948 matches
-
și "Popoviceni", care, anterior au fost comune de sine stătătoare, iar acum formează o localitate sub denumirea de Goicea. Satul Goicea a fost atestat documentar la 4 aprilie 1575 - 1577, intr-o scrisoare a lui Alexandru Voievod, către boierul Barbu Postelnic, căruia îi atrăgea atenția că pescuise în bălțile care făceau parte din moșia mănăstirii Tismana Potrivit unei legende, în jurul anului 1400, un păcurar, care a coborât cu oile sale din munții Transilvaniei, avea trei fete, care se numeau: "Ciuta, Goicea
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
din 10 februarie 1618 pentru cumpărarea unei ocine din Murgești, printre martori se află Berivoe și Radu din Sărdănești. • Olari - Radu Șerban, prin actul din 3 februarie 1609, întărește „Mănăstirii Strâmba” stăpânire peste jumătate din satul Olari, cumpărată de la Stoica, postelnic de Ohaba. Centrul comunei îl reprezintă localitatea Văleni, unde se află sediul administrativ al Consiliului Local și Primăria. Primarul comunei este Petre Grigorie, născut în localitatea Piscuri în 27 noiembrie 1963,studii superioare complete;facultatea de mine Petroșani promoția 1989-inginer
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
vechi în 1825 s-a construit o altă biserică” noiembrie 1844 spune primul preot Radu Duhovnicul care „dice” pe o filă de evanghelie „Să se știe de când s-a cumpărat această (sf. Evanghelie) această și sf dumnezeiasca evanghelie de domnul postelnicul Ion Alexandru Filipescu în zilele prea învățatului domn Gheorghe Bibescu și s-a dat biserici Ștefănești de Jos, „Sf Mihail și Gavril”, unde se pomenește și hramul „Sf Voievozi” ( interviu cu preotul satului Ștefăneștii de Jos octombrie 2007). De preceizat
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
1880, de Sava Vasiliu, 1919, Biserica de riț ortodox, în plan trilobat. Tencuita în „calcio vecchio”, păstrând picturile exterioare. Turla poligonala pe naos. Pictată în interior și exterior în tempera. Biserică „Sf. Nicolae” a fost ctitorita de Radu Crețulescu și postelnicul Pădure în anul 1669 a fost declarată monument istoric. Biserică de riț ortodox, aparținând de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, biserica din acest sat s-a ridicat la 1818 de Alexandru Crețulescu, proprietarul de moșie. Biserică construită din zid a fost
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
epoca geto-dacică, Epoca Bronzului, precum și o așezare și o necropolă din secolul al XVII-lea; alte trei situri arheologice ample se află în zona satului Tunari. Drept monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890; precum și fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4-5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din satul Tunari
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
boierul dregător Stoican la Mathias Armbruster, primarul Sibiului, cu somarea de-a recunoaște și a se supune regelui Ioan I Zapolya, sub amenințarea intervenției militare. Nereușita misiunii va atrage represalii, Moise trimițând în noiembrie un corp expediționar condus de Drăgan postelnicul din Merișani și Neagoe din Periș, asasinii lui Radu de la Afumați și, probabil, ai pretendentului Basarab, cu scopul de a cuceri cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
legată de vreo înțelegere pe plan militar în caz de răscoală a secuimii în contra lui Ioan I Zapolya. În 13 februarie 1530, cu prilejul nunții sorei sale cu Barbu II Craiovescu, Moise ordonă asasinarea unor boieri (printre care și Drăgan postelnicul din Merișani și Neagoe din Periș) din partida oponentă Craioveștilor și, implicit, ideilor anti-otomane. Boierii oponenți care nu au participat la sângeroasa nuntă se refugiază peste Dunăre propunând ca domn pe Vlad al VI-lea Înecatul. Acesta primește acceptul Înaltei
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
pare că a fost căsătorit cu Ralița, sora lui Grigore Ghica (decapitatul) și că ar fi avut o fiică, Smaranda. Ajunge serdar de Chișinău în 1755, vel serdar în 1756, spătar și capuchehaia al domnitorului Scarlat Ghica în 1757, vel postelnic în 1760, spătar și serdar de Orhei în 1765 și serdar din nou, în 1769 la București, este numit de către Grigore al III-lea Ghica în funcția de caimacam al Craiovei. Apărând Oltenia pe timpul războiului ruso-turc în 1770, este numit
Manole Giani Ruset () [Corola-website/Science/299758_a_301087]
-
unde săruta Sfânta Masă și icoanele. Se ducea apoi în mijlocul bisericii unde mitropolitul îi punea pe cap o coroană de aur împodobită cu pietre scumpe, în timp ce psalții cântau „Axion estin” („Cuvine-se cu adevărat”), îl apuca de brațul drept, iar postelnicul de brațul stâng și îl urcau pe tronul domnesc cu trei trepte, care se afla în partea dreaptă a bisericii. În această vreme, în jurul cetății erau trase câteva salve de tun. Odată ce se sfârșea slujba religioasă, domnitorul era înveșmântat în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
nobili din Polonia, Movileștii se înrudesc cu principii Europei de altă dată (Ieremia Wisniowiecki a fost nepotul lui Ieremia Movila). Tatăl voievodului, Dumitru Barnovschi, a fost mare paharnic în 1597, iar din 1598 până în 20 decembrie 1606 a fost mare postelnic. A fost înmormântat la Toporăuți, unde se află moșia familiei și s-a nascut (în 1590) și a crescut viitorul domn. Bunicul său, Toma Barnovschi, a fost unul dintre conducătorii răscoalei împotriva lui Despot-Vodă, găsindu-și sfârșitul la asediul Cetății
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
sale fiind necunoscut. Sultanul Murad al IV-lea i-a promis că îi dăruiește viața, dacă trece la islamism. „Miron-voda nu a voit să se lepede de credință creștină”, sfîrșind sub securea călâului. Cronicarul Miron Costin arată că părintele său, postelnicul Iancu Costin, care îl însoțise pe Miron-vodă la Istanbul, i-a „astrucat” [înhumat] oasele în noaptea de 2 iulie 1633, în cimitirul bisericii Patriarhiei din Constantinopol. Se presupune că mai tarziu osemintele voievodului au fost aduse în Moldova, dar locul
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
2 iulie 1633, în cimitirul bisericii Patriarhiei din Constantinopol. Se presupune că mai tarziu osemintele voievodului au fost aduse în Moldova, dar locul înhumării sale nu este încă cunoscut. A fost un domn drept, blând, nelacom și evlavios, despre care postelnicul sau, Toma Cantacuzino, zicea că : "în multe nopți l-a zărit în miezul nopții, îngenunchiat înaintea icoanei la ruga cu mare osârdie".
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
mici urmăriseră readucerea pe scaun a lui Radu Șerban, insă Radu Mîhnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați pe neașteptate, iar la 7/17 decembrie 1711 a avut loc execuția stolnicului Bărcan și a postelnicului Radu Băleanu. Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mîhnea, care a domnit, succesiv, în Muntenia și Moldova. Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioadă 1623 - 1626 cand, domnind în Moldova
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
alte înzestrări cu moșii cum rezultă din actele vremii (Voineasa, Titeasa, Șopârlige și Moceasca). La sfârșitul domniei lui Matei Basarab lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care la 1646 va fi menționat ca egumen la Mănăstirea Plătărești. Domnul Antonie din Popești recondiționează turnul incintei înzestrându-l cu un clopot, astăzi dispărut
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908). s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, descendent al unei vechi familii boierești, fiind fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu. A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris. După revenirea în țară, Nicolae
Nicolae Gane () [Corola-website/Science/307216_a_308545]
-
Pe peretele din partea de sud a pronaosului se află și astăzi o gropniță cu un arc trilobat. Printre obiectele vechi ale bisericii schitului menționăm o Evanghelie donată de către Chiriță Lăcătușu din Iași la 5 martie 1728, un prologar donat de postelnicul Constantin Bivol în 1736, un potir din 1819 etc. "Schitișoru nostru", după o consemnare pe o carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
memoriei urmașilor, atât Radu Popescu, cât și Stolnicul Constantin Cantacuzino, nu pomenesc absolut nimic despre acest voievod în cronicile lor. Totuși nu apare din neant. El figurează în Sfatul Țării în timpul domniei lui Neagoe Basarab semnând ca Bădica (Badea) Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 , mai apoi, începând cu septembrie 1520 să urce la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab și, probabil, pe tot parcursul scurtei domnii a fiului acestuia. Problema succesiuni dinastice după
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
Cantacuzino ține partea celui din urmă, care-l răsplătește pentru serviciile sale dăruindu-i moșia de la Cotroceni, în posesia căreia însă, intră mult mai târziu: „Anii după 1660 până la 1671 sunt nenorociți pentru familia Cantacuzinilor, cum au fost: uciderea bătrânului postelnic Constantin Cantacuzino, în pivnița de la Snagov; persecuțiilor familiei Cantacuzinilor din parte lui Grigorie Ghica Vodă, prin intrigile lui Stroe Leurdeanul și Dumitrașco Cantacuzino grecul etc... Toate aceste întâmplări, fac ca Șerban Cantacuzino să nu intre în posesia moșiei Cotrocenilor, decât
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
cel Mare ca simbol al trăiniciei și puterii Principatului Moldovei, ar fi exacerbat naționalismul local de principat moldav și ar fi demonstrat inutilitatea Unirii cu Țara Românească. În acest scop, el a numit o comisie formată din spătarul Mihai Cantacuzino, postelnicul Gheorghe Asachi și postelnicul Nicolae Istrati, care a început o campanie de strângere de fonduri. Gheorghe Asachi a fost cel care a schițat portretul marelui voievod, bazându-se pe descrierile lui Ștefan cel Mare realizate de către Grigore Ureche în "Letopisețul
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
al trăiniciei și puterii Principatului Moldovei, ar fi exacerbat naționalismul local de principat moldav și ar fi demonstrat inutilitatea Unirii cu Țara Românească. În acest scop, el a numit o comisie formată din spătarul Mihai Cantacuzino, postelnicul Gheorghe Asachi și postelnicul Nicolae Istrati, care a început o campanie de strângere de fonduri. Gheorghe Asachi a fost cel care a schițat portretul marelui voievod, bazându-se pe descrierile lui Ștefan cel Mare realizate de către Grigore Ureche în "Letopisețul Țării Moldovei" și după
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
Alexandru Stamatopol etc. S-au adunat 135.000 de franci, iar în anul 1879 s-a înaintat comanda către sculptorul francez Emmanuel Frémiet (1824-1910), un artist în mare vogă în Parisul acelor vremi. Documentația prezentată sculptorului este cea executată de postelnicul Gheorghe Asachi, artistul francez începând realizarea statuii în atelierul său din Rue de l'Université, din Paris. La data de 16 septembrie 1882, după ridicarea fundațiilor, s-a așezat la mijlocul soclului un act comemorativ în semn de recunoștință pentru vestitul
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
copil fiind, și Stanca din Hotărani, soția lui Danciu; pe nepotul lui Matei Basarab, Preda Brâncoveanu, și pe Barbu, fratele lui Matei. Asemănarea dintre tabloul ctitoricesc de la Arnota și cel de la Sadova, prin prezența, în ambele cazuri a bunicului Datco postelnic, a tatălui, Danciu și a unchiului voievodului, Radu postelnic, întaraste presupunerea că biserica de lemn de la Arnota, despre care vorbesc călătorii străini, a fost la început o ctitorie a Craioveștilor, căci la Sadova machetă bisericii este susținută de Matei Basarab
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pe nepotul lui Matei Basarab, Preda Brâncoveanu, și pe Barbu, fratele lui Matei. Asemănarea dintre tabloul ctitoricesc de la Arnota și cel de la Sadova, prin prezența, în ambele cazuri a bunicului Datco postelnic, a tatălui, Danciu și a unchiului voievodului, Radu postelnic, întaraste presupunerea că biserica de lemn de la Arnota, despre care vorbesc călătorii străini, a fost la început o ctitorie a Craioveștilor, căci la Sadova machetă bisericii este susținută de Matei Basarab și Elina Doamnă împreună cu Barbu Craiovescu și soția sa
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
(cunoscut în istoriografia română drept spătarul ; n. 1640 - d. 1716) a fost unul dintre cei șase fii ai marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Mihai Cantacuzino a fost mare stolnic și spătar al Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea. Împreună cu fratele său stolnicul Constantin Cantacuzino, Mihai a jucat un rol important în alegerea lui Constantin Brâncoveanu în domnie. Cei doi
Mihai Cantacuzino () [Corola-website/Science/307434_a_308763]