5,902 matches
-
marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit pe pereți, de parcă activiștii noștri ar fi transparenți. Atunci unul din ei îndrăznește să-l întrebe: "Dvs. ce faceți aici?" "Lucrez", răspunde prompt Dorin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le urmau fără crâcnire. De altfel tot ea orânduia așternuturile din cortul părinților și tot ea deprinsese de mică, de la bunica ei, tainele ghicitului în cărți de tarot și în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai răsăriți care, postați la marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai privi o dată, cu nedumerire, câteva plăcuțe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochilor, reacția produsă. La rândul ei, Ina părea a nu-l observa, fapt pentru care nu-l învrednicea cu o privire directă și-l trata ca pe orice trecător. Dacă însă Alex făcea în așa fel încât să se afle postat în fața ei, îi răspundea la salut cu o răceală vizibilă, ca mai apoi, să-și vadă de ale ei. De fiecare dată, Alex, prin întregul lui comportament ținea să-i dea impresia că de fapt el nu este un cuceritor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și dădeai impresia că aștepți, însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să se plimbe prin stație. Te fâțâiai și tu de colo colo, iar din când în când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Aceasta nu Înseamnă că Întreaga intervenție a Statului ar fi dreaptă, justă, nici că legislatorii sunt infailibili” - observă, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Gânditorul italian socotea că problema trebuie pusă pe alte fundamente filosofice, decât acelea În care se posta filosoful englez. Giorgio del Vecchio enunță În preajma imediat premergătoare celui de al Doilea Război Mondial, ideea că poate fi admis „ca un ideal de ordin etic sau deontologic care, filosoficește, să se opună realității empirice existente; dar ar trebui totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame și, În egală măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dintr-un târg transilvănean era nefericită pentru că un ziarist o critica periodic în ziarul local. El avea condeiul și avea puterea. într-o zi, femeia l-a filmat cu telefonul mobil pe când își făcea nevoile în parcul public, și-a postat imaginile pe You Tube. Acest vast loc virtual este plin cu fotografii și filme de la orișicine are chef să le posteze acolo. Nu costă nimic, nu implică responsabilități grave. E un paradis al ieșirii din anonimat și al delațiunii. Filmul
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
într-o zi, femeia l-a filmat cu telefonul mobil pe când își făcea nevoile în parcul public, și-a postat imaginile pe You Tube. Acest vast loc virtual este plin cu fotografii și filme de la orișicine are chef să le posteze acolo. Nu costă nimic, nu implică responsabilități grave. E un paradis al ieșirii din anonimat și al delațiunii. Filmul despre nevoile ziaristului transilvănean a atras atenția. Confrații l-au povestit în ziare, televiziunile de top l-au retransmis fără să
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
suicidar în urma unei aventuri cu prostituate și teroriști, pe care o infirmă apoi și o fiică moartă după o overdoză de heroină. Profitînd de o clipă de neatenție a actriței, reușește să citească un mic text confesiv din jurnalul Katiei, postat pe laptop, și utilizează acest avantaj într-un moment oportun. Începînd din acest punct, Peter intră deplin în jocurile Katiei, îi forțează confesiunea, care nu este mai puțin trucată pornind de la melodramaticul text confesiv, nimic altceva decît un fragment de
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din lemn făcut special, din loc în loc erau lipite bucăți de polistiren, pe care cu ace de gămălie sau piuneze oricine putea să posteze tot felul de informații legate de această lume a hazardului. Tradiții, rezultate, accidentări, arbitri, formule de echipă sau tot felul de alte impresii. Trebuie să-i spui despre ideea care ți-a venit chiar în clipa asta, numai așa o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar duce la un film de acțiune, cu Împușcături și tot soiul de aventuri galante sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am revenit, mă vezi?,, și s-ar posta În fața Parlamentului? Doar are timp berechet. Dar la ce bun? În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu sunt menționate În Badeker“. Când m-am mutat aici În 1923, În timpul celor mai cumplite luni ale Inflației, n-au trecut decât câteva zile până să aud de Cancelarul Sănătății. „Mai ieftin nu găsiți decât la Froehlich“, spuneau doamnele postate sub felinarele din jurul gării, aproape de hotelul În care găsisem camere de Închiriat, dar unde nu puteam rămâne peste noapte. În vechiul meu oraș natal, oamenii nu erau deloc Încântați de reputația cancelarului. Din punct de vedere pur științific, biologia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider sistemul endocrin,“ continuă, repetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt destule baruri, saloane de masaj și hoteluri unde clienții puteau zăbovi cel mult o oră. Totuși, faima acestei zone se datora marmotelor și păpușilor masculine. Înainte ca noaptea să se lase peste oraș și să pornească spre centru, se postează pe străzile care Înconjoară gara. Presupun că nu e greu de imaginat cum e o asemenea păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei, de obicei mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă mică În care, din perspectiva mea ignorantă, se vedea o bucată de cer senin. Scuipându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prințul pieței agroalimentare, Allie Sokolow. Ce pisk mai cască! (după cum ar zice maică-mea). Timp de-o jumătate de rundă, jetul de invective curge spre bază din poziția lui de centru, iar apoi, când urmează ai lui la bătaie, se postează în boxa antrenorului de lângă baza unu și invectivele continuă să se reverse în direcție opusă - și nici una nu are nimic de-a face cu vreunul din rateurile care, la o adică, se mai produc pe teren. Dimpotrivă. Taică-meu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut Orient Expressul. Timp de o jumătate de oră va fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Parcă de pocher e vorba!... Ce, tu, cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea scăpa de curtea unuia, care i se tot posta în față, îl măsura și căta pretext de vorbă, Lazăr refuză să înțeleagă întrebarea. Pur și simplu refuză, altfel are impresia că stomacul i se revoltă, gata să se întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]