1,960 matches
-
cu același nume, promovînd seria de proză veselă. Protagoniștii promoției: Liiceanu și Pleșu. Murind de rîs în poza litoului. Pleșu ca Pleșu, dar Liiceanu? Ei bine, amîndoi în egală măsură Liiceanu jucînd rolul sobrului, Pleșu pe al glumețului lansînd cartea postumă a dispărutului filozof Alexandru Dragomir, prietenul lui Noica, mentorul celor doi, ofereau, acum un an, un show magnific în aula Universității ieșene. Uitatul filozof fiind doar pretextul rîsului debordant al sălii. Ce-ar fi spus gravul Noica? Nu cred să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
putea fi considerată o exagerare de cei care nu l-au cunoscut direct, ori nu și-au intersectat drumurile în viață cu tânărul studios și, apoi, cu omul de știință Leonid Boicu. Sporul de sentimentalism, de pioasă și nostalgică evocare postumă, trebuie însă înțeles în acest caz, ca dealtfel în multe altele de aceeași factură, de dramatică fracturare a legăturilor între frați prin concursul împrejurărilor vitrege: „n-am fost alături - mărturisește, în finalul corespondenței, sora istoricului - decât până la 19 ani, ne-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
făcut public pe când expeditorul tocmai împlinea 65 de ani. Cu credința că gestul nostru, de a readuce acele rânduri în memoria foștilor colegi și a celor care i-au cunoscut, ori le-au fost apropiați amândurora, nu va tulbura liniștea postumă nici expeditorului și nici destinatarului, ne luăm permisiunea de a le republica aidoma, cu precizarea că - întâmplător sau nu - epistola purta data de 26 octombrie 1980, zi istorică, aniversară, pentru prima Universitate a țării. Tovarășe (urma funcția și numele destinatarului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ballads / Balade, cu gravurile lui Blake. Deja în luna ianuarie își exprimă extremă nemulțumire privind situația lui fizică și artistică în conacul din Felpham. *1802 Anglia semnează în martie Pacea de la Amiens cu Franța. ¶ Apare Geniul creștinismului de Chateaubriand. ¶ Apar (postum) Heinrich von Ofterdingen și Die Lehrlinge zu Saïs de Novalis. ¶ Apare lucrarea Illustrations of the Huttonian Theory of the Earth de John Playfair, prima afirmare într-un limbaj clar și convingător a teoriei Pămîntului lansată de James Hutton în 1785
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
WEBER, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, traducere de Ihor Lemnij, Editura Humanitas, București, 1993. WITTGENSTEIN, L., Lecții și convorbiri despre estetică, psihologie și credința religioasă, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1993. WITTGENSTEIN, L., Însemnări postume, 1914-1951, traducere de Mircea Flonta și Adrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, București, 1995. ZAMFIRESCU, Vasile Dem., Nedreptatea ontică, Editura Trei, București, 1995. Rezumat Intenția autorului lucrării de față este de a interpreta personalismul energetic din unghi antropologic. Dintr-o asemenea perspectivă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nucleare în subsolurile universității de la Uppsala. După criză, cei din prima categorie erau triști, dezamăgiți și gravi, iar cei din a doua, senini și relaxați. Într-o scrisoare trimisă lui U Thant prin ianuarie 1963, ce suna ca un faire-part postum, Stevenson și Kuznețov exprimă consolator, în numele guvernelor lor, aprecierea pentru eforturile sale în "asistarea" acestor guverne de a îndepărta o primejdie serioasă la adresa păcii. Ei "nu cred că mai e necesar ca subiectul să ocupe atenția Consiliului de Securitate, date
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
forma relatării de călătorie. În 1847, el consemnase într-un Jurnal de călătorie în Italia idila cu Elena Negri. Prin 1862-1863, intenționa să-și înmănuncheze amintirile de călătorie într-un volum - Istoria călătoriilor mele. Pregătea, de asemenea, pentru o ediție postumă, o carte care urma să se cheme Istoria misiilor mele diplomatice. O schiță cum este Iașii în 1844 e provocată de o „primblare pitorească” prin urbea care etalează atâtea frapante contraste: un „teatru curios, decorat cu palaturi și bordeie lipite
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
pure (1930) și cinci poeme: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). După moartea lui A., grupul „Adonis”, printre fondatorii căruia s-a numărat, îi dedică un adevărat cult, tipărindu-i broșura Poezii postume (1939), precum și „caietul omagial” Poezii lui Grigore Ancu (1941). Eseul semnat de A. împreună cu Virgil Treboniu se voia o deducție matematică a legii poeziei pure și, totodată, un manifest liric „al generației de la 1930”, însă ideile iau o turnură aberantă
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
generației de la 1930”, însă ideile iau o turnură aberantă, pe care lexicul, excesiv de prețios, nu o poate acoperi. Cele cinci poeme amalgamează maniere diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui A. în anumite cercuri nu se justifică decât într-
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
cu Virgil Treboniu), București, 1930; Esodul (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Anathemă (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poem simfonic (în colaborare cu Virgil Treboniu), București [1931]; Ars poetica (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poezii postume, București, 1939. Repere bibliografice: Paul I. Papadopol, Cărți cu versuri, „Linia nouă”, 1934, 10; Virgil Treboniu, Grigore Ancu, RAZ, 1936, 35; Predescu, Encicl., 31; Lovinescu, Sburătorul, III, 97, 104, 105, 198, 401. V.D.
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
departe format, fiind serios afectat de febrilitatea cu care au fost scrise însemnările. Uneori expresia devine comună, alteori amănuntele se aglomerează și fraza pierde nuanțele. A. nu a avut șansa unei împliniri literare și nici pe aceea a unei descoperiri postume integrale. SCRIERI: Un student în străinătate acum o jumătate de veac, maramurășanul Artemie Anderco. Jurnalul său, îngr. și introd. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1934; Jurnal (1876), îngr. și pref. Liviu Papuc, Iași, 2001. Repere bibliografice: I. G., Amintiri de la
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
noastre intelectuale. Concluziile la care ajunge sunt negative. Deși în câteva articole din „Floare-albastră” și „Epoca” A. susține că literatura noastră populară nu are valoare artistică, a arătat totuși interes pentru folclor și a cules basme populare, publicate în volumele postume Zâna de pe tărâmul florilor (1911) și Păpușică, păpușică... (1927). Un fragment de roman, Paștele fără prihană, cu reminiscențe autobiografice, și, mai ales, romanul Din vremea lui Căpitan Costache, editat abia în 1937, îi certifică însușiri de romancier pe care nu
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
moartea poetului (Cântare omului). Pasiunea recuperatorie se materializează în chip definitoriu în tripticul de comentarii despre G. M. Cantacuzino, în restituirea căruia A. s-a manifestat și ca editor. Tot ca investigație de recuperare, reține atenția articolul despre dramaturgia (operă postumă) lui Traian Chelariu. Volumul Vârstele lui Proteu (1984) tratează, cu intenție monografică, despre baroc, urmărind devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie, sculptură, arhitectură, până la „splendorile aurifulgente” ale Bizanțului, la Michelangelo, Bernini, secolul al
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia vidului (1999), Robit eternității (1999), Sfinxul (2000), Fusese destul (2000), Pe valurile purgatoriului (2001), Cu barca pe Styx (2001), Curcubeul gândului (2002). Înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu
ANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
limba franceză) și Figuri din cinquecento. Principese, curteni, curtezane (1939). Acest ciclu istorico-biografic se încheie cu volumul Les ambassadeurs de Venise au XVI-ème siècle, lucrare redactată simultan în limbile română și franceză, care va fi publicată (versiunea franceză, singura încheiată) postum la Madrid, în 1984, de fiul său George Antoniade. A. este și autorul articolelor Machiavelli și Guicciardini, din tomul al cincilea al unui Dictionnaire diplomatique, editat de Academia Diplomatică Internațională, în care el însuși figurează. Se pare că s-au
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
istorie literară. Dintre acestea sunt de menționat: Liviu Rebreanu (pagini de jurnal), Tiberiu Rebreanu (Din viața fratelui meu), Liviu Rebreanu despre Emil Gârleanu, Mihail Sadoveanu la conducerea ziarului „România”, Din mărturiile inedite ale poetului Ion Pillat, G. Topîrceanu (o poezie postumă și o conferință rostită la Teatrul Național din Iași), Const. Calmuschi (mărturii inedite despre Eminescu), Titu Maiorescu văzut de Sextil Pușcariu, Camil Petrescu - Din versurile inedite ale lui Ladima, Vladimir Streinu (La Rochefoucauld, Etimologicale, Poezia și publicul), Petre Pandrea (despre
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
modernă și cea tradiționalistă, cu predilecție evidentă pentru cea de a doua, pentru cumpătarea ei. Istoricul literar e un adversar tenace și îndârjit al exagerărilor protocroniste, precum și al acelora care urmăresc reevaluări radicale. Reluând o veche dispută referitoare la valoarea postumelor și antumelor eminesciene, D. înclină net în favoarea textelor antume, considerate singurele care au primit cu adevărat girul creatorului. Opera eminesciană este cercetată cu ajutorul a două modalități: una istoristă (în care, totuși, biografia este subsumată operei) și una tematică (în care
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
debușează alteori în poezie „pură” (Pasăre albă, Sub curcubeu). Prin însușirile ei, Țara de peste veac stă alături de marile cărți de poezie din deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Nu la același nivel se situează versurile lui C. tipărite postum sub titlul Șoim peste prăpastie. Victorie a spiritului, ele poartă totuși amprenta condițiilor în care au fost create. Expresia directă a trăirilor atroce din temniță e cu totul rară (Cântec bolnav, Cântec de după gratii, O păsărică, Cântecul foamei), prevalând una
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Un urmuzian disident: Grigore Cugler, RL, 1998, 28; Geo Șerban, Un diplomat printre literați, MS, 1998, 1-2; Aurelia Dumitrașcu, Un român regăsit, MS, 1998, 1-2; Barbu Brezianu, Prea uitatul nostru Apunake, MS, 1998, 1-2; Glodeanu, Incursiuni, 179-189; Mircea Anghelescu, Destinul postum al lui Grigore Cugler, RL, 2000, 35; Popa, Ist. lit., I, 667-669; Manolescu, Enciclopedia, 216-219. M.P.-C.
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
predilecție de acel grup - balada și drama - și un studiu comparativ și tipologic asupra a două culturi, română și germană. Lucrarea conține caracterizări fundamentale ale operei lui Ștefan Aug. Doinaș, Radu Stanca, I. D. Sîrbu, Ion Negoițescu ș.a. Publicată ca și postum, referindu-se la o grupare literară care dăduse tonul în cultura română în anii ’70, dar care acum apărea datată, lucrarea a avut un ecou redus, preferându-i-se scrieri ale unor autori în viață asupra aceleiași teme. Istorii insolite
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
sau tălmăciri, în C.r. sunt prezenți Iancu Văcărescu, C. Bălăcescu, C. Caragiali, C. A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, I. Catina, C. D. Aricescu, G. Baronzi ș.a. Aici au debutat, înfățișați elogios de redactorul principal, V. Cârlova (tipărit și postum) și Gr. Alexandrescu. Colaborarea multora dintre ei este, totuși, sporadică. Contribuția gazetei la promovarea literaturii autohtone și la cultivarea limbii este reprezentată, în mare măsură, de activitatea de poet, prozator, traducător și îndrumător literar a lui Heliade-Rădulescu, care își ține
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
mentorului pe care și l-a ales, Mircea Eliade, punând bazele unor proiecte comune pe care C. le va încheia după moartea savantului (între care Dicționarul religiilor lumii, apărut în 1990). Eliade l-a desemnat, prin testament, să supravegheze publicarea postumă a întregii lui opere. Și după stabilirea definitivă în SUA, C. va continua să colaboreze la revistele românești ale exilului (publicase o serie de studii și articole în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Agora”, „Limite” ș.a.), urmărind pasionat evoluția situației politice
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
cu romanul Inorogul nu moare (1970), urmat de un altul, Prințul de aur (1971). După 1973 a publicat puțin, doar fragmente din cărți ce vor rămâne în manuscris (romanele Absențe motivate, Anemone, Să știi să mori frumos, volumul de versuri Postume înviate, memorialul de călătorie Europa pe patru roți). Primele două cărți ale lui C. sunt romane istorice. Inorogul nu moare evocă viața și personalitatea lui Dimitrie Cantemir în formula unui sinopsis romanesc, asemănător cu un scenariu de film, remarcabil prin
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
București, 1937; Stampe italice, București, 1939; Poema eternă. Basmul copilăriei. Basmul iubirii. Basmul morții, București, 1941; Poeme alese, București, 1942; Iisus, București, 1943; Poeme. Medalioane lirice, pref. Dumitru Micu, București, 1968. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii, introd. edit., București, 1940, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Al. Iacobescu), Proză literară, București, 1943. Antologii: Poeți de la „Vieața nouă”, introd. D. Micu, București, 1968. Repere bibliografice: Perpessicius, „Preludii în zori”, CU, 1928, 1304; Romulus Dianu, „Preludii în zori”, RP, 1929, 3297; Al. Iacobescu
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
Preludii în zori”, CU, 1928, 1304; Romulus Dianu, „Preludii în zori”, RP, 1929, 3297; Al. Iacobescu, „Inscripții pentru Balcic”, CRE, 1937, 3545; N. Sorin, „Inscripții pentru Balcic”, ADV, 1937, 16443; Predescu, Encicl., 208; Șerban Cioculescu, O nouă ediție a poeziilor postume eminesciene, RFR, 1940, 12; D. Caracostea, „Poeme alese” de Al. Colorian, AAR, t. LXIII, 1942-1943; Micu, Început, 488-489; Barbu Solacolu, La mormântul lui Al. Colorian, VR, 1971, 2; Micu, Scriitori, 113-117; Micu, Modernismul, I, 119, 201, 311; Scarlat, Ist. poeziei
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]