1,898 matches
-
drept ucenicul profet, supus al Creatorului, Marele Arhitect al Lumii (Rondelul ucenicului profet din Rondeluri și ovoide), "calfa de zidar" care poate ajunge "cioplitor de trandafiri în piramide" (Ovoid astral XIV din același volum). Gesticulația și întregul său cod atitudinal potențează misterul travaliului său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de hârtii/ din biblioteca municipală" Eroism) se prelungește, discret, în Variațiuni rococo (Editura Alfa, Iași, 2008). Acest ultim volum semnat de Mircea Popovici (exceptând, firește, interesanta antologie de autor intitulată, sugestiv, Cabinetul de stampe, Editura Alfa, 2009) adâncește viziunea și potențează retorica specifică, atenuând doar din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un orizont al îndoielii de lume și de sine, scindarea între principii contrare cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în fine, una dintre cele mai originale, temerare, dar și mai sensibile definiții ale poeziei, cea dintr-o surprinzătoare ars poetica inclusă în ciclul Douăsprezece despărțiri, în care amestecul de melancolie, (auto)ironie și ingeniozitate imagistică nu umbrește, ci, dimpotrivă, potențează o rară sensibilitate poetică: "Să prind clipa aceea în care o femeie se transformă într-o umbrelă. Asta urmăresc în poeziile mele. Trecerea de la femeie la umbrelă mi se pare a fi imaginea desăvârșită, pe care voi încerca să o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind, alături de imaginea sonoră, vector de distanțare față de un prezent detestat. De asemenea, secondează imaginile proiectate în trecut. Poate fi suflu al renașterii, al primăverii. Alăturat motivelor literare auditive pe care le potențează da naștere uneia dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu ar fi lipsită de interes o cercetare a evoluției viziunii leopardiene despre natura, așa cum transpare din diferitele fragmente poetice în care autorul plasează respectivul termen. Printre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin generarea de efecte de antrenare pozitive și asupra structurilor materiale, energetice, umane sau financiare, de efecte de scară și de multiplicare. Informația se reînnoiește permanent și produce schimbări structurale importante, uneori radicale, noile structuri informaționale generează noi energii și potențează sistemul către dezvoltate, prin adăugarea de noi capacități, sau prin ameliorarea celor existente, intervenind mai cu seamă în punctele critice ale sistemului. În acest mod, entropia este negată, ca și așa-zisa lege a randamentelor factoriale descrescătoare. Orice fenomen sau
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Intertextualitatea nu și-a găsit în gruparea "Tel Quel" nuanțarea cea mai limpede. (Judecând după alineatul de mai sus, nici prezentul studiu nu îi acordă mari șanse). Iar o definiție unanim acceptată încă nu s-a formulat. Incertitudinea conceptuală este potențată și de anumite dihotomii pe care conceptul în discuție le implică. Cea mai importantă: scriitor-lector și raportul fiecăruia cu ideea de intertextualitate. Alte exemple: spațiu-timp, practică-descriere, hipotext-hipertext, implicit-explicit, intertext-intratext. Miturile ne relevă societățile din care provin Claude Lévi-Strauss a descifrat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Diferența dintre frecvențele absolute ale lui alb și negru în Sărmanul Dionis este numai de la 39 la 34, ceea ce deja induce oarecare tensiune. Albul pare să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită Dicționarului Poetic Eminescian. Concordanțele prozei antume, identificăm termeni pe care i-am numi prezențe lexicale exclusive, a căror cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura textului (dacă ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
evanescent al umbrei. Constelația intratextuală acum analizată se desenează în punctele de interferență a două serii intratextuale, inegal reprezentate, ce prind contur în jurul celor două nuclee: pereți afumați și ferestre mari, cu lumină neconvingătoare. Între alb și negru, șirul hipertextelor potențează indecizia fotonilor de a lumina o vechime neliniștită și neresemnată a interioarelor de case și de cărți în care Dionis caută refugiu. Sinonimă pentru adăpostul de care Dionis are nevoie este vocabula colț, care împletește semantic o legătură intratextuală (2
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
final. Contragerea, ca să utilizăm un termen eminescian predilect în proză, nu vizează scenariul, ci descrierile care înaintau în nuvela publicată firul epic (nu îl întrerupeau). Din acest motiv, lectorul nu simte absența vreunui episod important, ci a jocului narațiune-descriere care potența suflul dramatic al experienței lui Dan-Dionis. Varianta nu este variațiune a operei, ci chintesența, livrată asumat, direct, pozitiv. (H2a) Părea c-o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate...un dialog și cu toate acestea, dacă voia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ș-atunci se simte omul bătrân, foarte bătrân, și ar vrea să moară. E mult de atunci, Harieta, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta57 (Eminescu: 2011, XI, pp. 162-163). [Archaeus] potențează inițierea prin dialog socratic, cu ajutorul unei suite de mici alegorii; proza încearcă reprezentarea ființei arhetipale inclusiv sub forma unei povești, și trimite la un univers referențial de o altă natură; cum nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu Dracula în trecut, uitînd demult supranaturalele eveni mente ce o însoțiseră în perioada interesului lui arheologic pentru ea. Se înțelege, de aceea, că șocul întîlnirii propriu lui obiect de analiză (sub forma unei politicoase, dar sinis tre fantome) e potențat, în cazul vîrstnicului gentleman britanic, și de transferul abrupt al istoriei către o realitate mitică, obscură, bîntuită de coșciuge scîrțîietoare și pricolici cu maniere princiare. Dacă scena de mai sus vă trezește licăriri așa-zicînd "intertextuale", amintindu-vă de episodul întrevederii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poetic dovedesc o sensibilitate specială. Aceasta nu înseamnă, la Ileana Mălăncioiu, evitare, ocolire, ambiguizare. Ochii nu caută în lateral, privirea nu se întoarce în altă parte. Dimpotrivă, rețeta utilizată este cea, crudă, a reportajului în (i)realitatea imediată, cu efecte potențate prin insistenta asupra unor scene teribile"174: " Stăm la rând la moara dintre munti,/ Unii sus pe boabe, alții pe protap/ Și, din când în când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se salveze prin religiozitate. De altfel, acest lucru nici nu pare posibil În măsura În care secolul XXI nu ne aduce generozitatea religiei ci, mai degrabă, fanatismul ei. Experiența istorică a umanității nu ne dă speranțe că dimensiunea religioasă ar potența Într-adevăr umanul din noi, dându-ne șansa de a ne depăși pericolul dispariției ca specie, spre care ne Îndeamnă propria necumpătare. Dimpotrivă, astăzi, mai mult ca oricând, posibilele conflicte care să pună În pericol, global, omenirea sunt generate de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
competiție, dar nici „mediul” În care Înoată (agitat și tulbure sau, dimpotrivă, liniștit și stimulativă. I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Etica și cultură organizațională Cultura etică este de natură să impună acel climat de corectitudine, care să potențeze o concurență unde contradicțiile să se rezolve amiabil, iar interesele divergente să se armonizeze, prin acceptarea dreptului tuturor la un „câștig rezonabil”, fie el văzut ca profit, fie ca sursă de progres și bunăstare pentru comunitate. Procesele de restructurare și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
eticii În relațiile de afaceri trebuie să fie și sistematizarea și impunerea (prin persuasiuneă a unor reguli și norme morale care indică faptul că În afaceri există limite, există frontiere ce nu trebuie a fi depășite. Etica În afaceri poate potența formarea omului de afaceri ca ființă morală, făcând apel la funcțiile generale ale eticii: de cunoaștere, vizând Însușirea cognitivă de către agentul Întreprinzător a exigențelor morale; normativă, prin care sistematizează și ierarhizează regulile și normele morale, cu precădere cele ce trebuie
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și un argument de ordin pragmatic: este mai profitabil pentru cei implicați În afaceri de a se afirma ca ființe responsabile, fie și pentru simplul motiv că se relevă a fi persoane respectabile și de Încredere, ceea ce, pe termen lung, potențează succesul Întreprinderii. O remarcă se impune: prestigiul actual al omului de afaceri este clădit pe o solidă componentă morală. Pentru a avea succes, managerul trebuie să fie perceput ca o personalitate onorabilă a vieții comunitare, care Îmbină În mod responsabil
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a oferi fiecărui actor implicat În afaceri un oarecare confort moral care să faciliteze În fapt procesul de integrare În Întreprindere a angajaților, pe de o parte, sau pe de altă parte, Întreprinderii În colectivitate, cu scopul unic de a potența eficiența și profitul. Etica ar putea să nu fie adesea decât o subtilă ideologie destinată maximizării profitului și a creșterii competitivității economice, prin evitarea conflictelor (ce au valențe perturbatoriiă. 3. În sfârșit, etica În afaceri riscă să devină În Întreprinderi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a amplificat foarte mult sub presiunea unor reglementări internaționale, reglementări europene, legi și reglementări naționale, dar și sub presiunea exercitată de opinia publică, massmedia și alte surse similare de constrângere a decidenților economici.” Argumentul binelui public este În măsură să potențeze, mai bine decât oricare dintre argumentele anterioare, rolul eticii În afaceri În perioada postmoralistă. Postmoralismul este o nouă stare a moralei, un nou fel de a fi moral, solidar cu o etică minimală În opoziție cu maximalismul rigorist al datoriei
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
violenței, ca punct de plecare către o Împlinire nouă, cu adevărat umană. Altfel spus, ne stă În putință să reevaluăm etapele parcurse În procesul nostru de civilizare și să Încercăm să refacem drumul Într-o altă manieră, care să ne potențeze o devenire spirituală nemarcată de excesele agresivității. O altă provocare, nu mai puțin importantă, rezidă din faptul că, dacă este Într-adevăr dificil să ne pronunțăm asupra naturii fenomenului violenței, nu putem să nu constatăm că acesta Însoțește - mai mult
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este rezultatul experienței dramatice a omului În lume care, neputându-se desprinde pe deplin de natura sa originară - violentă și intolerantă - năzuiește să-și edifice o a doua natură, umanizată, a culturii și civilizației, unde să se realizeze Împreună cu semenii, potențând, spre o dimensiune de ideal, autenticitatea condiției sale umane, rostul său În această lume. Despre toleranță sine ira et studio Se ridică o legitimă Întrebare: de ce un discurs despre toleranță și-ar găsi locul Într-o evocare plasată sub semnul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
dă direcția adevărului.145” Și nu este puțin lucru. III. Etică și educație Constantin Noica sau morala ca paradox Constantin Noica cultiva paradoxul, conștient fiind că acesta intrigă, suscită tensiuni În plan rațional, Îndeamnă la reflecție, altfel spus, „trezește” gândirea, potențând nevoia de a fi. Formulările morale paradoxale incluse ca aforisme În jurnalul său filosofic sunt expresia unui sistem etic coerent, adică al unei gândiri care Își precizează cu consecvență reperele și le promovează constant la nivel teoretic, dar și acțional
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În egală măsură, o evidențiere concisă a două dimensiuni fundamentale ale actului educativ: pe de o parte, a caracterului diriguitor al eticului În raport cu celelalte componente formativ- instructive - estetice, religioase sau științifice; pe de altă parte, a iubirii de semeni care potențează și umanizează orice efort educațional. Insistând asupra primatului moralității În structura personalității cadrului didactic, Carmen Cozma afirmă cu Îndreptățire că «statutul de educator presupune, cu deosebire (s.n.Ă conștiința și acțiunea individului care se așează În slujba societății, pentru binele
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lumii obiective; În al doilea rând este sinceritate deplină În Încercarea de a realiza „cel mai bun lucru de făcut”; În sfârșit, reprezintă sancțiunea interioară când ne dăm seama că nu am făcut tot ceea ce depinde de noi pentru a potența viața morală. Responsabilitate și sancțiune. Reflexia filosofică leagă strâns problema responsabilității de aprobarea sau dezaprobarea morală, care delimitează contextul sancțiunii morale. Ceea ce caracterizează deci conștiința morală este astfel sancțiunea morală; prin aprobare și dezaprobare intrăm propriu-zis În morală. În știință
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]