1,618 matches
-
spunând că de fiecare dată când se întâlneau băteau palma, dar uneori se băteau pe spate. Cine poartă astă seară perechea aia de pantaloni la comun? m-a întrebat Brigit. Ceea ce a făcut ca în următoarele cinci minute să ne prăpădim de râs ținându-ne una pe alta ca să nu ne prăbușim. într-un final, am reușit să mă uit la ei. —Pantalonii sunt la Luke, am zis eu. Probabil că am vorbit mai tare decât avusesem de gând, fiindcă Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Am hotărât că era momentul s-o rup cu ea, așa că i-am zis: „Presupun că o călăreală iese din discuție, nu?“. —Și? — M-a amenințat că-mi rupe și celălalt picior. La replica asta, am râs de m-am prăpădit. Una peste alta, eram încântată de noul meu prieten. Bineînțeles, îmi dădeam seama că trebuia să fac ceva în privința înfățișării lui. Mă întrebam ce-ar zice oamenii dacă m-ar vedea cu unul ca el. Ce păcat! Dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am râs eu prostește, în timp ce creierul îmi urla îi place de mine, unul dintre Bărbații Adevărați e atras de mine, ce grozav! Mă întrebam cât de repede pot să ajung la Brigit ca să-i dau vestea asta și să ne prăpădim amândouă de râs. —Spune-mi, a întrebat Luke pe un ton confidențial, ce vi se pare ție și lui Brigit așa de amuzant la mine și la prietenii mei? îmi venea să mor. Sentimentul acela cald și minunat dispăruse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
centimetru. După asta, Brigit s-a aplecat pe genunchi și m-a mai tras înc-o dată cu putere. Am început să mă dezlipesc de canapea. Dar durerea era îngrozitoare: mi s-a luat un strat de piele - păcat că tocmai prăpădisem cincizeci de dolari epilându-mă pe picioare. Chestia s-ar fi realizat în seara aia dintr-un foc. Brigit a reușit să mă decojească de pe canapea cu un zgomot mare și care-a părut să dureze o veșnicie. Plus că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaune. Chaquie și cu mine ne-am luat la trântă fiindcă ne cășunase pe același scaun. Cu un brânci sănătos, care m-a țintuit la podea, Chaquie a câștigat lupta și a sărit triumfătoare pe scaun. Amândouă râdeam să ne prăpădim. Mike a prins celălalt scaun bun. Misty s-a așezat peste el și frichinindu-se a zis: —îl vreau eu. Dă-mi-l mie! Rânjea și rostea cuvintele pe un ton provocator, de parcă Mike ar fi fost ultimul bărbat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vă garantez nici chestia asta. Mama nu m-a iertat niciodată. Părea convinsă c-o păcălisem în mod deliberat. De ce nu mi-ai spus că nu poți să cânți? a șuierat ea către mine. Gândește-te câți bani am prăpădit. —Ba ți-am spus, am protestat eu. —Ba nu. —Ba da. Nu mi-ai spus. Atunci am încetat să mă mai apăr fiindcă mă simțeam vinovată că-i indusesem în eroare. Deși bănuisem că era o mare greșeală, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să stea tot timpul. Viața mea era o epavă. Nu mai aveam nimic. Nici un fel de posesiuni materiale. Asta dacă nu puneam la socoteală datoriile. După o viață în care prăpădisem o grămadă de bani, nu mai aveam decât paisprezece perechi de pantofi care-mi erau prea mici. Nu mai aveam nici un prieten. N-aveam serviciu și nici o calificare. Nu realizasem nimic în viață. Nu fusesem niciodată fericită. N-aveam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-o societate primitiv homofobică? Sau fiindcă ar fi fost victima unei înscenări a poliției secrete? Greu de spus: textul lasă această întrebare - ca multe altele - deschisă. În orice caz, la început îl găsim pe Tolea lucrând la un hotel prăpădit dintr-un București la fel de prăpădit. După o serie deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
omenești. Te asaltează din toate părțile și, îți place sau nu, e cel mai interesant din câte există. Tom a scos un sunet scurt, un jet de aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ăsta spune altceva, l-am contrazis. Tom a ridicat din umeri. Pesemne e stricat. Avem noroc că benzinăria e vizavi. În timp ce Tom își prezenta diagnosticul eronat asupra stării mașinii, m-am întors să văd pomenita benzinărie prin lunetă: un garaj prăpădit cu două pompe, care părea să nu mai fi fost zugrăvit din 1954. Și în același moment privirile mi s-au încrucișat cu ale lui Lucy. Stătea drept în spatele lui Tom și, fiindcă nici nu-mi trecea prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca două picături de apă. Cu accentul puternic din Brooklyn, numele actorului ieșea din gura ei ca Victa Machuah, ca și cum litera r s-ar fi atrofiat într-o asemenea măsură, încât fusese exclusă cu totul din alfabetul limbii engleze. Mă prăpădeam după vocea aceea pământoasă, proletară. Îmi dădea sentimentul că sunt pe teren sigur cu ea și, în ce privește restul calităților pe care le avea, vocea îți arăta că ai de-a face cu o femeie fără pretenții, o femeie care crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-au despărțit la tinerețe? — Cine spunea că În tinerețe a fost ceva Între ei doi? Parcă Victor... — Din câte știu de la Victor, erau rude apropiate. — Veri buni au fost. — Veri de-al doilea! — Frați vitregi! — Uite, Buni s-a prăpădit și mie tot nu mi-e clar, au fost sau nu logodiți? — Trebuiau să ia de la Patriarhie dispensă... El i-a cerut mâna, dar ea l-a refuzat, fiindcă era prea tânăr... — Ea era prea tânără În raport cu el! — Erau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trebuit să fie studentă și ei nu-i plăcea să Învețe! Era prea legată de familie! — Era prea independentă, n-a vrut să se lege! — Buni era o femeie de casă! A luat cu ea secretul cozonacilor! De când s-a prăpădit ea, Îi iau de la Alimentara, de la Pâine... — A mai păstrat Buni și alte secrete! N-a povestit niciodată despre prima ei căsătorie, când s-a numit doamna Manu. — Ce tot vorbești? Primul ei soț a fost aviator și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta bărbat mai are și ea în casă. Un fecior. Răsfățat, crescut în rafinamente de femeie. El este singura ei iubire și bucurie. Se va prăpădi de dorul lui. Nu vorbește cu nimeni despre asta, nici măcar cu mine, prietena ei. Dar eu văd prea bine ce se petrece cu ea și cum se topește, de pe acum, pe picioare.” Nu îl rugase nimic, însă, spunându-i toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin, de moartea unor prăpădiți de șomeri. Iarna încă nu începuse, dar efectivele armatei sale se topeau ca untul într-o tigaie. Iar generalul Kutuzov, bătrânul cu un picior în groapă, după cum aflase, îi șifona constant frumoasele, celebrele hărți pe care, la începutul războiului, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
supăra mereu cuvântul: sărăcie; chiar și după ce-a aflat că, În Ardealul care mereu tot arde, când zici: sărăcie, vrei să spui mai degrabă: necaz, fleac - măcar pentru că la ei, În Ardealul lor, la un om sărac Îi zic: prăpădit... Ceea ce o face pe mama să zâmbească: la noi, prăpădit, Înseamnă adevărul, adică pierdut, rătăcit pe undeva - dar nu singur, ca omul Într-o pădure, ci ca un lucru pe care l-ai avut și nu-l mai ai; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Împrejurimi, făcea el cum făcea și aducea „vânatul” la Mana, În curtea școlii: doar-doar m-oi da de gol, că sunt trimis de sovietici, cu misie... Zice tata, În continuare - și mult mai târziu, cu un an-doi Înainte de a se prăpădi: - Cum e și istoria asta făcută! Sau: cum o face geografia - sau dracul, de când Dumnezeu se scobește-n nas și doarme... Prin ’62, cred, mă Întorceam de la tine, din Bărăgan, trebuia să schimb la Brașov, am intrat la restaurant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
va avea gust-bun - și o descânta-meneà: - Măi băieti, măi (de acea dată, nu mie mi se adresa - eu eram băi’țălu-moș’lui): ce-ai vrè tu s’ ieș’? Ai ișî tu o lingură din borș-di-pește - din ceala ce mă’liga prăpădește? ’Mbălsămat cu multă foai’-verdi-leuștean? ’Nroșât pi la răsuflarea gurii mele c-o mână di chiperi? Alt lemn, altă mâncare (chiar dacă nu tot de pește...): - Da’ tu, măi? Ce-ai vrè tu s’ eș’? Ai ișî tu o lingură di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras, la care el ori că nu pricepea că-și bat joc, ori că făcea pe fraieru’ ca să-i prindă bine. Ba mai curând ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe marginea patului și a încercat să mă consoleze: — Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și eu. Chiar nu mai râsesem de mult cu atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui poftă și a acceptat să mănânce. După cinci zile a murit. Încă îmi este vie în minte imaginea lui, mai cu seamă modul în care încerca să ronțăie bucățelele de castravete. Ciudate amintiri lasă în urma lor cei care se prăpădesc. După ce mă trezesc dimineața, mai stau puțin în pat și mă gândesc la tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când îmi doream să ajung mai des în asemenea localuri, dar părinții mei nu mă prea scoteau în lume. — Eu nu mă pot plânge. Mamei îi plăcea la nebunie să intre în asemenea magazine. — Norocosule! — Da de unde! Eu nu mă prăpădesc după magazine universale. — Vreau să spun că ai fost norocos că le p\sa de tine și că te scoteau în lume. — Am fost singur la părinți. Când eram mică, visam să pot mânca ce-mi place, de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scripturii, descoperind adevărul puțin câte puțin. Dacă mașina asta ți-ar da imediat adevărul, nu l-ai recunoaște, pentru că sufletul tău nu ar fi purificat printr-o lungă interogare. Și apoi, Într-un birou! Cartea trebuie murmurată Într-o chichineață prăpădită din ghetou unde zi de zi Înveți să te Îndoi de spate și să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
miliarde de miliarde de miliarde. Pentru măsura ta omenească, ce diferență e? Știi oare că, dacă ar trebui să numeri unu, doi, trei și așa mai departe, câte un număr pe secundă, ca să ajungi la un miliard, iau numai un prăpădit de miliard, ți-ar lua cam treizeci și doi de ani? Dar chestiunea e și mai complicată decât crezi tu, iar Cabala nu se reduce la Sefer Yetzirah. Și-ți spun eu de ce o bună permutare a Torei trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n sânge: la o parte căcănarilor! vreau liberă banca de împins la înclinat. mucea! și tu, valea de la helcometru! Păi de ce? ai zis că faci spate, nu piept. Așa am chef eu! hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]