841 matches
-
de evadare în lumea liberă. Sinteza despre René Étiemble este prelungită de o alta, având același statut (de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la littérature (1988), unde autorul propune insistent o reformă radicală a domeniului. Contraoferta sa presupune substituirea pozitivismului miop tradițional cu o orientare teoretofilă de nuanță nominalistă, abandonarea vânătorii de influențe în beneficiul identificării universaliilor, topoilor speculativi de mare circulație. Teoreticianul pledează pentru un ecumenism apt să răstoarne sensul polarității frustrante central/periferic și să transforme cultura într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul ar fi un concept care nu ridică probleme. Această atitudine a intelectualilor, asociată cel puțin în mod retrospectiv cu pozitivismul, a fost atacată vehement, încă din 1970, de către cei care adoptau vreuna din versiunile postmodernismului. Adevărul rămîne un concept extrem de contestat și un subiect de discuție la modă. A explicita varietatea problemelor esențiale puse de scriitorii postmoderniști printr-un vocabular
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vraja lui Marx", prin postularea unui sens general al ideologiei, nu s-au putut delimita de probleme precum sunt cele legate de interes, dominație sau cunoașterea subiectivă (și deci, din punctul de vedere al criteriilor de științificitate admise în posteritatea pozitivismului, neștiințifică) implicate de ideologie, după cum rezultă din considerațiile recente: " Într-un sens mai general, cultura fiecărui sistem social include o ideologie menită să explice și să justifice propria-i existență ca mod de viață, fie că este vorba de ideologia
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
personalității general omenești; este istoria omenirii de valoare și cu valoare; este istoria universală a conștiinței în libertate”. Altfel spus, istoria artei este „și filosofie, și istorie”. În acest mod, autorul se desparte polemic de autonomismul estetic, dar și de pozitivism, recunoscându-i artei capacitatea de a integra umanul în întreaga lui complexitate și rețea de determinări. Esteticianul uzează de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
comun. De asemenea, trebuie să recunoaștem că filmele realizate de etnografi profesioniști decepționează adesea. Putem înțelege că, în calitate de oameni de știință, acești "cineaști din datorie" se arată neîncrezători față de artificiile cinema-ului profesionist, dar, până de curând, ei profesau un pozitivism destul de naiv. Ei căutau o neutralitate iluzorie, fără a ține seama de determinismele istorice și culturale care le condiționau privirea. Filmele erau propuse ca și cum ar reflecta fidel o realitate univocă; ca și cum "realul" ar putea fi restituit în mod perfect mimetic
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cuplu veritabil fiecare trebuia sau putea spune celuilalt "eu ne iubesc", ceea ce nu era deloc evident. Nu mai e vorba nici de ea, nici de mine, ci de "noi". B.C. În sînul grupului domnea, mai ales la început, un anume pozitivism, și unii membri credeau că știința avea să poată ajuta la rezolvarea unor probleme politice. J.-F. B. Eu personal nu speram acest lucru. Am avut rude învățători și profesori, am învățat latina, greaca și filosofia la iezuiți; după clasele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin limbaj, deschiși sau închiși asupra noastră și a lumii prin cuvinte (idee dezvoltată în La Méthode, vol. 4). Deosebit de atent la evoluțiile și revoluțiile științei contemporane și la implicațiile acesteia în viziunea noastră asupra lumii, Morin se distanțează de pozitivismul logic, susținînd că nu mai trebuie să ne întemeiem rațiunea doar pe logică, ci să recunoaștem realitatea a ceea ce el numește un principiu de incertitudine logică (tot în La Méthode, vol. 4), bazîndu-se pe nenumărate exemple care ilustrează omniprezența contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întotdeauna ceva de analizat, de înțeles și de reformat." (Morgenthau 1946: 101) Morgenthau n-a fost totuși nevinovat în ce privește progresul abordărilor mai puțin istorice și mai puțin normative. În primele scrieri de drept internațional, el deja susținea standardele științifice ale pozitivismului filosofic și propunea o poziție legală numită "realistă", mai pozitivistă - spunea el - decît cea a lui Kelsen însuși (Morgenthau 1936). Mai firești din punct de vedere logic pentru disciplina relațiilor internaționale au fost cele șase principii celebre ale realismului, adăugate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
metateoretice. Iar pe de altă parte, el confruntă și discută meritele și limitele diferitelor tipologii metateo-retice, cum ar fi matricea metateoretică propusă de Onuf sau de Hollis și Smith, distincția lui Keohane între raționalism și reflectivism și despărțirea postpozitivismului de pozitivism. Prezenta secțiune se va concentra asupra a patru observații. În primul rînd, se va argumenta că disputa paradigmelor, prima încercare importantă de a trezi conștiința metateoretică în domeniul relațiilor internaționale, s-a confruntat totuși cu unele dificultăți conceptuale. Acest lucru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sociologiei ca disciplină. În secolul al XIX-lea, Auguste Comte, dar și Karl Marx și Émile Durkheim într-o oarecare măsură, și-au propus să explice evenimentele cu ajutorul unor legi sociale asemănătoare celor din științele naturii: acesta a fost momentul pozitivismului. El a fost contestat de Wilhelm Dilthey, care a propus în locul acestora o abordare bazată pe înțelegerea empatică a motivelor umane. Mai importantă pentru viitorul dezbaterii a fost poziția de mijloc a lui Max Weber. El a combătut atît simpla
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
intențiilor indivizilor din cadrul respectivului mediu cultural. Astfel s-ar putea spune că această referire necesară la motivele și intențiile umane, la înțelegerea desfășurată de cineva, presupune o diferență calitativă între științele naturii și științele umane. Totuși, Weber nu credea că pozitivismul trebuie respins în întregime. El a susținut că legile cauzale au și ele un rol, însă nu sînt un scop, ci doar un mijloc în științele sociale. Tipurile ideale pot fi extrapolate, ceea ce ar putea sugera un cadru cauzal pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de dorit să fie menținute conflictele la un nivel cît mai scăzut. În viziunea lui Bull, societatea internațională există cu adevărat, preocupîndu-se de reguli și de interesele comune care să apere aceste reguli. Aceasta este partea empirismului moral (și a pozitivismului juridic). În privința lui Kissinger, este mai puțin clar dacă el presupune existența constantă a unei astfel de societăți a statelor, însă cu siguranță el crede că ea ar trebui să existe: este singurul ideal accesibil - dat fiind scepticismul îndreptățit. Destinul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
slujbelor și a funcțiilor), decît cu chestiunile metateoretice. Această dezbatere foarte personalizată, și adesea caustică, apare în ochii observatorilor germani ca un déjà vu (Meyers 1994). Într-adevăr, cele două tabere par să reia o formă reactualizată a Positivismusstreit (disputa pozitivismului), care a avut loc în sociologia germană la sfîrșitul anilor '60 și începutul anilor '70 și i-a inclus pe Theodor Adorno și Jürgen Habermas, precum și pe Ralf Dahrendorf și Karl Popper (Adorno ș.a. 1969). Începînd cu acea perioadă, fundalul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Weber era una neokantiană. Weberienii acceptau întru totul perspectiva kantiană asupra construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De obicei, behavioralismul este definit ca o teorie care își propune să explice comportamentul, care este o variabilă dependentă, pe baza schemei stimul-răspuns, așa cum este ea ilustrată de diferitele teste psihologice cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
zolist. Obiectul observat nu e individul ci familia și prin ea națiunea. Ca și în seria Les Rougon-Macquart, indivizii sunt aparențele unor agenți din afara spiritului, morbiditatea atavică, alcoolul, mizeria, în cazul nostru mai ales surparea unei clase prin adulterarea sângelui. Pozitivismul în roman duce în mod fatal la idealism. Când cunoști cauzele răului, poți să-l eviți, și a arăta omenirii buna cauză finală este a o determina spre bine în marginile științei. În Viața la țară ne este înfățișată clasa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mecanismului creator. Așa se explică de ce vedea criticul o strânsă legătură între psihologie, critică și literatură, și de ce prefera el portretul sau anecdota ca mijloace predilecte de "analiză" psihologică. Ispitit de promisiunea unei cunoașteri facile (semn al încrederii în paradigma pozitivismului științific ilustrat de psihanaliză), "impresionistul" Lovinescu va opta așadar, bovaric, tot pentru o soluție dogmatică, raționalistă, care să-i furnizeze "teoria" capabilă să explice fără rest presupusul "mister" al sufletului omenesc, luând totodată "o poziție definitivă în controversa dintre critici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
română. În 1974 obține titlul de doctor, cu o teză despre G. Bogdan-Duică, reluată în volumul cu care debutează editorial în 1978. Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Viața românească”. Istoria literară practicată de P. evită capcanele pozitivismului printr-o justă îmbinare a judecății din perspectivă istorică (contextualizare) cu cea din perspectiva prezentului (actualizare) și prin aplicarea unor criterii evaluative din instrumentarul criticii estetice și al istoriei de valori. Prin aceste opțiuni, ca și prin amploare, el depășește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
și dintr-un studiu despre Boileau, autor ale cărui principii le adoptă în bună măsură. G. a acordat o însemnătate deosebită caracterului moral al scriitorilor avuți în vedere, prin a cărui prismă a încercat să le judece opera. Influențat de pozitivismul francez, a afirmat, în paginile „Convorbirilor literare”, importanța cunoașterii mediului social în care o operă a apărut, a condițiilor particulare care au generat-o. Oscilant în alte opinii teoretice, a combătut naturalismul de pe pozițiile clasicismului. Adversar hotărât, pe plan teoretic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres al omenirii este incontestabil, analiza științifică are la bază disocierea obiectivă între cercetător și obiectul cercetat, respectiv între valori și fapte. Lumea poate fi înțeleasă și gestionată ca un uriaș mecanism, cu condiția să îi descoperi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nouă ontologie, un nou mod de a concepe existența socială și articulațiile care o pun în act: are deci ambiții mult mai mari decât teoriile anterioare. Am ajuns, în acest punct, la a treia mare dezbatere din cadrul RI. Aceea dintre pozitivism (constructiviștii includ aici, nediferențiat, realismul, pluralismul, marxismul și teoriile derivate de la acestea, având ca bază științifică și metodologică, așa cum am amintit, distincția dintre fapte și valori, respectiv dintre cercetător și obiectul cercetării) și post-pozitivism, curentele de gândire care contestă aceste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
toarea adapt? rîi pripite din ultimii ? aizeci sau ? aptezeci de ani, iar concluzia a fost o respingere categoric? ? i aproape evanghelic? a tot ceea ce reprezenta modul de via?? industrial al Occidentului. Nae Ionescu ? i Nichifor Crainic respingeau ra? ionalismul ? i pozitivismul, ? i nici nu se punea problema adapt? rîi valorilor occidentale. Pentru �Noul na? ionalism�, cultura occidental? ? i �fiin? a rom�neasc? �, mulat? pe ortodoxie, erau incompatibile. Acest absolut constituia �ns?? i esen? a lui Codreanu. Că ? i respingerea politicii ? ahului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
educa, de a prezenta satul ideal s? m?n? torist, a? a cum trebuia s? fie! Lovinescu avea dreptate afirm�nd c? operele de critic? literar? ale lui Iorga reprezint? �fie principii estetice vagi, fie consideră? îi etice ? i na? ionaliste�112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult dec�ț Descartes. Gheorghe Bogdan? Duic? , cumnatul lui (profesor de literatur? la Universitatea din Bucure? ți), era pozitivist. Spre deosebire de rela? iile p? strate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
artidul Na? ionalist Democrat� (�Endecija�). ? coală de g�ndire a lui Dmowski are o influen?? puternic? asupra politicii postcomuniste a Poloniei de ast? zi. �Endecija� respingea at�ț cadrul etic al na? ionalismului romantic (Miczkiewicz, Slowacki) c�ț ? i ? coală empiric? a pozitivismului. Dmowski credea �ntr? un na? ionalism lipsit de orice con? inut moral, �ntr? o viziune a Poloniei care transcendea lumea material?. El nu credea �n r? u sau �n bine �n rela? iile cu alte na? iuni, ci doar �n for?? ? i sl? biciune
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
confruntările există mai ales la nivelul interpretărilor și al explicării unor instituții juridice, eventual prin prisma unor implicații politice. Pozițiile teoretice fundamentale sunt mai puțin numeroase, fiind, în continuare, legate mai ales de marile școli ale gândirii filosofice și sociologice (pozitivism, drept natural etc.). Se poate observa chiar că, în dezbaterile de drept internațional actuale, aceste premise ale abordărilor concrete și-au pierdut din relevanță, soluțiile fiind legate, de cele mai multe ori, de considerente extrateoretice. Daca regula juridică este, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
al dorinței de schimbare, pe de altă parte, în condițiile în care nu există o graniță între "dat" și "construit". Atât doctrina clasică a dreptului natural (care situează drepturile omului din punct de vedere ontologic înainte de nașterea individului), cât și pozitivismul (care consideră că aceste drepturi sunt legate exclusiv de voința statului) reprezintă poziții extreme în ceea ce privește fundamentul drepturilor omului. Și în opinia noastră, geneza acestor drepturi este socială, dar ea se realizează într-o fază prejuridică și extrajuridică, căpătând doar ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]