4,329 matches
-
de Sânziene], Barcelona, 1998, Los jóvenes bárbaros [Huliganii], Valencia, 1998, El tiempo de un centenario. Dayan [Tinerețe fără tinerețe. Dayan], Barcelona, 1999, Diecinueve rosas [Nouăsprezece trandafiri], Barcelona, 1999, Relatos fantásticos [Povestiri fantastice], Barcelona, 1999, Maitreyi, Barcelona, 2000, Diario portugués [Jurnal portughez], Barcelona, 2001; Emil Cioran, El ocaso de pensamiento [Amurgul gândurilor], Barcelona, 1995, El libro de las químeras [Cartea amăgirilor], Barcelona, 1996, Breviario de los vencidos [Îndreptar pătimaș], Barcelona, 1998; Norman Manea, El sobre negro [Plicul negru], Madrid, 2000; Camil Petrescu
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
afla în port în Noua Zeelandă, aparținea organizației de protecție a mediului Greenpeace, ce intenționa să o folosească pentru a protesta față de testele cu arme atomice derulate de Franța în Pacificul de Sud și pentru a încerca împiedicarea acestora. Un fotograf portughez aflat la bord a fost ucis din greșeală în explozie. Un exemplu de activitate mai distructivă de acest tip a fost campania germană secretă de sabotaj care a avut loc în Statele Unite înainte ca acestea să ia decizia de a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Român, în Associacao Internacional dos Lusitanistas și în Association des Traducteurs Littéraires de France. Se afirma prin traducerile din limbile spaniolă, portugheză (pe care le învăța singură), franceza și engleză, contribuind mai cu seamă la cunoașterea literaturii și a limbii portugheze în România. A transpus în limba română peste șaizeci de volume din literatura portugheză, incepand cu românul lui Eça de Queirós Crimă părintelui Amaro, 1968. Acest important autor de la finele veacului al XIX-lea s-a bucurat de altfel de
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
Se afirma prin traducerile din limbile spaniolă, portugheză (pe care le învăța singură), franceza și engleză, contribuind mai cu seamă la cunoașterea literaturii și a limbii portugheze în România. A transpus în limba română peste șaizeci de volume din literatura portugheză, incepand cu românul lui Eça de Queirós Crimă părintelui Amaro, 1968. Acest important autor de la finele veacului al XIX-lea s-a bucurat de altfel de atenția ei statornica, parte dintre cele mai importante scrieri ale sale transpuse de G.
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
parte dintre cele mai importante scrieri ale sale transpuse de G. fiind însoțite și de ample prefețe sau postfețe. Traducătoarea va urmări în genere un program bine articulat de familiarizare a cititorului român cu marile nume ale literaturii de expresie portugheză (lusitane, braziliene și chiar galiciene). Între autorii selectați se numără, printre alții, Fernăo Mendes Pințo (secolul al XVI-lea), romanticii Alexandre Herculano și Almeida Garrett, contemporanii Fernando Pessoa, Fernando Namora, Dinis Machado, Ruben A., Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
și chiar galiciene). Între autorii selectați se numără, printre alții, Fernăo Mendes Pințo (secolul al XVI-lea), romanticii Alexandre Herculano și Almeida Garrett, contemporanii Fernando Pessoa, Fernando Namora, Dinis Machado, Ruben A., Urbano Tavares Rodrigues, José Augusto Seabra (din literatura portugheză), Érico Veríssimo, Antonio Olinto, José Sarney și Paulo Coelho (dintre brazilieni). S-a oprit și asupra literaturii române, realizând versiuni în portugheză din creația poetica a lui Lucian Blaga și a lui George Bacovia, două apărute în țară, alta (Lucian
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
de lusitanistică (Portugalia, Franța, Germania, Marea Britanie, Brazilia, SUA). Activitatea să a fost recunoscută și prin acordarea unor distincții în țară și în străinătate: premii ale Asociației Scriitorilor din București (1984, 1994, 2000), medalia Premiul de Traducere a Societății de Limbă Portugheză din Lisabona (1986), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000), ordinele braziliene Rio Branco (1999) și Cruzeiro do Sul (2002) în grad de Ofițer, Diplomă de merit a Institutului Camões din Portugalia și a Institutului Brasil-Romenia (Brasilia D.F.
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
colaborare cu Florin Murgescu); Julien Gracq, Un balcon în pădure, București, 1991, Frumosul tenebros, București, 1994; Cămilo Castelo Branco, Unde este fericirea, București, 1991, Un om de onoare, București, 1991; Adriana Georgescu, La început a fost sfârșitul, București, 1992; Corăbii portugheze în căutarea lumii noi. Jurnale de călătorie, București, 1992; Bernardo G. De Brito, Istoria tragico-maritimă, I-II, pref. trad., postfața Al. Duțu, București, 1993; Antonio Olinto, Copacabana, București, 1993, Mobilele dansatoarei, Rio de Janeiro, 1994, Timpul paiațelor, București, 1994, Scurtă
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
Marques, Istoria Portugaliei, București, 1996; Neida Lúcia Moraes, Mucegaiul de pe pâine, București, 1998; Ursula Heinze, Vinovată de asasinat, București, 1998; Luciano Maia, Jaguaribe - Memoria apelor, Porto Alegre, 1999; José Augusto Seabra, Conspirația zăpezii, București, 1999, Omul fântânilor și alte povestiri portugheze, București, 1999; A. Lobo Antunes, Manualul inchizitorilor, București, 2000, Întoarcerea caravelelor, București, 2003; Adolfo Casais Monteiro, Europa, București, 2000; H. Donato, Scurtă istorie a Braziliei, București, 2000; Patronul navigatorilor și alte povestiri portugheze, București, 2003. Repere bibliografice: F. V. Peixoto da
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
București, 1999, Omul fântânilor și alte povestiri portugheze, București, 1999; A. Lobo Antunes, Manualul inchizitorilor, București, 2000, Întoarcerea caravelelor, București, 2003; Adolfo Casais Monteiro, Europa, București, 2000; H. Donato, Scurtă istorie a Braziliei, București, 2000; Patronul navigatorilor și alte povestiri portugheze, București, 2003. Repere bibliografice: F. V. Peixoto da Fonseca, [Micaela Ghițescu], „A Bem da Língua Portuguesa”, (Lisabona), 1969, 8-9, 1973, 19, 1979, 3, 1980, 1-2; Dicionario biografico universal de autores, Lisabona, V, 1982, 3983; Darie Novăceanu, Efectul oglinzii, București, 1983, 350-356
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
Micaela Ghițescu (cea care s-a ocupat, de altfel, și de alcătuirea ediției), cuprinde și un foarte interesant eseu al lui Mircea Eliade, din perioada șederii sale la Lisabona, ca atașat cultural. Cum apropierile care s-au făcut între literatura portugheză și cea română de către unii cercetători sînt prea puțin cunoscute cititorilor din România, merită să stăruim ceva mai mult asupra acestui eseu care dă, totodată, și titlul cărții. Pornind de la constatarea că "există în substanța fiecărei culturi o contradicție originară
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
interesează în mod deosebit pe Mircea Eliade este modalitatea în care revoluția camõesiană, "în înțelesul ei estetic și moral", și-a pus pecetea asupra universului mental european. În această ordine de idei, autorul Istoriei religiilor subliniază importanța misiunii "marelui scriitor portughez, care a încorporat în universul estetic european nenumărate ținuturi necunoscute, care a transformat în bunuri spirituale o infinitate de tezaure necunoscute, care a îmbogățit substanța latinității cu experiențe, cu peisagii și cu gesturi considerate pînă atunci fără nici o posibilitate de
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
Alături de versiunea franceză a cărții Histoire des femmes, apărută sub direcția lui Georges Duby și Michelle Perrot (cinci volume imprimate la Editura Perrin în 2001, 2002 etc.), am consultat - fiindcă mi-a fost mai la îndemână - în destule rânduri traducerea portugheză, tot în cinci tomuri, a primelor două (História das Mulheres. A Antiguidade și A Idade Média, tipărite la Editura Afrontamento, [f.a.] - le voi descrie mai jos). Vezi și versiunea germană: Georges Duby - Michelle Perrot (ed.), Geschichte der Frauen, 5 volume
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Române în secolele XIV-XVIII, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei” LII, 1976, nr. 5-6, p. 338-359. Despre recăsătorirea văduvelor în secolul al XVIII-lea în două provincii din Franța, vezi François Lebrum, A vida conjugal no Antigo Regime, traducere în limba portugheză de M. Carolina Queirogo Ramos N., prefață de Fernando de Souso, Lisabona, [f.a.], p. 54-60. 205. Pravila ritorului Lucaci accepta a doua căsătorie, întrucât vorbea despre eventualitatea unor legături incestuoase între noul soț (tată-adoptiv) și o fiică a soției din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1954, scria În prefață: „Pregătirea acestei ediții am Început-o cu mult timp În urmă, dar n-am putut-o duce la bun sfârșit În lipsa unui fericit concurs de Împrejurări” (pp. 10-11). Mai mult, atestarea cea mai recentă, din Jurnalul portughez rămas până În 2001 inedit, ne documentează decalajul Între acea „ediție mai curajoasă a Yoga”, așa cum scria În 1942, și data apariției. Ambele ediții sunt mai aproape de nuvela fantastică decât se putea aprecia până acum2. Singurul comentariu al „curajului” pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
salvarea” tuturor acestor trăsături Într-un fel de hartă exhaustivă. Pentru că azi putem distinge mai limpede propensiunea concomitentă pentru diferitele asceze și diferitele orgii spre care Eliade tindea necontenit, rezervoarele lui fiind deopotrivă contradictorii și afine. De altfel, În Jurnalul portughez scrie răspicat că e lipsit de ambiție, că e „inuman distanțat de aptitudinile și opera” sa1. Înclin să cred că nici oina nu o juca preponderent după reguli (fiind vădit inovator, dar și stabil orientat), după cum nimic nu pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
director al Editurii Fundației PRO (din 2001). Concomitent, din 2000 se numără printre jurnaliștii de la „Ziarul de duminică” (supliment cultural al „Ziarului financiar”). Debutează în 1980 cu volumul de reportaje La nord și la sud de Tejo, consacrat unor „itinerarii portugheze”. I s-a decernat în 2003 Premiul Uniunii Scriitorilor. Comentator al actualității internaționale, Ț. dezvoltă eseistic teme generatoare de controverse și dezbateri, precum asasinatele politice, discrepanțele economice între societatea capitalistă și „lumea a treia”, poluarea, șomajul, problematica înarmării ș.a. În
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
de vreme ce magia reprezintă singura lege în acțiune. Atractive sunt și piesele de teatru pentru copii Planeta portocalie, Daniel și Dracula, Magicianul în Pădurea Uitării, reunite în 2003 într-un singur volum. SCRIERI: La nord și la sud de Tejo. Itinerarii portugheze, București, 1980; America celor trei asasinate (Dallas, Memphis, Los Angeles) (în colaborare cu Dumitru Constantin), Cluj-Napoca, 1982; O lume bolnavă. Dosare nesecrete ale violenței. Realități din lumea capitalistă, București, 1987; Cadmos și clipa cea repede, Timișoara, 1988; Pavană în peisaj
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
asistent la Catedra de literatură română. Beneficiază de un stagiu la Universitatea din Nisa (Franța, 1966-1967). Își susține doctoratul în 1970. Între 1972 și 1975 este profesor auxiliar la Universitatea din Lisabona. Întors la București, înființează secția limba și literatura portugheză la Universitate, în 1990 avansând conferențiar, iar în 1992 profesor la Catedra de istoria literaturii române moderne. Concomitent va fi desemnat subsecretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării (1990-1993). Profesor invitat la universități din Portugalia și Brazilia, va îndeplini
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
Cercetării (1990-1993). Profesor invitat la universități din Portugalia și Brazilia, va îndeplini mai târziu și funcția de ambasador al României la Lisabona (1997- 2001), fiind distins cu Ordinul Meritului în rang de Mare Ofițer (2000), cel mai important ordin civil portughez. Debutează la „Contemporanul” în 1962 cu un articol de critică literară, iar editorial cu antologia Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860) (I-II, 1968, în colaborare cu Paul Cornea); prima carte personală, Proza poetică românească în secolul al XIX-lea
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
în colaborare cu Paul Cornea); prima carte personală, Proza poetică românească în secolul al XIX-lea, la origine teză de doctorat, îi apare în 1971. Mai e prezent în „România literară”, unde va susține și rubricile „Mic dicționar” (1990-1997), „Scrisori portugheze” (1997-2003), la „Viața românească”, „Steaua”, „Ramuri”, Convorbiri literare” ș.a. Istoric literar cu vocația paradigmaticului metodologic și teoretician sedus de plasticitatea formelor concrete, Z. își construiește demersul analitic pornind de la formula aparent paradoxală a „stilisticii diacronice”, definită, în prefața volumului Cealaltă
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
și distribuției unor coduri și funcții universale. Aplicarea acestei metodologii acoperă toate studiile lui Z., de la Proza poetică românească în secolul al XIX-lea până la analizele comparatiste din Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976) sau din Formele liricii portugheze (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București), dobândind maxima concentrare în Poemul românesc în proză (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Carte despre arta prozatorilor lirici, situată în descendența Artei prozatorilor români a lui Tudor Vianu - cum a observat Marian Papahagi
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
SCRIERI: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea, București, 1971; Introducere în opera lui Al. Macedonski, București, 1972; Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, București, 1976; Poemul românesc în proză, București, 1981; ed. 2, București, 2002; Formele liricii portugheze, București, 1985; ed. 2, București, 2003; Poveste de iarnă, București, 1987; Cealaltă față a prozei, București, 1988; Din secolul romantic, București, 1989; Acasă, București, 1992; Experiența libertății, București, 1994; Discursul anilor ’90, București, 1997; Educație târzie, I-II, București, 1998-1999
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
în colaborare cu Paul Cornea); Palatul fermecat. Antologia poemului românesc în proză, pref. edit., București, 1984; Arte poetice. Romantismul, coordonator Angela Ion, introd. Romul Munteanu, București, 1982 (în colaborare); Al. Macedonski, Cartea de aur, pref. edit., București, 1986; Antologia poeziei portugheze, tr. Dan Caragea, pref. edit., București, 1990 (în colaborare cu Dan Caragea). Repere bibliografice: George Sorescu, „Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860)”, R, 1969, 8: Mihai Ungheanu, „Proza poetică românească în secolul al XIX-lea”, RL, 1971, 18; Dinu Flămând
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura populară română și cea spaniolă. Lecturi romanice (1939) adună o parte din contribuțiile apărute în diverse periodice despre literaturile spaniolă, franceza, catalana, italiană, portugheză. Lucrarea Gramatică spaniolă (1942) este precedată, în 1941, de antologia didactica Páginas escogidas de literatură española. P.-Ț. a tradus, pentru prima dată integral la noi, o scriere din literatura catalana, datorată lui Joan Maragall (Laude, 1922). A transpus din
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]