întruchipează. Astfel, una dintre sarcinile cruciale este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic compus din autohtonism, autoritarism și populism (Mudde, 2007); toate cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic compus din autohtonism, autoritarism și populism (Mudde, 2007); toate cele trei trăsături au o relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic compus din autohtonism, autoritarism și populism (Mudde, 2007); toate cele trei trăsături au o relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March & Mudde, 2005). Prin urmare, nu există niciun motiv pentru a considera că o anumită doctrină economică reprezintă un atribut definitoriu al populismului. Acest lucru implică faptul că nu are sens să definim populismul plecând de un set dat de politici economice sau sociale. În sfârșit, este important să subliniem faptul că populismul și clientelismul nu sunt sinonime. Așa cum au arătat recent Herbert
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March & Mudde, 2005). Prin urmare, nu există niciun motiv pentru a considera că o anumită doctrină economică reprezintă un atribut definitoriu al populismului. Acest lucru implică faptul că nu are sens să definim populismul plecând de un set dat de politici economice sau sociale. În sfârșit, este important să subliniem faptul că populismul și clientelismul nu sunt sinonime. Așa cum au arătat recent Herbert Kitschelt și Steven Wilkinson (2007), clientelismul implică o întreagă structură organizatorică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că o anumită doctrină economică reprezintă un atribut definitoriu al populismului. Acest lucru implică faptul că nu are sens să definim populismul plecând de un set dat de politici economice sau sociale. În sfârșit, este important să subliniem faptul că populismul și clientelismul nu sunt sinonime. Așa cum au arătat recent Herbert Kitschelt și Steven Wilkinson (2007), clientelismul implică o întreagă structură organizatorică (în cea mai mare parte având un caracter informal) care funcționează atât pentru a monitoriza comportamentul votanților, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
funcționează atât pentru a monitoriza comportamentul votanților, cât și pentru a livra beneficiile așteptate de clientelă. Liderii populiști din America Latină au demonstrat, fără nicio îndoială o propensiune în a face uz de legăturile clientelare, însă acest lucru nu înseamnă că populismul este în mod necesar legat de aceste tipuri de legătură (Filc, 2010; Mouzelis, 1985; Weyland, 2001). 1.1 Definirea populismului Unul dintre motivele pentru care numeroși politicieni, altfel diferiți, au fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au demonstrat, fără nicio îndoială o propensiune în a face uz de legăturile clientelare, însă acest lucru nu înseamnă că populismul este în mod necesar legat de aceste tipuri de legătură (Filc, 2010; Mouzelis, 1985; Weyland, 2001). 1.1 Definirea populismului Unul dintre motivele pentru care numeroși politicieni, altfel diferiți, au fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr considerabil de mare de sensuri și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Filc, 2010; Mouzelis, 1985; Weyland, 2001). 1.1 Definirea populismului Unul dintre motivele pentru care numeroși politicieni, altfel diferiți, au fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr considerabil de mare de sensuri și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu "gloata" (Canovan, 2004; Laclau, 2005a; Mudde, 2004). Însă, chiar și în literatura academică, populismul se referă la o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care numeroși politicieni, altfel diferiți, au fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr considerabil de mare de sensuri și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu "gloata" (Canovan, 2004; Laclau, 2005a; Mudde, 2004). Însă, chiar și în literatura academică, populismul se referă la o gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu "gloata" (Canovan, 2004; Laclau, 2005a; Mudde, 2004). Însă, chiar și în literatura academică, populismul se referă la o gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce nu este necesar, ba chiar imposibil, să dezbatem toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
toate definițiile existente, ne vom mărgini să rezumăm principalele manifestări istorice ale populismului și să discutăm trei dintre abordările conceptuale cele mai întâlnite: populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea atunci când au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismul înțeles ca mișcare, ca stil politic și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea atunci când au apărut Partidul Populist în Statele Unite ale Americii și așa numiți Narodniki (Canovan, 1981: 5-6). Cu toate că sintagma populism apare ca o autodescriere a celor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ca discurs. Vom încheia cu o definiție minimală a populismului pe care o considerăm adecvată și care este întrebuințată de toți autorii acestui volum. 1.1.1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea atunci când au apărut Partidul Populist în Statele Unite ale Americii și așa numiți Narodniki (Canovan, 1981: 5-6). Cu toate că sintagma populism apare ca o autodescriere a celor două mișcări, experiența fiecăreia este diferită: în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1 Scurtă istorie conceptuală a termenului populism Potrivit perspectivei curente, originile conceptului de populism se regăsesc la sfârșitul secolului al XIX-lea atunci când au apărut Partidul Populist în Statele Unite ale Americii și așa numiți Narodniki (Canovan, 1981: 5-6). Cu toate că sintagma populism apare ca o autodescriere a celor două mișcări, experiența fiecăreia este diferită: în timp ce Partidul Populist din Statele Unite a fost, în primul și în primul rând, o mișcare de masă condusă de fermieri care cereau o schimbare radicală a sistemului politic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]