1,061 matches
-
sensul infinitului), pentru că îl menține deschis către noi atribuiri (către un șir de atribuiri el însuși infinit); de aici aporia: Dumnezeu este infinit, necesar etc., dar odată ce el apare constituit ca subiect de judecată, toate aceste predicate capătă sens de potențialitate, atrăgând subiectul lor în același registru al potențialității. Prin urmare, conștiința constituantă nu poate închide aporia actualității și potențialității lui Dumnezeu. Din această aporie se trag cele mai multe imagini teoretice (în fond, judicative) ale lui Dumnezeu și tot de aici provine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atribuiri (către un șir de atribuiri el însuși infinit); de aici aporia: Dumnezeu este infinit, necesar etc., dar odată ce el apare constituit ca subiect de judecată, toate aceste predicate capătă sens de potențialitate, atrăgând subiectul lor în același registru al potențialității. Prin urmare, conștiința constituantă nu poate închide aporia actualității și potențialității lui Dumnezeu. Din această aporie se trag cele mai multe imagini teoretice (în fond, judicative) ale lui Dumnezeu și tot de aici provine și confruntarea ideologiilor religioase. Am putea admite că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aporia: Dumnezeu este infinit, necesar etc., dar odată ce el apare constituit ca subiect de judecată, toate aceste predicate capătă sens de potențialitate, atrăgând subiectul lor în același registru al potențialității. Prin urmare, conștiința constituantă nu poate închide aporia actualității și potențialității lui Dumnezeu. Din această aporie se trag cele mai multe imagini teoretice (în fond, judicative) ale lui Dumnezeu și tot de aici provine și confruntarea ideologiilor religioase. Am putea admite că teologia apofatică, prezentă în creștinism încă de timpuriu (la Dionisie Areopagitul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
necesară în structura judecății. Dar de ce este parțială, iar nu completă, această identitate? Numai pentru că despre un subiect putem afirma sau nega o infinitate de predicate, unul singur, cel actualizat într-o judecată, neepuizând "întinderea" lui S, a "substratului", sfera potențialității sale? Să observăm că cele două instanțe S și P nu se află de la bun început în același "loc logic". Subiectul este subzistență, substrat, prin urmare, spațiul său propriu este cel ontic, dominat de fel de fel de condiționări (substratul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele spuse putem înțelege că judicativul regulativ face parte din structura dictaturii judicativului, dar că aceasta nu-i acoperă întreaga sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu, însă, și a ideologiei), vom observa cu oarecare uimire "lucrarea" judicativului regulativ: gânduri, rostiri, făptuiri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un organism primordial, arhetipal, pe care l-a numit urorganismus, al cărui organe s-au putut metamorfoza în diferite direcții, în funcție de condițiile oferite de mediu. Urorganismus ar reprezenta, în concepția lui Goethe, ceea ce numim astăzi organism ipotetic, nespecializat, cu largi potențialități biologice. Chiar dacă nu este eliminată intervenția divină Goethe consideră că toate plantele pornesc de la un strămoș comun, marea lor varietate fiind provocată de condițiile de mediu: „Toate plantele sunt astfel considerate, spune Trevelyan, ca fiind manifestări specifice ale plantei arhetipale
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
al doilea an când va produce semințele, rezerve alcătuite preponderent din zaharuri În rădăcini, preponderent din proteine În frunze. Deci, fie rădăcină, fie frunză, nicidecum ambele deodată, căci În cursul selecției, planta a putut mobiliza acele 100 de procente ale potențialității ei Într’o direcție ori alta, parcă știind vorba românească „ori găină, ori grădină“. Și cum era firesc, omul a văzut și favorizat mai Întâi frunza, În Mesopotamia de acum 3.500-4.000 de ani și abia acum 2.500
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greșim. Căci clonarea reproduce identic doar genomul, „banda de magnetofon“. Mediul, adică „magnetofonul“ o va citi după feleșagul lui, altfel În timp și spațiu: schimbând tonalitatea. Astfel Încât fenotipizarea, manifestarea genomului Într’un organism, nu va fi așa cum a fost „imprimată“ potențialitatea genomului copiat. Și mai e și sufletul, care nu poate fi clonat. Era poate vorba de știința secolului XXI? Păi aceea nu va fi genetica; aceasta va fi doar baza unei tehnologii. Știința va fi ecologia. De ce? Până acum am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din care rezultă necesitatea, și o dovadă. Desigur experimentală, căci de la Renaștere Încoace omul nu crede ci verifică. Și, dacă ca parte a Întregului lumii, orice ființă se oglindește În acea lume paralelă, atunci ea este duală: fizicul manifestării + metafizicul potențialității. Și n’am să aleg evidența, adică omul, ci cenușăreasa, imobila, atât de imobilă Încât unii nici nu-i recunosc dreptul la viață, plantă. Fie vorba Între noi, duală e și „biata“ bacterie și a fost și ancestralul coacervat de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
după vânt, deși și vântul, adică mediul se schimbă tot Într’un sens unic - acea evoluție nu e doar un drum neted, predestinat, ci o luptă, cu Înaintări și retrageri? Dacă Înaintarea pas cu pas În teritoriul inamicului, adică În potențialitatea viitorului, necesită când și când consolidarea, fortificarea pozițiilor? Sau schimbarea Însăși a tacticii luptei, plecată iarăși și iarăși de pe o poziție nouă, dar și cu mijloace noi? Dacă omul, corolarul - sau coroana - evoluției animale, este de fapt cel condamnat să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altuia: căci entropizarea, degradarea adică, e diferită În fiece caz, timpul devenind un fel e spațiu În care eu sau altul parcurgem drumul de la primordiala și negentropica naștere până la finala și total entropica stare proprie doar morții, adică manifestarea Întregii potențialități, lucru care mi se poate aplica și mie și lumii chiar, dar cu alte ritmuri, alte scări de timp adică. Gata! Să intru În subiect. Cum? Nicidecum altfel decât luând, ca etalon, pe mine, pe domniile voastre, adică pe om. În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adesea hainele, pe măsura uzurii lor. O haină a fost evoluția la nivel abiotic, geologic, mineralogic. Care a devenit acum mai bine de trei miliarde de ani materia primă a unui salt calitativ: viața biologică, pe care o adăpostea ca potențialitate, căci și asta se bazează pe, comunele cu abioticul, elemente chimice... Care viață, adaptându-se la un mediu În continuă schimbare, la care-și aducea ea Însăși contribuția, se schimba pe sine, desigur Într’o direcție unică, chiar dacă cu abateri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pot ajunge chiar până la 30. Aș putea spune că, fără această Înlocuire, am fi rămas În continuare eventual amoebe, ca și umanitatea În epoca de piatră, dacă o generație veche, depășită, n’ar fi fost Înlocuită de alta, cu noi potențialități. Terra nu e o sferă netedă, și nici - cu ghilimelele de rigoare - colorată la fel. Ea este un mozaic de condiții de o diversitate prodigioasă: apă și uscat, stâncă și nisip, pământ și sloi de gheață, văgăună și pisc, căldură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumii - cu vreo doi metri... - cum glăsuiește o vorbă din popor. Dar tot poporul spune că pământul e născut din apă. Mitologia română spune că, obosit de hălăduiala peste apa primordială, unul dintre cei doi frați la fel de primordiali care materializează potențialitatea existenței, anume Fărtatul, i-a cerut opusului său pământ. Pe care Nefărtatul i l’a adus din fundul apei. Ca Într’o cristalizare, pumnul de pământ a devenit „amorsa“ care a determinat manifestarea potențialității elementului Pământ răspândită În toată Apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doi frați la fel de primordiali care materializează potențialitatea existenței, anume Fărtatul, i-a cerut opusului său pământ. Pe care Nefărtatul i l’a adus din fundul apei. Ca Într’o cristalizare, pumnul de pământ a devenit „amorsa“ care a determinat manifestarea potențialității elementului Pământ răspândită În toată Apa, pumnul devenind planetă, dreptu-i, un fel de turtă plutind pe ape... Astfel mitologia nu arată o planetă, ci doar suportul imediat al vieții, adică solul. Și, tot așa elementul filosofic. Născut din Apă, era
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
autotrofelor și heterotrofelor care Își trec ștafeta cu mult mai rar. Una peste alta, aș spune că apa provoacă speciația, aruncând pe uscat rezultatele, unde acestea vor trăi; adică, În ansamblul planetei, se Împacă capra cu varza, speciația cu traiul, potențialitatea cu manifestarea. Și tot „lenea“ pământului provoacă diversitatea de soluri la care se adaptează organisme specifice, mai mare decât În omogena și generalizatoarea apă. Implicit diversitatea vieții care animă solul. „Leneș“ fiind, pământul nu e doar un amestec brut, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se infiltreze insidios oriunde nu ne gândim pe subțirea pojghiță a mărului pe care ne dusem viața. Adică vreo 10 km În jos, până unde coboară fundul oceanului, respectiv 25-30 În sus unde hălăduiesc Însă doar spori și polen, niște potențialități. Căci aerul pătrunde solul umplându-i capilarele, dar și se dizolvă În apă. Și astfel, viața găsește, orice formă n’ar Îmbrăca și oriunde s’ar afla, un element din care să se Înfrupte, dar și În care să-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oricui. Mai mult, progresul aneantizează trecutul/precedentul fiind, cu atât mai mult, ocolit... Bărbatul o face primul, femeia doar În consecință; și cu strângere de inimă. Gestul ei nu e gratuit. E Însăși visul vieții care, Înainte de manifestare e o potențialitate. Frumoasă, ea e Însăși Întruparea potențialității, căreia bărbatul Îi folosește doar pentru a fi trezită, a deveni manifestare. Dar potențialitatea este primul pas pe care-l face evoluția În drumul ei; manifestarea doar consolidează acel pas, Întru următorul, dacă a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precedentul fiind, cu atât mai mult, ocolit... Bărbatul o face primul, femeia doar În consecință; și cu strângere de inimă. Gestul ei nu e gratuit. E Însăși visul vieții care, Înainte de manifestare e o potențialitate. Frumoasă, ea e Însăși Întruparea potențialității, căreia bărbatul Îi folosește doar pentru a fi trezită, a deveni manifestare. Dar potențialitatea este primul pas pe care-l face evoluția În drumul ei; manifestarea doar consolidează acel pas, Întru următorul, dacă a fost acela bun. Adică aflat pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
consecință; și cu strângere de inimă. Gestul ei nu e gratuit. E Însăși visul vieții care, Înainte de manifestare e o potențialitate. Frumoasă, ea e Însăși Întruparea potențialității, căreia bărbatul Îi folosește doar pentru a fi trezită, a deveni manifestare. Dar potențialitatea este primul pas pe care-l face evoluția În drumul ei; manifestarea doar consolidează acel pas, Întru următorul, dacă a fost acela bun. Adică aflat pe calea evolutivă. Mărturisesc că m’a Împlinit - fie și ca pragmatic profesionist - tot femeia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
axei sale longitudinale. Paradoxul rezidă În forma de ovoid. O formă perfectă, totodată complexă, În care un paraboloid care se deschide spre infinit este silit să devină un elipsoid care Închide această formă; dar ce-a fost larg - conform unei potențialități pe măsură - a rămas, dar restrâns conform necesităților, deci elipsoidul rezultă cam asimetric, turtit la un capăt și ascuțit la celălalt... Ce poate Însemna asta, o asimetrie, decât o manifestare geometrică a negentropiei, aspect care dublează amintita negentropie chimică Întruchipată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biologic - e materializată Într’un lung șir de specii: trecute, prezente și viitoare. Și dacă am spus asta, să mai zic și că soarta le e aceeași diferind doar momentul În care-și Încep drumul. O specie dată, după ce reprezentat potențialitatea evolutivă, apoi manifestarea evoluției, sfârșește prin a deveni o ghiulea legată de piciorul evoluției care, cu prima ocazie, o va abandona. Și dacă În istoria naturală cel puțin zece milioane e numărul speciilor care au umbrit pe rând Pământul, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
datele ce se pot obține cu dotarea curentă a unui laborator, mai puțin prin utilizarea detectorului uman, cum este cazul baghetelor, anselor și altora asemenea. „Radioalmanah“, 29 aprilie 1995, ora 16,34 3. Cristalin(„“) Dintotdeauna, chiar de când eram doar o potențialitate din punct de vedere profesional, Încă nemanifestat ca istoric ratat, mi au plăcut reconstituirile. Mai ales că nu mi-au lipsit motivele, unul fiind chiar acum, o altă discuție radiodifuzată, cu același redactor, Aurel Brumă, interesat acum de cristale, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mine și ceilalți contributori, cu toții „buni creștini“. Nu cred În dumnezeu, cel puțin așa cum este definit Îndeobște. Nu poate Încăpea el, infinitul, În propria-i creație, un Univers care este În fiece clipă finit, chiar În expansiune fiind, și doar potențialitatea devenirii sale e infinită. Și chiar greșind, adică reușind să Înțeleg un dumnezeu - chiar finit - intrinsec lumii, adică materiei, mă Întreb dacă are rost să mă rog la el. Iar dacă e totuși infinit, cum să măsor infinitul cu stânjenul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa ca noi ori ca guguștiucii pe care-i vânezi, ai fi văzut că de la o vreme puiuții care se strângeau unul În altul În cuib, se Îndepărtează de el, fugind ca de foc. Păi nașterea, ca noutate, Început și potențialitate, e negentropie. Și se manifestă prin evidența unei antinomii: o grămăjoară de puiuți versus vidul din acest punct de vedere al Împrejurimilor; adică printr’o polarizare. Asta poate Însemna și un fel de protecție a negentropiei Începutului Într’o lume
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]