5,162 matches
-
Cu cât informația este mai bogată și mai bine diseminată, cu atât părerile sunt mai împărțite, iar șansa de a ajunge la o concluzie indubitabilă, mai puțin probabilă. Aceasta este lumea logicii fuzzy, care dă notele dominante ale climatului intelectual postmodern. Această logică fuzzy stă la temelia tuturor scrierilor de ficțiune care poartă semnătura lui Constantin Virgil Negoiță. De aici impresiile de noutate absolută, de remarcabilă adaptare la ceea ce s-ar putea numi l'air du temps, de revoluționare a imaginarului
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
mai mult sau mai puțin explicabile din istorie și viața politică, ele nu conduc, în final, decât la revelarea caracterului entropic al percepției și dezbaterilor din lumea contemporană. De altfel, pentru a pune în evidență polifonia uneori disonantă a discursului postmodern, cel puțin în Opus Dei, prozatorul renunță la instanța naratorului tradițional, fiecare capitol fiind relatat pe rând de câte unul dintre personaje. Organizația Opus Dei pare a fi fost făcută anume pentru a pune în valoare demonstrațiile de logică fuzzy
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
pictură pe apă) susținut de prof. Serin Turkoglu, recital de vioară în interpretarea lui Alev Gafar, prezentări și demonstrații „Despre ceaiul turcesc și cafeaua la nisip”. Oră 19:00, Cafepedia Română (Str. Pictor Arthur Verona nr. 2). Intrarea liberă. sursa: Postmodern.ro
Festivalul Ceaiului și al Cafelei, 2012. Vezi programul () [Corola-journal/Journalistic/81010_a_82335]
-
1940) este de un comic nebun. Făcând o criză de isterie determinată de popularitatea macabră Ticăloșilor, Hitler le taie publicitatea ca un director de televiziune ordonând pur și simplu să nu se mai vorbească despre ei. Dovadă că în cinematografia postmodernă a lui Tarantino anything goes; atentatul împotriva lui Hitler reușește în această istorie paralelă și dictatorul cu întreg staful o iau pe coajă. Aceasta și pentru că ofițerul SS Hans Landa care prinde ițele complotoului se decide să schimbe cursul istoriei
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
și o referentă. Înainte de decembrie 1989, lucrările de doctorat au fost conduse de prof. univ. dr. Stefan Binder, iar din 2003, de prof. univ. dr. Roxana Nubert. Direcțiile de cercetare cărora li se acordă atenție sunt literatura austriacă modernă și postmodernă, literatura germană din România, cultura germană din Banat din perspectiva interdisciplinară, graiurile germane din Banat, didactica predării limbii germane ca limbă modernă și ca limbă maternă, teoria și practica traducerii, imaginea lumii germane în literatura română, literatura din perspectivă interdisciplinară
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
răscoala de la 1907: „micile” evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît „marile” jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei - Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului „The Sun”. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după o operațiune împotriva cerșetorilor și hoților români, soldată cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
continuă fast formula maestrului). Laolaltă cu Mircea Ivănescu, Dimov a devenit nu numai (în dimensiune practică) un concurent serios al tandemului postbelic neomodernist format din Stănescu și Sorescu, dar și (sub raport teoretic și istoricoliterar) unul dintre primii noștri poeți postmoderni. Astăzi, spuneam, Dimov are o cotă oarecum neclară. A pătruns, e drept, în manualele școlare și în programele universitare, dar, dintre tinerii scriitori, n-aș putea numi prea mulți care să-l frecventeze. Invers decât stau lucrurile cu deja amintitul
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
Aici, Ion Bogdan Lefter e și mai precaut, indicând două posibile piste de lectură. Cea așa zicând terestră sugerează o eventuală comandă editorială din partea Editurii Albatros, specializată, cândva, în publicarea de cărți pentru tineret. Cealaltă, care vede aici o rescriere postmodernă (în maniera lui Barthelme), e desigur, cu mult mai fertilă. Probabil că și prefațatorului. N-o spune însă negru pe alb. Semn de admirabilă imparțialitate. Încă o notă doar, în finalul acestei cronici. Există, în ultimul volum al lui Leonid
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
resetare” a jocului politic. Nu era nevoie de referendum pentru a constata fractura socială a României. Varianta comodă îi separă pe pro-europenii democratici de nostalgicii asistați ai comunismului. Nu e, desigur, atât de simplu. Adevărul e oricum relativizat în societățile postmoderne. Opinia bate judecata. La noi însă, cele două tabere sunt foarte amestecate. Criteriul departajării nu ține nici de doctrine politice, nici de nivelul educației sau de consistența coșului zilnic. O națiune întreagă participă la concursul numit: cine e mai vinovat
Baconschi: Așteptarea majorității, o ”resetare” a jocului politic () [Corola-journal/Journalistic/43271_a_44596]
-
sale eseuri, din anii de liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Țeposu a cunoscut, a trăit ipostaza unui tragic Pan postmodern, plimbându-se plin de amărăciune prin grădinile dantelate ale lui Bachus, sau poate Apollo, uneori, permițându-și anumite remarci critice, cinice, ironice, de o finețe atroce, remarci care sunt generatoare, în dublă instanță, de adevăr critic și de farmec livresc
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
Două loturi, Situațiunea sau Atmosferă încărcată, ca și o primă sugestie cu privire la referentul livresc - mai exact, gazetăresc - al prozei (prin apelul la un text până atunci ignorat de exegeți: Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Se poate afirma că interesul scriitorilor postmoderni, optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, pentru modelul Caragiale se datorează, într-o măsură însemnată, relecturii pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
există cu adevărat una, se află în dorința subită și inexplicabilă a lui Eric de a se tunde în cartierul unde a copilărit, la un anumit frizer. Gestul în sine este banal, el însă dobândește proporții odiseice pentru acest Ulisse postmodern, postuman, postum. Întoarcerea în îndepărtata Ithaca a copilăriei presupune o călătorie obstaculată, periculoasă prin cosmopolisul ca metaforă a unei lumi fracturate, aflată întrun echilibru precar. Pe parcursul acestei călătorii, Eric pierde tot, soția, imperiul, reperele. La capătul drumului este demența circumstanț
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte de chef. Și asta, pentru că într-adevăr pentru el nu mai există ierarhie în ordinea existentului. Ceea ce nu derivă deloc în nivelare postmodernă - unde toate lucrurile lumii se situează pe același plan tocmai pentru că nu există decât în cărți - ci, culmea, tocmai la o atenție sporită pentru individual. O atenție care asigură, de altfel, și substratul profund al volumului. Într-unul dintre cele
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
un plan în alt plan secund, din nimicul mai mic în nimicul mai mare, atotcuprinzător. Noutatea concepției lirice a lui Aurel Pantea e aceea că el definește, apelînd la imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În Negru pe negru nu există nici timp, nici spațiu, ci doar linii și puncte, ce se întretaie între ele, creînd iluzia spațialității. Abundența de negru are menirea să inducă privitorul în eroare. În
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
dimensiuni. Lucrurile la care am fost martori în secolul al XX-lea au reprezentat încercări de substituție a religiei cu alte ideologii care ar putea fi considerate religii”, p. 24. Cît privește istoria - tot ceea ce putem afirma în legătură cu faza ei postmodernă în care ne aflăm este că ea s-a născut curînd după anul 1960, că s-a afirmat mai întîi în arhitectură, pentru a se manifesta apoi în arte (romanul începe să se joace cu timpul și nu mai respectă
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
arhitectură, pentru a se manifesta apoi în arte (romanul începe să se joace cu timpul și nu mai respectă acțiunea de tip clasic, versul trăiește din aluzii culturale la epoci revolute, figurativul revine ostentativ în artele plastice etc.etc). Starea postmodernă marchează trecerea la vizualizare în domeniul comunicării (computerul); centrele de putere se modifică într-o lume care a încetat de a fi bipolară. Postmodernismul, introducînd scepticismul și relativismul cu privire la valorile tradiționale, pune totul sub semnul întrebării; însăși religiozitatea începe să
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
fie considerată un vestigiu perimat al trecutului. Totuși exegetul nu cade în disperare („Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă”, p.32). Această aserțiune va fi demonstrată pe aproape 500 de pagini. Nemoianu descoperă că situația postmodernă nu reprezintă o noutate istorică: paradigma posmodernismului a existat de mai multe ori în trecut, dar de fiecare dată umanitatea a dispus de suficiente resurse pentru găsirea unor rezolvări rezonabile, care au evitat dezastrul. Cu ajutorul unor neașteptate precedente istorice, aflăm
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
refluxul credinței religioase, lipsa reperelor morale. Doar renașterea spirituală subterană și recrudescența creștinismului sub cele mai variate forme au reușit să realizeze echilibrul existențial în ultimele secole. În același tip de balans cognitiv și filozofic vede Virgil Nemoianu și lumea postmodernă a anilor noștri: asistăm astăzi la instalarea unei incertitudini grave, însoțită de previziuni apocaliptice (cum se întîmplase și la finele secolului al XVIII-lea), dar pe care umanitatea le va depăși probabil, așa cum a făcut-o de fiecare dată. După
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
ajuns un ilustru necunoscut!” Narațiunea are două acte, primul cu epicul sfâșiat în/prin scrisori, al doilea prin „scene” semi-independente. Primul act conține o formidabilă pendulare, între persoane și personaje, narațiunea fiind când homodiegetică (la persoana I - Maria), când epistolară (postmodernă - la persoana a II-a - Mihu), când heterodiegetică (la persoana a III-a - Ana); al doilea act, deși conține o aceeași pendulare (și ezitare) nu mai acordă importanță personajelor, acestea pulverizându-se, rămânând atrase doar de același sentiment total, devastator
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zi. Poezia este o necesitate cosmică pentru om. Necesitate sacră. Reamintim cuvântul definitiv al lui Hölderlin "numai poetic merită omul să trăiască pe pământ". În rest nu trăiește, este viețuit de toate stihiile antispirituale, antiumane, antiviață ale infernului modern și postmodern care a proclamat bezmetic lupta furibundă împotriva tuturor valorilor, inclusiv împotriva noțiunii de om. Nu știm cât a fost poluat și spațiul cuantic de haosul malign, deși este posibil ca acest spațiu să dispună de un sistem de asepsie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care guvernează peste pixeli și neuroni. Colțul careului, dreapta sus. Lovitură de la marginea terenului. Șut și gol. Închizi fereastra. Sevilla închide ochii. Secolul al VIII-lea rămâne undeva, prins sub gene arabe. Tu ridici de pe display gene date cu rimel, postmodern orientate spre mastodonții de oțel ai lumii noi, spre mine, detectabil pe Google, ochiul deochiului inter nautic. alx scrie. Dhjj,hizredayxccbnmu9iățl, mjfdrfasdcjki+ășlzt waasyxghjșpo096543wtzhhjlmkmjgftrasfghl.nhnfdbr wasdciuj oppș l.jhumzeerdfuiipșlțș-.uzmnhtwayxrthu9p9oățșloij 63waw2eyxcfzu90ă +0pțșloz7657j3625qgayxfvgbhjklțș. lk,jmnq<YDFNGVZUOL.TREUJWSHXCJ,K.LKJLPI9Ă+PȚȘ Lioșpjhgsdfg8ș9oi76765e56uipooiztr54eruiukjztrt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o clipă asupra prezenței "nouăzeciștilor" în peisajul editorial, fie și dintr-un simplu interes bibliografic de nu se va putea și din unul axiologic. Pentru început, un dramaturg și un critic, amîndoi editați în colecția "Nouăzeci" a editurii Phoenix, amîndoi postmoderni în toată puterea cuvîntului (atîta cîtă e), amîndoi inteligenți, cultivați, ironici și în special "răi". Dramaturgul e Horia Gârbea și cartea lui spune aproape totul încă din titlu: Doamna Bovary sînt ceilalți. Sînt "patru texte pentru teatru" de o savoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
limbaj, iar apoi să le lasă să lucreze singure. E foarte greu de rezistat și chiar autorul acestor rînduri își mai bagă nasul în propria piesă, realizînd doar stricăciuni". Inutil să mai arăt că avem de a face cu un postmodern get-beget. Deplîng trufia falnicului blazon-pince de nouăzecist, dar Horia Gârbea scrie literatură mai bună decît (își imaginează sau) ne lasă să credem că intenționează. Oricum, am să sugerez autorilor Lexiconului teatrului românesc să consemneze în dreptul numelui HORIA GÂRBEA: comedian... Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mare a persoanei față de sine (una din formele ei de exprimare constituind-o lipsa de timp). Gândindu-mă la locul pe care misterul îl ocupă în opera lui Blaga, cred că acesta poate fi privit cu ușurință dintr-o perspectivă postmodernă, ca neîncredere în absolutismul rațiunii. Frumusețea orașelor este o frumusețe a socialului; în cazul frumuseții satului accentul mai cade încă pe natură. Dorința de înțelepciune te poate conduce la concluzia că nu-ți ajunge o viață pentru a învăța tot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
al temerii de a nu corupe tineretul (ceea ce înseamnă o continuă reluare a procesului lui Socrate). Ca societate nu suntem moderni, deoarece ne lipsește credința într-o metapovestire (tocmai am ieșit din tenebrele iscate de una); nu suntem însă nici postmoderni deoarece părem a mai cocheta (fără să ne-o asumăm în mod hotărât) cu o metapovestire: creștinismul. Să fim onești: asumarea creștinismului ca mod de viață ar însemna o formă de fundamentalism. Or, poate sub presiunea corectitudinii politice occidentale, nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]