1,967 matches
-
pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu erau din întâmplare un cuplu și sugestia că ar fi fost i-a panicat. Depărtându-se unul de altul, amândoi au țipat într-un glas: „Nu suntem împreună!“. Le-am înțeles groaza. Chiar și eu cu Jennifer cădeam câteodată pradă unei conștiințe a impresiei pe care o produceam noi două împreună. Separat, treceam fiecare neobservate destul de comod - eram invizibile, de fapt - așa cum sunt în general femeile obișnuite trecute de patruzeci de ani. Împreună, însă, totdeauna am suspectat că eram ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ancore la o barcă atît de mică sfîrșești prin a ajunge un visător, nu? Dacă nu s-ar fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care-l ridicase la buze și se lăsă pradă tăcerii ca și cînd ar fi fost purtată de gînduri undeva departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu cadru, ochii i se duseră În fundul capului pe cînd o priveam atent, nările Îi fremătară și pînă și culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite, soba la care se încălzeau doar unii, caltaboșii netransformați în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel, ne concuram unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o jumătate de ceas am văzut eu, cu ochii mei, pe-un mușteriu... Cum se poate, cucoane? unde-i? Doar de-a fi intrat după ce-am făcut eu ispecția! Stăpânul începu să râdă amărât: —Ia slăbește-mă... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc. L-am făcut să înțeleagă că bunurile mele - dacă pot fi numite așa - nu sunt dintre acelea pe care rugina le mânâncă și hoții le pradă. La cafeaua care mi-a fost oferită după această primă luptă de cunoaștere, am aflat, nu fără surprindere, că interlocutorul meu e un vechi poet. Negoțul lui sprijinea o artă, care în acea parte de lume e mai mult un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lucru, suveranul a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur și le întinse ostentativ, așteptându-se ca bătrâna să-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă ai putea locui acolo în absența mea. Cum schițam o dublă mișcare, de mulțumire și de refuz, mă prinse de încheietura mâinii: — Nu-ți fac o favoare, nobile călător, căci, dacă locuința mea ar rămâne fără stăpân, ar cădea pradă jefuitorilor, mai cu seamă în aceste vremuri tulburi. Dacă ai primi, ți-aș rămâne îndatorat, iar tu ai rezolva o problemă care-mi stă pe inimă. În aceste condiții, nu puteam decât încuviința. A continuat pe tonul încrezător al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii aruncau scuturile și rămâneau fără apărare în labirintul de frânghii și vârfuri ascuțite. Încercau să scape din capcană, se împotmoleau în noroi și dădeau peste castrapila, pradă scuturilor soldaților. Sfârșeau sub tăișul lor. De sus, cei doi bărbați ascunși în spatele stâncii văzură venind alți barbari care strigau și își roteau armele deasupra capetelor. Ca să evite scuturile și castrapila, se deplasau pe exteriorul pâlniei. Săreau peste cadavre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sufletului ca să-mi pui o asemenea întrebare. Află însă că-mi va face plăcere să văd cum îi zdrobești pe Vitellius, Valens și Caecina. Când a intrat în Italia, Valens mi-a distrus viile de la Augusta Taurinorum, iar Caecina a prădat și a dat foc mai multor grajduri ale mele, aflate la nord de Cremona. Calvia Crispinilla îl luă pe Antonius de braț. — Hai să ne întoarcem la vilă. Sunt obosită... Îmbătrânesc. Le mulțumesc zeilor că sunt bogată; asta mă pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebări fără răspuns și acea perspectivă de struț asupra lucrurilor. — Trebuie să merg în oraș, spuse el. — Te însoțesc până la Drumul Pietruit, spuse Irina. Și eu mă gândeam să fac o plimbare scurtă. Și au lăsat-o iarăși pe Elfrida pradă proastei dispoziții și enervată pe sine însăși. După ce casa familiei Gribb nu s-a mai văzut, după ce copacii au acoperit-o, Irina Cerkasova spuse: — Mai suntem prieteni, Vultur-în-Zbor? — Da, răspunse el. Dacă vrei. Irina și-a pus brațele în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puteau fi luate drept gemene identice. Atât de asemănătoare și atât de neasemănătoare. Irina Cerkasova, căreia îi venea ușor să disprețuiască, s-a trezit că o disprețuiește pe Elfrida. Femeie proastă, care chicotește tot timpul. între timp Elfrida Gribb cădea pradă începuturilor unei emoții și mai puternice: gelozia. își zâmbeau una alteia prin văluri. Era seara marelui bal din propria ei casă și Irina refuza să plângă. La parter muzică și cavaleri eleganți; la etaj zăcea ea, cu ochii uscați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această cauză, o mare diferență între scrierile despre anii prigoanei. Multe dintre ele par „blânde“ în relatările celor ce au trăit pe atunci, au fost chinuiții acelor vremuri. Altele, și mai multe, par false, forțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul, Îi aruncă o privire și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asalt și seama soldaților. Năvălitorii au trecut mai departe intinzându-se peste teritoriile Orleans-ului, Auxerei 5si Sens-ului. Dar trupele au fost rechemate fără de veste de către șeful lor,care auzind de bogata mânăstire St. Martin din Tours, au hotărât să o prade și s-o nimicească. În tot acest timp Carol nu a făcut nimic spre a ține piept sarazinilor, pentru simplul motiv ca ținuturile invadate nu se aflau sub stăpânirea sa, ci constituiau un regat independent sub numele de Aquitania în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă fratele meu va fi învins, el va părăsi această țară lăsându-mă pradă învingătorului. Acum, trebuie să vă spunem că această Angelica și al ei frate, care-și spunea Uberto, dar în realitate se numea Argalia, erau copiii lui Galafron, regele Gathay-ei, care-i trimisese pentru nimicirea armatelor lui Christ; căci Argalia era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
primit salutul cu răceală și a sarit pe cal depărtându-se în galop. Zadarnic l-a urmat frumoasa domniță strigându-l îndurerată, zadarnic îl întreba ea ce facuse pentru a merita atâta dispreț. Rinaldo s-a făcut nevazut lăsând-o pradă deznădejdei, iar ea s-a intors cu ochii plini de lacrimi la locul unde-l găsise dormind. Acolo se intinse la randu-i dezmierdând pământul pe care el se odihnise, în cele din urmă doborâtă de oboseală și mâhnire, adormi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în pădurea în care se aflau cei doi prieteni. Câțiva cavaleri din suita lui au zărit de la distanță pe tinerii maur. Cloridon a văzut și el ceata și, observând că ei se risipeau în câmpie ca și cum ar fi pornit să prade, i-a spus lui Mador să lase cadavrul și să se salveze prin fugă. El a dat drumul părții sale crezând că Medor avea să facă la fel; dar viteazul tânăr își iubea prințul perea mult pentru a-l părăsi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
stăpânul meu. Altă favoare n-am să-ți mai cer: viața nu mi-e deloc dragă; vreau să mor de îndată ce-mi voi fi îndeplinit această sacră datorie. Pe urmă, vei face cu mine ce vei voi. Dă-mă pradă păsărilor și fiarelor, dar lasă-mă mai întâi să-mi îngrop prințul.”. Medor a rostit aceste cuvinte cu atâta duioșie și blândețe încât ar fi mișcat și o piatră. Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să cucerim viața - această redută inexpugnabilă ce nu poate fi subjugată și dominată decât de oamenii puternici, cu caractere tari. Ocrotitoarea mea astrală m-a protejat și sprijinit în multe privințe d ar m-a și trădat alteori, lăsându-mă pradă jocului arbitrar al întâmplării. Implor steaua ce mi-a fost hărăzită ca măcar de acum înainte să mă apere de alte împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a pus la muncă în jurul casei. A devenit brusc suspicios și când a descoperit că deși avea pielea albă și trăsături nobile, băiatul era o corcitură, a simțit că i se confirmau suspiciunile. Elspeth decădea tot mai mult. Va fi prădată și înșelată. Îi scrise o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]