31,455 matches
-
Așa o rămas numai o diferență de cam un cm între ei, aproape nesesizabilă. «Originalul», adică Hitler adevărat, era mai mare la picior, purta 44, ăstălalt avea numai 42. Otto, comandantul meu, m-a lămurit cu toate și mi-a povestit și de dublurile lui Hitler, că au fost mai multe, nu numai una. Mi-a povestit cum i-au schimbat pe toți ca să semene cât mai mult cu Führe-rul. El m-a pus la punct cu toate evenimentele, chiar și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Hitler adevărat, era mai mare la picior, purta 44, ăstălalt avea numai 42. Otto, comandantul meu, m-a lămurit cu toate și mi-a povestit și de dublurile lui Hitler, că au fost mai multe, nu numai una. Mi-a povestit cum i-au schimbat pe toți ca să semene cât mai mult cu Führe-rul. El m-a pus la punct cu toate evenimentele, chiar și cu unele secrete, pentru că s-a atașat de mine și mi-a promis că după război
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
să știe ce-a fost atunci, ca să învețe din întâmplările acelea”, îi spun. „Povestea dvs. este o mărturie istorică”, îi spun lui Johann, cu gândul că, poate, poate, îmi mai dezvăluie câte ceva. Și am noroc. Johann nu se oprește din povestit. Se vede că-i este drag să-și amintească de anii de demult. Ori poate că avea nevoie doar de un bun ascultător! Oricum ar fi, cea mai tulburătoare dintre amin-tirile lui este aceea despre plecarea lui Hitler din Berlin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Otto, pune pe masă o sticlă de vermut. Io eram în vestiar și ciuleam urechea cât puteam. Otto a venit în bucătărie după două pahare și când s-a întors, a uitat ușa între-des-chisă, așa că am auzit tot ce-au povestit: - „Măi frate, îi bai mare, nu ne mai întâlnim altu-n veci, nu se știe dacă ne mai vedem vreodată în viața asta, așa i-a spus Walter lui Otto. Uite care-i treaba. Io, la noapte plec cu Führerul. Plecăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
evenimentele și personajele par a fi reale. Din autor, Dan Ghițescu devine el însuși personaj de roman, de aici oarecum senzația de ,,a fost odată ca niciodată’’, de joc pe mai multe planuri sau nivele suprapuse (Lucian, pacientul, care-și povestește coșmarul, parcă trăit aidoma, Lucian actorul permanent împreună cu ceilalți eroi din roman). Pe parcursul cărții există mai multe explicații cheie sau soluții. De exemplu, cu măiestrie, autorul ajunge să explice titlul cărții, iluzia ,,pentru Occidentul-salvator, pentru Occidentul-justitie’’ (p. 211), care în
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
atelierul țesătoarei - Rafira Jurcovan, atelierul cojocarului - Dumitru Sofonea și atelierul pictorului iconar - Raluca Jurcovan. În ateliere veți putea admira țesături, ștergare, straie, pieptare din satul Drăguș, icoane tradiționale pe sticlă, fotografii și obiecte specifice interioarelor țărănești. Pictorul iconar Raluca Jurcovan povestește: Atunci când eram copil, bunicul meu Gheorghe Jurcovan, îmi istorisea mereu despre Drăgușul lui natal... oamenii și locurile ocupau un loc special în sufletul lui. Drăgușul este un sat etnografic care își mai păstrează tradițiile în ciuda trecerii timpului. În anul 1929
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93897_a_95189]
-
acceptat niciodată ca Prutul să fie o graniță. De aceea a murit. Nici el, nici eu, dar nici dumneavoastră nu trebuie să mai acceptăm ca Prutul să fie o graniță despărțitoare de neam. Mult mai târziu, la Chișinău, i-am povestit lui Grigore Vieru că mergeam la scăldat cu alți copii, la Prut, unde nu aveam voie să vorbim cu cei de pe malul vecin, deoarece aceștia ar fi fost ”dușmanii noștri”, iar comunicatul cu ei ar fi fost un lucru foarte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93957_a_95249]
-
au spus doar un nume. Agresor cercetat penal Sub imperiul șocului de moment și al atitudinii pasive a echipajului, Mircea Marian a refuzat invitația acestora de a merge la Secția 14 Poliție. A sunat, în schimb, la redacție unde a povestit ce i s-a întâmplat. Faptele din stradă au ajuns, rapid, la urechile șefilor din Poliția Română. Abia ajuns acasă, Mircea Marian a primit vizita unui alt echipaj, de la Secția 14 Poliție. Atunci, jurnalistul a povestit tot ce i s-
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
la redacție unde a povestit ce i s-a întâmplat. Faptele din stradă au ajuns, rapid, la urechile șefilor din Poliția Română. Abia ajuns acasă, Mircea Marian a primit vizita unui alt echipaj, de la Secția 14 Poliție. Atunci, jurnalistul a povestit tot ce i s-a întâmplat, iar oamenilor legii le-a înmânat o plângere penală împotriva agresorului. Pe baza acesteia, polițiștii l-au chemat, ieri, la audieri pe Mihai Voicu. Au și întocmit dosar penal pentru loviri și alte violențe
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
meu cu mare greutate, cu multă durere, iar ea s-a stins pe masa de naștere. Bunica mea, care ne-a crescut pe amândoi și ne-a purtat de grijă de când tata ne-a părăsit, plecând în Italia, mi-a povestit că doctorița nu a avut grijă de mami la naștere și că de atunci ea încearcă să facă dreptate pentru fratele meu. Unii oameni au încercat să o împiedice, dar bunica a mers mai departe, înaintând cu procesul până în prezent
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
în copilărie o poveste cu chipuri și unul din chipurile acelea era o fată fără făptură și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
simplu că s-a terminat. A.V.: Da, am simțit că s-a terminat. Cum să-ți spun, am simțit că am fost obiectul unei vizite, un cetățean care este naratorul romanului mi-a făcut o vizită și mi-a povestit ceva. La un moment dat povestea lui s-a isprăvit, și atunci a plecat. I.M.: Și acum, Albert, cum vezi, privind în urmă, toată povestea ta, configurația ei, care e ca un desen, ca un misterios arabesc? A.V.: Am
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
Intram în deznădejdi de nesuportat. Îmi însemnam ceva, însăilam niște versuri zgubilitice, nu-mi plăceau... Iar lectură și iar puseu brusc, euforizat de cofeină, în lumina clipei prea strîmte... Cam în vremea aceea am cunoscut-o. Imediat mi-a zis: "Povestește-mă!" Și a rîs: hi hi hi! Și am început. A fost o dată ca întotdeauna... ca de obicei, adik... pe cînd minciuna depășea, băi!, în circumferință căpșuna, cam cu atîtik...( și îi arătam exact, depărtînd degetul mare de cel arătător
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
beteala a tot ce-aș fi vrut să-ți mai spun. Oricum am fi atârnat în pom, dorințele noastre vitrificate. Am fi râs că nu s-au împlinit și-am fi băut, unul pentru celălalt, pe săturate. Ne-am fi povestit în scris, în ce mai credem sau nu, fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
în camera sa de hotel, el îl roagă pe vizitator să aștepte transcrierea unui poem promis altui gazetar bucureștean. Ehrenburg și Paraschivescu au vorbit "poezie, traduceri și diverse lucruri mai puțin precise". Cel mai vârstnic a găsit potrivit să-i povestească celuilalt o veche fabulă rusească. E vorba de o vacă păscând la poala unui munte magnific, pe malul unui fluviu majestuos. Ierbivora scrutează din când în când muntele, care o plictisește, nu mai puțin decât apa. O fată e scandalizată
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
l-am spus Un nufăr vînăt ai sub pîntec În el cad îngerii de sus Nu izgoniți ci-n bună voie De-a părăsi raiul prea strîmt În rugăciunea mea-i nevoie De tine ca de-un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă ce inima le-o vindec Și-n miez le sorb zeama de-alun În rugăciunea mea-i
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
de la vis la realitate, neașteptate, derutante. Am de gînd să-l descompun cuvînt cu cuvînt, sper să prind șmecheria. Dar despre A.B.C. (cu ultimele două rînduri de-o gravitate și putere de contaminare a spaimei de moarte teribilă) voi povesti altădată. Dacă aș fi fost editor, iată cum făceam volumul: mențineam doar 4 poeme ( În munți, Mistrețul și pacea eternă, Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, Vedeniile regelui Pepin); Turnul Babel - un volum separat; A.B.C. - în volumul de
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
Gabriela Ursachi Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate" - se confesează Darie, eroul din Paradisul suspinelor, vorbind mai degrabă în numele lui Ion Vinea, autorul, al cărui alter
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
m-au făcut să mă aud vorbind : - Eu nu cred că din cauza traducerii proaste nu ți-au publicat la Gallimard romanul, atunci... Și nu cred că era bine să-l fi publicat și să mai scrii altceva... Atunci mi-a povestit întâlnirea cu Brice Parrain, care-i citise Ferestrele... pentru Gallimard. Îl sunase și îl invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
în sfârșit, a patra zi sunt anunțat să mă pregătesc, tovarășul Stalin mă așteaptă. M-a primit singur în biroul lui de la Kremlin și m-a întrebat cu glas afectuos de frate mai mare: Ce e, mă Gheorghe?" Gheorghe îi povestește, ca un țăran necăjit, necazurile, lăsându-l la urmă pe cel cu tovarășa Ana. Aci, spune iscusitul Gheorghe, e vorba de o deviație. Kakaia deviația?, se oțărăște tătucul. Deviația face parte din cuvintele magice ale vieții politice comuniste. E răul
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Ťliteratura cultă ť și de Ťcultura scrisăť, povestirea tradițională influențează în continuare - după cum a făcut-o și de-a lungul istoriei - lumea cărții și a Ťmentalității moderneť" (p.144). Autoarea crede că "nostalgia paradiziacă" "supraviețuiește, codificată, în povestire" și că povestind, omul se sustrage temporalității istoriei, reactualizând acel illo tempore în care "oamenii și zeii trăiau împreună". Funcția povestirii ar fi, așadar, aceea de a crea universuri compensatorii, de a facilita ieșirea din timpul istoric și intrarea într-un timp special
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
într-un timp special, augural, în care, raportându-se la mit și ritual, poate opera acea identificare cu zeii. Mai mult decât atât, povestirea capătă atribute curativ-magice, e un adevărat panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în cele trei tipuri de
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
lipsită de grație, în rest, încât aduceam cu o bucată de lemn care zadarnic încearcă să zboare. Înainte de căderea amurgului, când mă întorceam acasă, atunci aveam cea mai mare nevoie de Maharajah, întrucât, obosită peste poate, îl puneam să îmi povestească la nesfârșit patru istorii din O mie și una de nopți, în ordinea următoare: Sindbad Marinarul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Aladin și lampa fermecată și Povestea lui Abu Hassan. Apoi, lesne de bănuit, îi puneam în gură
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
oare i l-am mirosit îndeajuns?)" viața petrecută aievea, asta contează" Mă uitam ceasuri întregi la dînsa. Mă uluia, mă făcea fericit, mi se oprea răsuflarea, mă înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea oarecum" chiar dacă povestea prostioarele ei" "experiențele" ei" caraghioase" O iubeam și mai mult, devenise indispensabilă, necesară" ca o mîncare delicată, nutrindu-mi întregul meu corp frenetic" Să-și ațintească ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
neîncetat, ceasuri în șir, sorbind din ceașca enormă de teracotă, rar, la intervale mari, cafeaua mereu înnoită, fierbinte, nu prea tare, doar cît să te țină, din sorbitură amară în sorbitură și mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunți amintiri de viață, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneș pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie ușor melancolică, uneori șoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]