1,462 matches
-
Începu să râdă isteric. — Kitty! țipă Desert Rose. Mi-a luat telefonul! Vor să ne răpească! Kitty simți adrenalina inundându-i tot trupul. Dacă nu coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea, rânji și acceleră din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
coborau acum din taxi, probabil că aveau să fie ucise. Întinse mâna și apucă mânerul portierei. Șoferul se uită la ea, rânji și acceleră din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese Kitty. Taxiul gonea acum pe stradă, cu două portiere fluturând În ploaie. — Ajutor! țipară Într-un glas. Suntem răpite! Ajutați-ne! Oamenii de pe stradă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din nou. Kitty trase aer În piept. Apucă strâns mânerul. Asta era singura lor șansă. Împingând portiera, țipă la Desert Rose: — Deschide ușa! Strigă după ajutor! Desert Rose făcu ce Îi spusese Kitty. Taxiul gonea acum pe stradă, cu două portiere fluturând În ploaie. — Ajutor! țipară Într-un glas. Suntem răpite! Ajutați-ne! Oamenii de pe stradă se ascundeau sub umbrelele lor. Kitty observă cu groază o femeie uitându-se la ele și coborând apoi repede privirea. Nimeni nu dădea atenție traficului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
E un bărbat bun, generos, iar femeia e o văduvă sărmană pe care o ajută cu afacerea ei. Desert Rose dădu ochii peste cap și Întoarse privirea, În timp ce un SUV negru trăgea deja În fața rulotei. Șoferul coborî și le deschise portierele. Desert Rose se uită la Kitty și zâmbi ciudat. — Cum reușești Întotdeauna să pui mâna pe singurul bărbat necăsătorit, care mai are și mașină cu șofer și eventual Îți oferă și bilete de avion? Întrebă ea ironic, dar fără nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un sclav În taxiul meu până o să mor de plictiseală, frustrare și sărăcie! zise el, luându-se singur peste picior. Taxiul ajunse la Santa Monica Auditorium. Carlos Îi Întinse lui Kitty cartea sa de vizită, Înainte ca aceasta să deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna viitoare, sau luna viitoare, sau anul viitor? Spera să nu fie așa. Kitty auzi un zgomot de portieră trântită și șoapte În tăcerea nopții. Se Întoarse, se uită pe fereastră și văzu un cuplu pe la patruzeci de ani care ieșea dintr-o Honda albastră și se Îndepărta. Poate că În dragoste era mai bine să nu treci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
elegantă plecând cu taxiul trimis de un bărbat căruia Îi păsa suficient de mult, Încât să vrea să-i facă viața mai ușoară. Era extenuată, și totuși neclintită În hotărârea ei de-a rămâne cu Charlie până la sfârșit. Kitty trânti portiera mașinii și părăsi rulota de parcă ar fi plecat de pe Titanic cu ultima barcă de salvare. Un minut mai târziu, Își dădu seama că uitase sticluța În care Își făcuse nevoile. Se uită pe fereastra din spate și o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
negru, superb, pentru care Îi mulțumi. Se Îmbrățișară pentru ultima oară și Își luară rămas-bun. — Matthew, Îți mulțumesc pentru tot. — Eu Îți mulțumesc, iubito, pentru toate clipele minunate pe care mi le-ai dăruit. Ea Îl privi, se uită la portiera deschisă, ezită, apoi spuse ce avea pe suflet. — S-ar putea să nu te mai văd sau să nu te mai aud niciodată după călătoria asta, așa că e mai bine să fiu absolut sinceră, zise ea, simțind că inima era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
formatul profesionist de transmisie... Dana Diamond și-a tras filmul pe un format ieftin, i-am sugerat chiar să meargă la un studio pentru sincronizări. — Sigur, sigur, zise Fitzgerald disprețuitor. — Sunt nevinovată. Da, spune-i judecătorului, zise el. Robertson deschise portiera din spate a mașinii echipajului, iar Fitzgerald o apucă de braț pe Desert Rose și Îi puse mâna deasupra capului. Din cauza tratamentului aplicat și a faptului că era nevoită să stea Într-o mașină Încuiată Împreună cu doi polițiști, stomacul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întrebe, desigur, pe Agliè ce voiau să-i facă, dar nu avu timp. Din fundul naosului, dinspre zona unde se aflau casa și standurile de cărți, se auzi un răpăit de tobe și niște note stridente de flaut. Dintr-o dată portierele a patru dintre automobile se deschiseră și din ele ieșiră patru făpturi pe care le mai văzusem, și pe ele, pe afișul lui Petit Cirque. Cu pălării de fetru fără bor, ca niște fesuri, cu mantii largi, negre, Încheiate până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o javră din vecini pentru că asculta muzică proastă. Dacă ar fi avut ceva gust, mai trăia și azi. Barmanul ia o carabină din spatele barului. — Hei, vreți să vă distrați un pic? Ies cu toții afară și barmanul Înfige o gaură În portiera Plymouthului. — De ce ai făcut asta? protestează bătrînul. Ești nebun de legat. — Uită-te la chestia aia, rîde barmanul. De parcă o gaură În plus ar mai conta. Wakefield mănîncă cîteva ouă fierte și o fîșie de pastramă de crotal din spatele barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
știai asta. Nu mă mir că aveai o mutră atât de spășită deunăzi. Dădeai târcoale ca să vezi dacă am ajuns acolo înaintea voastră. Ei bine, te informez, eu una nu sunt adepta mentalității înduste a poveștii în exclusivitate. Jack deschise portiera vechiului său Saab decapotabil, o mașină pe care o avea de când îl știa Fran. — Oh nu? Atunci înseamnă că te-ai înmuiat. Obișnuiai să faci moarte de om pentru un articol. Sau cel puțin să-ți dezgolești jumătate din coapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te deranjeze asta. Îi întinse o scrisoare. — Express și Citizen au fost nominalizate amândouă la cel mai bun săptămânal regional. — Sper doar ca ziarul cel mai bun să câștige, spuse Fran pe un ton plin de noblețe, în timp ce se deschidea portiera din stânga. Nu își dăduse seama că avea pasageri. Sau, în cazul de față, un pasager. Din mașină se ivi o pereche de picioare până-n gât, strânse într-o fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană care, dacă i-ai fi deschis portiera, s-ar fi simțit la fel de insultată ca în cazul în care ai fi fluierat după ea sau i-ai fi spus „ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană care, dacă i-ai fi deschis portiera, s-ar fi simțit la fel de insultată ca în cazul în care ai fi fluierat după ea sau i-ai fi spus „ar putea trece și un autobuz pe-acolo, drăguță“, așa că se putea ca Jack să dea dovadă de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de jurnalist nu depinde de tehnologie; depinde de instinct, de un simț intuitiv al lucrurilor care contează pentru cititor. Cei de la Citizen se descurcă al naibii de bine, având în vedere că doar un om și-un măgar conduc totul. Fran trânti portiera. Era atât de tipic pentru Jack să transforme un compliment într-o insultă! Dacă eu sunt măgarul, își jură Fran în timp ce demara în viteză din parcare, evaluând perfect distanța dintre cei doi stâlpi hașurați de la ieșire, atunci într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-ar fi așteptat ca răspunsul să fie „Paris“ sau „Monte Carlo“. — Acasă, spuse Jack ferm, în pat. — O, ce bine, îi întinse Fran mâna, vii și tu? Opriră în fața casei lui Fran și Jack se aplecă să îi deschidă portiera. Se dădu jos, cu multă grijă, ca o morsă pe tocuri cui. — Mă descurc de-aici, declară, poți să te întorci la ceilalți. Aș prefera să mă asigur că ai intrat cu bine. O urmă discret de-a lungul aleii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încerce. — Bun. Atunci termenul pe care ni-l vom fixa este șapte august. — Oare ne putem încadra în timp? Fran zâmbi larg. — Ar fi cazul să o facem, la naiba, sau o să rămânem pe drumuri. Dacă nu cumva - îi deschise portiera lui Stevie - te tentează să devii redactor culinar la Express&Citizen. — Fiindcă tot ai adus vorba, fac un sendviș Victoria grozav. Oamenii sunt în stare să străbată trei țări ca să evite să guste din el. Când se cuibări în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unde naiba l-ai găsit și pe ăsta? Bărbatul de pe scaunul din față îi vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
închise s-a ivit iar imaginea stelelor care străluceau pe cer, în noapte, și apoi cea a lui Napoleon, târându-se după mașină până l-au lăsat puterile. — Am ajuns, Endō. Endō și-a ridicat gulerul pelerinei și a deschis portiera. — Ieși, străine. Picăturile de ploaie cădeau pe fața și pe gâtul lui Gaston. S-a resemnat însă, expunându-și trupul de elefant ploii mohorâte din această țară despre care știa atât de puține lucruri. Șoferul deschise radioul. Se auzea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ploii mohorâte din această țară despre care știa atât de puține lucruri. Șoferul deschise radioul. Se auzea o melodie sentimentală: „Alesul meu, nu fi neîndurător Iubitule, nu fi cu inima de piatră.“ — Eu îmi văd de drum. Șoferul a închis portiera și le-a făcut semn cu mâna. Endō i-a răspuns din cap, apoi s-a apropiat de Gaston și l-a îndemnat să-l urmeze. Ploaia răscolea un miros greu. În fața lor se întindeau câteva zeci de case ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de centura care-i atârna pe umăr. — Gas, așteaptă-mă aici. A deschis apoi portiera și a ieșit pe trotuar, îmbrăcat elegant. A dispărut imediat în mulțimea care începuse deja să mișune prin Ginza. Soarele îl orbea. Era ora zece, oră la care viața orașului atingea maxima intensitate. Unde mergea? Pe Gaston începuse să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Era scund și gras. Bondocul chelios i-a făcut o impresie proastă chiar și lui Gaston. — Gas, coboară! — Eu... Am zis să cobori... — Eu... eu... Ce aveți de gând? Gaston dădea din cap cu putere și se ținea bine de portiera mașinii. Frica a pus stăpânire pe inima-i slabă din trupul uriaș. — N-ai auzit? Am zis să cobori! Endō începu să-l lovească brutal cu piciorul în coapsă. — Nu vrei să ieși? În clipa aceea portiera s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ținea bine de portiera mașinii. Frica a pus stăpânire pe inima-i slabă din trupul uriaș. — N-ai auzit? Am zis să cobori! Endō începu să-l lovească brutal cu piciorul în coapsă. — Nu vrei să ieși? În clipa aceea portiera s-a deschis larg și Gaston s-a sprijinit de ea. Endō l-a înhățat când era gata-gata să cadă. — Vrei să te omor și pe tine? Gaston arăta de parcă era gata-gata să plângă. Cu fața în mâini, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cînd mi-a venit ultima oară ciclul. De fapt, cînd s-a Întîmplat asta mai exact? Un taxi ia În viteză curba și se oprește. În vreme ce persoana dinăuntru se dă jos și plătește, mă reped la mașină și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]