1,416 matches
-
și cu el... s‑au certat. — Zău? Femeia își duce mâna la gură. S‑au certat? De ce? — Ei, știți cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
patului, epuizată. Nu pot să cred că am venit aici fără niște haine adecvate pentru un test video. Ei, n‑am ce face. Va trebui să mă duc să‑mi cumpăr. Îmi iau geanta, mă uit să văd dacă am portofelul înăuntru și, tocmai când vreau să‑mi iau haina, sună telefonul. — Alo, zic în receptor, sperând să fie Luke. — Bex! aud vocea lui Suze, metalică și depărtată. — Suze! zic încântată. Bună! — Ce faci? Foarte bine, zic. Am avut o tonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am un test video pentru televiziunea americană! Simt că mă sufoc de fericire. Aici, în lumea asta scumpă și strălucitoare, am vrut să ajung mereu. Cu limuzine și flori, cu sprâncene pensate și haine de firmă de la Barney’s, cu portofelul burdușit de cărți de vizită ale celor mai mari directori TV. Ei sunt lumea mea; acestei lumi îi aparțin. Vechea mea viață pare la un milion, la un catralion de kilometri distanță, ca un mic punct la orizont. Mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ridică paharul. Cel roșu nu e foarte rău. — Unde se face socoteala, la bar? zice Suze. — Categoric, zice Tarquin. Totul e organizat. — Bex, asta e din partea noastră, spune Suze, punând o mână pe mine, în clipa în care îmi caut portofelul. Cadou de despărțire. — Suze, nu e nevoie să... Așa am vrut eu, zice apăsat. Și Tarkie. Să vă aduc niște băuturi, zice Tarquin, după care adaugă, coborând glasul: A ieșit destul de bine, nu crezi? În timp ce el se îndepărtează, Suze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
-i facem acum, cu Traian, un parastas, dar n-a primit aprobare de la profesorul Stan. — Să vedem dacă Traian Întreabă de Buni! Dacă se duce la biserică, dacă Încearcă să afle cine i-a făcut pomenirile. — Să vedem dacă scoate portofelul! — Dincolo, la ei, nu sunt parastase! Îi arde și-i ține Într-o urnă pe șemineu! — Ferește-mă, Doamne! — Din propria mea experiență vă mărturisesc că dacă Buni a vorbit atât de des de el Înseamnă că Îl aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e un profitor, cum Îți imaginezi, trebuie să-ți spun că În nu știu câte ocazii s-a oferit să plătească el: „Lasă, dragă”, parcă Îl aud, „aici banii mei sunt mai buni decât sunt ai tăi!”. Și, Într-adevăr, de câte ori deschidea portofelul, am văzut că era plin. Vocea lui: Înfundată, joasă, Încercând să convingă, alături de mișcările ochilor Încrezători, ale mâinilor cu palmele generos desfăcute, o asistență derutată, care bănuie că alte motive, ascunse, stau la baza disputei dintre „bătrâni”. — Cu banii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
regret. —Mulțumesc pentru masă. Fiona a luat nota de plată și s-a uitat la ea. Petrecuse o zi întreagă departe de Jessica, nu reușise să rezolve aproape nimic cu Jake și avea cu 50 de lire mai puțin în portofel. —Cu plăcere, a oftat ea. Vremuri greletc "Vremuri grele" Alison și-a făcut de lucru prin bucătărie: a pus apă la fiert în ceainic, deși nu avea nevoie de așa ceva, a șters masa care era deja curată și a aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
antreuri cu foie gras, urmate de friptură Wellington și sufleuri de ciocolată, servite cu sos de vanilie. Ăsta era genul de gală de caritate care-i plăcea cel mai tare Juliei. Rochie fascinantă, mâncare grozavă și mâna băgată adânc în portofelul lui James, pentru indiferent ce cauză se susținea în seara respectivă. Femeia își dădea însă seama că banii cheltuiți pe vinuri rafinate și flori splendide ar fi fost mult mai de folos dac-ar fi mers direct către cauza caritabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nimeni nu poate rupe legăturile curelelor din piele de cămilă. — Cum știu că într-adevăr o să trimiți pe cineva să mă elibereze? — N-ai cum s-o știi, dar o voi face... Ai bani? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra arătă cu bărbia spre portofelul pe care îl ținea în buzunarul de la spate al pantalonilor, și targuí-ul îl luă. Alese bancnotele mari și le rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Hassan-ben-Koufra arătă cu bărbia spre portofelul pe care îl ținea în buzunarul de la spate al pantalonilor, și targuí-ul îl luă. Alese bancnotele mari și le rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mulțime, urmată de cei doi cumpărători. Aș fi scotocit prin geanta ei cât lipsea, căutând cel mai mic indiciu care s-o incrimineze, dar, desigur, având În vedere că era vorba despre Fliss, nu exista nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul ei. Ce dobitoci, spuse ea cu nepăsare când reveni. Scoase un mic pieptene din buzunarul pantalonilor și-și rearanjă părul, care era deja dat atent cu briantină. Părea să fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
noapte, dar eu ies din cameră și mă întind pe canapeaua din salon, lacrimile și sudoarea se combină într-o licoare puturoasă, înțepătoare, iar în clipa aceea ajunge curierul, un tânăr zâmbitor care dispare chiar înainte să apuc să deschid portofelul, nici nu bănuiește de ce anume a fost bănuit, iar Udi urlă din pat, pregătește-mi ceva de mâncare, dacă îți mai amintești cumva ce îmi place. Încerc să îmi revin, poate își va veni în fire, în ciuda celor întâmplate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zece" Când îi deschid ușa, am impresia că este o femeie venită să ceară de pomană, tânără și uscățivă, cu un coș mare în mână, cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o fetiță micuță și începe să o alăpteze stând în picioare, ținând-o strâns în brațele ei slabe. Gâtul fetiței eliberează un gângurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
patos, aha, specia umană, în general, ăsta este domeniul tău, eu nu pricep nimic din el, eu nu fac decât să construiesc case. Sau să le distrugi, spun eu, dar regret imediat, el își mușcă buzele și scoate din buzunar portofelul cu o mișcare tăioasă, l-am alungat, plătește și pleacă, dar, în loc să scoată de acolo o bancnotă, trage o fotografie și mi-o întinde, o fotografie ciudată de familie, în general, în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani de zile, el își apropie fața de mine, de aproape pielea lui este aspră și scorțoasă, la fel ca pielea portofelului așezat între noi pe masă, vrei să discutăm despre situație aici sau în altă parte, întreabă el, poate mergem în locul în care s-a născut această situație, iar eu șoptesc, bine, dintr-odată nu mai vreau să lupt, să ezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din cap. Apoi a luat paharul de vin și o țigară. — Cântă Pădurea norvegiană, te rog, zise Naoko. Reiko s-a dus în bucătărie și a adus o pușculiță pentru bani. Era o maneki neko.1 Naoko a scos din portofel o sută de yeni și i-a băgat în deschizătura pușculiței. — Așa e regula, zise Naoko. De câte ori îi cer să-mi cânte Pădurea norvegiană, mă costă o sută de yeni. Este melodia mea favorită, așa că nu mă deranjează să plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că-mi plac ridurile ei și mi-a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E în clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-am spus, dându-i fotografia înapoi. Reiko a pus portofelul înapoi în buzunar, și-a tras puțin nasul și a mai aprins o țigară. — Când eram foarte tânără, voiam să mă fac pianistă, să devin o adevărată profesionistă. Aveam talent, mă aprecia lumea și ai mei făceau mare caz din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta ai vrea să faci acum? — Da. — O, Doamne! Am plecat de la bar după ce am băut, fiecare, câte cinci pahare de votcă și apă tonică. Când am încercat să plătesc, Midori mi-a dat peste mână și a scos din portofel o bancnotă de zece mii de yeni, nou-nouță. — Lasă-mă pe mine, spuse ea. Tocmai am încasat niște bani și, în plus, eu te-am invitat. Mă rog, dacă ești un fascist încăpățânat și nu-ți place să-ți fac\ cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el. Trăsesem aiurea toată săptămÎna și el trăsese minunat, atîta că nu avusese noroc la tragerile la sorți și pariase Întruna pe el. — SĂ facem un duro? m-a Întrebat. — Ești sigur? Da, dacă vrei. — Pe cît? A scos un portofel, s-a uitat Înăuntru și a Început să rîdĂ. — Mi-ar plăcea să-ți pot spune că pe ce sumă vrei. Da’ ce zici de opt sute de pesete? Atîta am aici. Pe atunci asta făcea aproape o mie de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am văzut, pe moneda mare de argint, profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil, te rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În bacnote Împăturite, tari, lucioase și verzi. — Termină cu prostiile, Enrique, mi-a zis. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ți-i dau. SÎnt În anexă. Nick și cu soră-sa se luară după ea. CÎnd ajunseră pe trotuarul care ducea la magazia În care se ținea gheața, femeia se opri, Își băgĂ mîna-n buzunarul de la șorț și scoase un portofel. — Trebuie să pleci de-aici, spuse ea repede și amabil. Și cît mai curînd cu putință. De cît ai nevoie? — Am șaișpe dolari, spuse Nick. — Uite, mai ține douăzeci. Și n-o băga-n belea pe fetița asta. Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gândesc numai la Jake, care s-a instalat confortabil în capul meu, îngrămădindu-mi creierul în niște cotloane strâmte ale craniului, așa că mă mir că îl mai pot încă folosi. Sunt îndrăgostită, deci uitucă, nu mai știu unde îmi pun portofelul dimineața sau uit să-mi dau cu rimel, ca să am și eu măcar o pretenție de gene. Aproape că nu pot să beau cafea, pentru că devin agitată, e periculos pentru starea mea de spirit. Dacă muncesc suficient cu mine însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! Frate, scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]