2,376 matches
-
prezentator de program TV. Roata Norocului. —Antrenament. Asta e tot ce-mi lipsește. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele noutăți Nimeni din cei de la slujbă n-a recunoscut-o pe bătrâna din poză. O să iau poza la golf și la bridge și, dacă tot nu obțin nici un „rezultat“, o să sun la RTE să văd dacă o pot da la Infractori urmăriți. Sau la Infractori în direct. Sau la Ora infractorilor. Sau cum i-or mai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
organizației Free to Speak International. Phil se gândea că această călătorie cu toate cheltuielile incluse ar putea fi folositoare pentru „o activitate discretă de colectare de informații“. Ar putea constitui un proiect umanitar, și Încă unul necesar. Wendy ar putea poza În turist În căutarea plăcerilor, le-ar cânta În strună turiștilor lipsiți de griji și apoi, când i s-ar ivi ocazia, ar putea sta de vorbă cu studenți birmanezi sau chiar cu localnicii pentru a afla care dintre vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Oare ce le făceau străinilor care-i supărau? Despre ce tot vociferau grupurile pentru apărarea drepturilor omului? Polițistul mai tânăr și mai Înalt Înșfăcă pașaportul din mâna lui Harry și se uită la coperta albastră cu litere aurii, apoi cercetă poza. După care ambii polițiști se uitară la Harry cu un ochi critic. Poza fusese făcută cu șapte ani În urmă, pe când avea părul Încă negru și maxilarul ceva mai ferm. Polițistul mai scund dădu din cap și mârâi ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pocniseră pe pistă două 747, umplute cu kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu mai realimenteze la Gran Canaria. Încă mai prindeam detaliile: cascheta și zâmbetul tip Colgate al căpitanului Van Zanten (doar poza mai rămăsese din el); norii de foc portocaliu și fum maro; PANAM-ul cu aripile smulse și reactoarele învârtindu-se în gol; pompierii pierduți prin ceață, minusculi, inutili. M-am sprijinit de-un perete, îmi apăsam degetele de tencuială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui a iubit caii, a avut și herghelie la munte, la Moroieni. I-au confiscat-o după război, cu grajduri cu tot. Primise o permisie-n ’40 și-o luase pe bunică-mea cu Ford-ul la mare. Am și-acum poza cu ei doi: el în uniformă, cu cizme de piele neagră până la genunchi; ea într-o rochie crem, cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atât de inteligent?“ „Bună întrebare.“, a hotărât Mihnea, uitându-se când la mine, când la prizonier. „Eu m-am gândit la un scriitor. Unul cu minte de matematician.“ „Camil Petrescu!“, am exclamat. „Omul surprizelor!“, m-a felicitat Mihnea. „Camil a pozat într-un romancier modern, un pionier al romanului interbelic, cum ziceți voi la facultate. De fapt, el era un negustor: făcea afaceri neuronale cu nemții.“ „Știm asta. A recunoscut-o și scriitorașul nostru.“, am precizat. „Ce nu știm e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
faptă, am fi uitat, căci asemenea lucruri se uită, dar nu se iartă niciodată, când n-am vedea pe aceste personaje băgîndu-se înainte și întunecînd momentele cele mai luminoase ale vieții poporului nostru. În loc de a se ascunde, ei din contra pozează în lumina electrică a unor zile mari pentru ca să se vază creț cu creț toate zbârciturile negrului și criminalului monstru. Ce e în adevăr Simeon Mihălescu pe lângă acel colonel de la 11 fevruarie? Un înger. Ce e Pietraru, care a ridicat mâna
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de Times? sau The Economist? ceva de genul acesta) se lăfăie un tânăr bancher îmbrăcat impecabil, genul costum de 1000 de euro, pantofi de 500, cămașa de 100 și cravată de 50. Până aici, nimic deosebit, numai că omul nostru pozează cu o cască de oțel cu plasă de camuflaj pe cap. Nu, nu s-a declanșat încă nici un război direct între armatele bancherilor sau, mai bine spus, nu încă. Titlu mare scris sub imagine: "De ce are piața nevoie de un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară de măcelar cu infirmier de spital, cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros, balcanic. Valoarea unui pseudo-jurnal ca acesta pe care încerc să-l țin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ elvețian KNIE
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
timpurile, cum, dac-ar fi să fie, numai la a doua venire a lui Iisus Hristos la Judecata de-Apoi, s-ar putea vedea așa ceva. Și Timur Lenk s-a foarte bucurat de una ca asta: a stat, le-a pozat ca model, în poziții fel de fel, cum i-au cerut și el cum s-a priceput fiindcă dorea ca tabloul său pentru posteritate să rămână un lucru ideal, ceva fără egal, nici până la dânsul, nici de-atunci și până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Constantin Virgil Negoiță. Se poate vorbi, astfel, despre un postmodernism modern și premodern, respectiv despre unul extramodern (postmodernismul). Postmodernismul modern nu reprezintă altceva decât procesul tranzitoriu în care, înainte de a se face saltul spre altceva, agonizează modernitatea. Este ceea ce a pozat pentru generații, grupări și secte literare în eliberarea prin post-. Și nu în mântuirea prin post, adică prin apel la trans-. Postmodernismul, ca fază crepusculară a modernismului, l-a convins pe Lyotard să facă apel la rescriere, iar pe Habermas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriptele pus la punct... Că moare juma’ de comună, nu contează, da’ dacă scripetele sunt puse la punct, el Îi acoperit cu toate... Și, printre altele, era și membru de partid și-avea un obicei... În sala de consultații era poza cu Ceaușescu, În sala de așteptare poza cu Ceaușescu, plus de jur-Împrejur hârtie roșie și poze cu toate vizitele lui de lucru cu Elenuța. Eu n-am zis nimica, așa am primit tot, așa a mers... Până când, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scaun și a pus un aparat... Mi-a fost frică, că io nu mai văzusem și am zis că mă curentează. A făcut plisc și am zis eu, În capu’ meu, că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă-beretă, de aia militară, că era toamnă. Zice: „Ține căciula așa!”. Am ținut căciula așa și unu’ de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo. Tata le-a luat cîte o înghețată. Ea s-a murdărit pe nas și pe bărbie și Marcu a făcut haz, spunîndu-i că arată ca un clovn, dar tata a șters-o cu un șervețel. Îi plăcea să fie pozată. La poze se așeza cum a văzut că fac fotomodelele. Marcu nici nu bănuia că te poți așeza în atîtea feluri. El îi făcea poze. Din toate unghiurile, ca un fotograf adevărat. Cel mai mult i-a plăcut o poză
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
acolo. Tata le-a luat cîte o înghețată. Ea s-a murdărit pe nas și pe bărbie și Marcu a făcut haz, spunîndu-i că arată ca un clovn, dar tata a șters-o cu un șervețel. Îi plăcea să fie pozată. La poze se așeza cum a văzut că fac fotomodelele. Marcu nici nu bănuia că te poți așeza în atîtea feluri. El îi făcea poze. Din toate unghiurile, ca un fotograf adevărat. Cel mai mult i-a plăcut o poză
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
trebuia neapărat să mai urmeze ceva, o scrisoare publicată între inserțiunile "Curierului Balassan", o adevărată ilustrație a libertății presei, minunată prin eleganța ciceroniană a espresiilor ei - a căror reproducere ar fi deja o necuviință. Astfel, după o insubordinație, acest domn pozează în martir al onoarei cavalerești și în insultător al superiorului său. Se-nțelege că niciodată nu ne-am fi ocupat câtuși de puțin de grațiozități de copist dacă d-sa și martorii n-ar fi studenți la Universitate, dacă acestea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trebuia decodată, explicată. El făcea în așa fel încât această istorie să pară esențială, poetică. După masă, se ridică întrebându-mă: - Ce-ai de gând să faci acum? Stătea acolo, în picioare, în bătaia soarelui arzător și mă privea compătimitor. Poza ca într-un tablou de Rembrandt în jocul umbrelor, impresionant de autoritar, totuși puțin deplasat. Un bărbat destul de voinic și foarte serios. Mi-am pironit privirea în pământ și i-am zis: - Caut un vapor pe care să urc clandestin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prins pe Gorman. Tu cum ai reușit să scapi? Am avut un noroc chior. Chior? Într-o mașină furată, fără măcar să schimbați numărul! Cât de lipsiți de minte trebuie să fiți! În fine, l-au adus înapoi. I-am văzut poza în ziarul Times. Vrei s-o vezi? Nu, de fapt nu voiam, pentru că știam exact cum avea să arate: între doi zdrahoni de polițiști, încercând și el să-și tragă cât mai mult pălăria pe ochi, în ciuda faptului că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cam douăzeci și doi de ani, din câte am înțeles. De unde știi? Și vrei să spui că nici n-ai văzut-o? Nu, n-am văzut-o. Ți-aduci aminte de fosta mea patroană, proprietăreasa? Ea îmi face lipeala. Am poza tipei. N-arată rău. E cam voinică - dar nici eu nu-s mai breaz. E frumușică. Oricum, și dacă n-ar fi, și dacă proprietăreasa nu m-a mințit că e bogată - familia ei se pare că e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și pentru că Stella urma ca în săptămâna de după să plece în Alaska și Insulele Aleutiene într-un turneu cu OSU. Iar eu nu voiam să se ducă. Desigur că nu vroiam să spun nimic, ca să nu îi stric cheful. Am pozat pentru fotografia de grup, inclusiv Agnes și Sylvester. Mă uitam cu alți ochi la Agnes de când auzisem de autosugrumarea ei. Purta un costum foarte șic, din stofă cenușie, care îi punea șoldurile în valoare, și un guler care se avânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire de penel sau chiar în urma unui șir de ședințe de pozat, fie ele lunare sau anuale. Ajung la idee. Planul meu inițial pentru acoperirea acestui spațiu era să scriu o povestire scurtă despre Seymour și s-o intitulez SEYMOUR UNU, cu UNU scris cu litere mari, ca o convenție implicită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vârstă de cinci zile în brațe. Walt, răposatul meu frate mai mic, care a fost omorât într-un accident postbelic în Japonia (și despre care îmi propun să vorbesc cât mai puțin cu putință în seria aceasta de ședințe de pozat, dacă vreau să termin odată cu ele), era și el un bun dansator, poate că mai puțin spontan, dar, într-un anumit sens, mult mai profesionist decât sora mea Boo Boo. Fratele lui geamăn, Waker, călugărul, cartusianul, îl diviniza, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-și luase numele de la trupa de grunge cu care Încerca să-și facă un nume. Producătorul arăta interesant, adică foarte atrăgător, vreau să zic, dar a plecat aproape imediat ca să schimbe o vorbă cu chitaristul unei formații destul de celebre, care poza ostentativ la capătul tejghelei barului, cu plevisul Împins Înainte În chip provocator. Respectând cerințele modei, era atât de slab Încât oasele șoldurilor Îi făcuseră găuri prin blugi. Pe cântăreț Îl știam deja. — Salutare, Leggo. Cum Îți mai merge? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]