2,007 matches
-
140 de kilometrii. Ștefan cel Mare și-a început expediția în 23 iunie 1498, a ars cetățile Tiribol (Trembowla), Buceaci (Buczucz) și Podhaeț (Podhajce), a devastat până la Liov, după care s-a întors dincoace de Nistru, lângă Halici „și au prădat în această parte și pe sub munți, și au ars și au pustiit țara Podoliei”. Spaima provocată de năvala lui Ștefan i-a făcut pe unii să se gândească să părăsească regatul, dacă nu i-ar fi ținut pe loc rușinea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul Lanczkoronski. La începutul anului 1502, în ianuarie sau februarie, sosea la Suceava solia polonă formată din Mikolaj (Nicolae) Kameniecki, castelan de Sandomir, Jan Bochotniki, staroste de Cracovia și Jan Krowicki, decanul de Liov. Regele se plângea că moldovenii au prădat în lung și în lat în Polonia, pricinuind mari pagube, iar negustorii poloni au fost opriți să meargă în Imperiul Otoman. Relațiile de bună vecinătate se puteau restabili cu condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii luați în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tătarii au năvălit în Lituania și Polonia și au ridicat 40000 de robi. Este vorba de fiii lui Mengli Ghirai, care au jefuit Podolia, Rusia Roșie, Palatinatul Sandomir, împrejurimile orașului Rzeszov, Iaroslav, Radom, Belz, ajungând până dincolo de Vistula, unde au prădat orașele Opatov și Kunov. Starostele de Lipoviec i-a adus cardinalului Frederic răspunsurile domnului Moldovei. Cardinalul îl va informa pe rege în legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra regatului. Dușmanii au năvălit în regat, „au trecut în taină și liniște
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La 3 ianuarie 1457, domnul judecă și îi dă lui Lână Rugină satele Rugineni, Tăuți, Stoboreni și Botășeni, plus jumătate din satul Telejina și iezerul Leahului ca vamă și moară, deoarece privilegiul vechi îi fusese furat, când i s-a prădat casa. Este vorba de un boier, care avea o moșie destul de mare, și avea și o curte, dar care, se vede, că nu prea era întărită din moment ce e prădată de hoți. Iar dacă boierul nu reușise să se apere de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moară, deoarece privilegiul vechi îi fusese furat, când i s-a prădat casa. Este vorba de un boier, care avea o moșie destul de mare, și avea și o curte, dar care, se vede, că nu prea era întărită din moment ce e prădată de hoți. Iar dacă boierul nu reușise să se apere de hoți, cum ar fi putut înfrunte puterea domnească ? La 12 iunie 1459, are loc un alt process. Ivașco din Serețel l-a pârât cu nepotul său, Ion Negoescul, pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nou privilegiu îi este dat lui Mihul Buzat, care se jeluise cu mare plângere că a pierdut privilegiul pe care îl avea de la Iliaș și de la Ștefan “când au venit Ali-beg și fratele său Schender-beg, și cu Țăpăluș și au prădat țara noastră până sub Lunca Mare”. În această perioadă domnul a dat 31 de privilegii bisericii, ceea ce reprezintă o pătrime din numărul privilegiilor acordate acum. Evaluările noastre se fac, în mod evident, numai pe o parte a documentelor care ni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oi și vite, au livezi de pomi și fac și agricultură, atât cât le permite pământul și clima. În afară de aceasta, mai toți țăranii liberi mergeau călări când erau chemați la oaste. Faptul că se reped pe urmele tătarilor, când aceștia pradă, sau că, Ștefan cel Mare le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie ușor de umblat pentru dușmani și nici lesne de cucerit. Și ținându-se pe urma lui, săvârșea isprăvi vrednice de amintit, dând lupte, când vreo unitate dușmană rupându-se, se îndrepta pe undeva prin țară după hrană sau la prădat vite și așa cu foarte mare îndrăzneală se ținea de armată”. Aceași tactică și strategie a folosit-o și Vlad Țepeș în timpul campaniei din 1462. În legătură cu strategia, este interesantă mărturia lui Reichestorffer în legătură cu Moldova: “în această țară nu sunt deloc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numai în momente de mare primejdie, ca în timpul campaniilor din 1475, 1476, 1497, nu este conformă cu realitatea. Grigore Ureche scria că Ștefan, în anul 1470, “strâns-au țara și slujitorii săi și au intrat în Țara Muntenească, de au prădat marginea, fevruarie 27 și au arsu Brăila în săptămâna albă, marți”. Este vorba de o acțiune limitată și nu de organizarea unei campanii de amploare. Vitejii. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
III-lea d.H., aceste triburi au preluat de la goți și longobarzi vechea scriere germană. Pe la anii 500-600 i-au înfrânt și alungat pe goți și unii dintre ei, deveniți corsari, fac primele incursiuni pe țărmurile nord-estice ale Angliei, atacând și prădând Mănăstirea Lindisfarme. Trăind într-un teritoriu împădurit și pietros după datele actuale din cei 449.793 km2 ai Suediei, 54% sunt păduri, 9% teren cultivabil, 9% lacuri și 27% teritorii cu alte destinații având, mai ales, zăcăminte bogate de fier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
teritoriile de azi ale Franței, Italiei, Angliei. Pe aceasta din urmă o ocupă parțial din 866 și o stăpânesc temporar între anii 1016-1035. Ajung și-n Irlanda, unde ocupă unele domenii funciare și fondează orașul Dublin. Varegii suedezi atacă și pradă unele castele de pe țărmurile Mării Baltice. Încep cucerirea Finlandei, pe care o încheie la 1249 și o stăpânesc până la 1809. Pătrund și în interiorul Rusiei. Străbat mai ales pe țărmurile fluviilor Nipru și Volga. Impun pe unii suverani, printre care Rurik, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
beneficii economice." (p. 31) Într-o analiză politico-economică de finețe, autorul susține că vina pentru pierderea neutralității și, implicit, pentru situația disperată a României aparține Angliei ("perfidul Albion"), care, influențată de lobby-ul Alianței Israelite Universale, ar fi lăsat țara pradă Rusiei. De fapt, poziția Imperiului Britanic nu a fost determinată doar de presiunile organizațiilor evreiești, care clamau discriminarea evreilor în România, ci și de interesele proprii. Prin prețul său, grâul american devenise atractiv, concurând slaba producție românească, bazată pe o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare, deseori moralizatoare, uneori chiar melodramatice, aceste fișe de caz invită totuși la reflecție asupra ușurinței cu care inocenții, pradă imo(amo)ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind interesat de meditația asupra justeții legii în raport cu vinovăția reală a indivizilor. SCRIERI: Stejarul, Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
străjerii din post să Îi Împiedice. - Cine sunt? Întrebă poetul. - Pelerini pe drumul spre Roma, Îmi Închipui, Îi răspunse bargello. - Cu toții În căutarea mântuirii la curtea lui Bonifaciu? - Se adună În grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea În ochi. Soarele urcase deja sus pe cer, Însă nici măcar clopotul de ora a treia nu reușise să Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochii, Înainte ca pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în Bucovina de D. Petrino (Cernăuții, 1869. Tiparul lui Bucoviecki și Comp. ). Introducerea broșurei e în poezie, recte în versuri. Întâi poezia! Cu inima zdrobită, autorul plânge în strofa întîia că nimeni nu alină durerea dulcei Bucovine, ci o lasă pradă minciunelor celor turbate cari încep cu "uae " și se sfârșesc în "ciuni". în strofa a doua, autorul face pe român negru și pe vânzătorul Iuda 'l face rumân. Iară bine! Strofa a treia, de clasică ce e, nu putem să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înlocuiesc cu prisosință, ba întrec adesa mulțimea cuvintelor și frazelor nouă, primite în limbă fără de nici o rânduială. Apoi autorii din Ardeal au mai ținut samă de așa-numita puritate a limbei și pentru acest scop au crezut de bine a prăda lexiconul latinesc și acelea ale limbelor romanice și a alunga toate cuvintele slavone, chiar cele mai nevinovate, chiar acelea care la noi își pierduseră de mult înțelesul lor primitiv. Max Muller spune că limba engleză, cu tot materialul de cuvinte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
melodioasei, dulcei, molatecei limbe maghiare. Aș fi putut s-o învăț ca să mîngăi tigresa, dar prefer a o ucide. Ca origine, ca limbă, ca cultivabilitate chiar ne simțim prea mult superioritatea asupra cultei națiuni maghiare, cu ocultele sale bande cari pradă ziua-n amiaza mare până și drumuri de fier. Noi nu ne pretindem culți, ci numai cultivabili, nu avem pretențiuni mari noi ieștia. Am dormit cam mult ce-i drept, doi evi și mai bine, dar somnul nostru a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată, niciodată nu s-a lăsat pradă plânsului ca acum. Nici când a murit tata, nici când m-am căsătorit, nici când m-am întors acasă însărcinată, nici când am născut fătul mort, nici când m-am îmbolnăvit, nici măcar atunci când Naoji făcea prostii. Niciodată n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aur. Mai realist decât cei ce se îmbătaseră cu iluzia că-l vor crea ei înșiși, vroia să-l smulgă din mâinile celor care-l aveau. Noii aventurieri ai aurului nu mai erau interesați de piatra filosofală, ci de ce puteau prăda. De aceea, probabil, spaniolii n-au dat nici o atenție piramidelor în Mexic. În schimb, tezaurul lui Moctezuma a devenit repede o legendă și o obsesie. Se pare că implacabilul Cortes a excelat în aventuri galante. De abia după ce zidul pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nici una însă ce trist e să constat asta! nu a avut, ea însăși, sclipirea diamantului... ca femeia aceea, pe care am încercat s-o ostracizez... Și ce dacă a fugit din țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]