1,456 matches
-
Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer amenințător. — Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără să mă fi invitat. — Spune-mi, Francesco, am visat cumva? Prin încăperea asta a trecut într-adevăr cardinalul Giulio, înveșmântat în alb? Lui i-am sărutat mâna? — Cardinalul Giulio de Medici nu mai există. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în cap nepotului tău, atâta timp cât are în gură niște gulab jamun? Nici nu mă mir că băiatul a ajuns așa, să-și ducă viața la partea de jos a unei scări. Sampath ședea între ei, părând că putea să se prăvălească în orice clipă. — Așa e el, spuse Pinky, dându-și unghiile cu lac în lumina soarelui de dimineață care pătrundea prin fereastră și supraveghindu-și plină de satisfacție mâinile. Așa e el de la natură. Dar ar trebui să își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să fie singura ei șansă de a găti acest animal... Sampath se uita în gol către munți, lâsând capul pe spate de tot, pentru a privi înspre locul în care nu se găsea nici urmă civilizație. Acolo, sus de tot, prăvălindu-se parcă din cer, o cascadă venea la vale pe pante împădurite, atât de vagă și îndepărtată că nu știa dacă era reală sau doar o născocire a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
viteză maximă atunci când mașina a încetat să mă urmărească. Pentru că mă depășise. — Vreți să vă dați jos din mașină, domnule? Caraliii, nenorociții de caralii. — Sigur, am spus eu și am coborât. Supărat cum eram, m-am împiedicat și m-am prăvălit pe bordură. Dar m-am ridicat cât se poate de vioi și m-am scuturat, toată ființa mea respirând încrederea în sine. Ați băut ceva azi, domnule? Eram pregătit pentru așa ceva. Absolut nici o problemă. De-a lungul anilor am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sfârșit de an, privind spre mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, nu mai pot rechema amintirea acelei povestiri. Nu știu ce m-a tulburat atunci, încât să-mi vină să mă sinucid acolo, în ușa crâșmei, cutremurat de gândul, prăvălit dintr-odată în mine, că pierdusem cea mai frumoasă povestire din literatura română, dintre toate astfel de texte cunoscute de mine. Cuvinte mari, vane și fără nici un temei, știu, acum. Dar atunci, gândul că pierdusem o capodoperă odată cu servieta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timp greu care și-a pornit prăbușirea. Nu știe că mă va căuta, poate, nu știu că poate o voi căuta, nu știm că viețile noastre vor curge poate câtva timp împreună, nu știe încă nici ea cum textul se prăvale peste noi, avalanșă de timp indiferent, luându-ne și poate ducându-ne, într-o disperată încercare de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din ea au coborît doi bărbați. Un șuierat strident Îmi inundase urechile și n-am putut auzi motorul ori chemările acelor două siluete În negru care mă apucau de cîte un braț și mă tîrau grăbit spre mașină. M-am prăvălit pe bancheta din spate, amețit. Lumina venea și se Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă a lui Carax. O clipă mai tîrziu, omul fără chip se prăvălea peste Fumero. M-am aplecat și am văzut cum Bea alerga lîngă mine, neatinsă. L-am căutat pe Carax cu privirea ce mi se stingea, Însă nu l-am găsit. O altă figură Îi luase locul. Era Laín Coubert, Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-o cămașă de noapte albă; privind În dreapta și În stânga, femeia se aplecă și-l sărută pe frunte, după care Își duse teatral mâna la inimă și se prăvăli moale pe podea. Noimann surâse În sinea sa. De-a lungul anilor, se obișnuise atât de mult cu tot felul de trucuri la care apelau reprezentantele sexului frumos pentru a ieși Într-un fel sau altul În evidență, Încât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste o parte din sprânceana dreaptă. Braic Îndrepta sprânceana, dar vântul o strâmba la loc, făcând-o să se prăvale pe partea stângă... Stogul de fân era străjuit de o șapcă verde, trasă peste ureche, fapt care-i conferea omului de paie un aer destul de pișicher. Privindu-l de la distanță sau chiar de-aproape, aveai impresia că stogul de fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înainte Însă de a fixa un anumit loc și o anumită oră la care urmau să se Întâlnească, pentru a se Întoarce Împreună acasă. Bărbatul vându și cumpără ce-avea de vândut și cumpărat, iar vecina hălădui mai mult prin prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fenomenal s-o vezi? Mmm, absolut fenomenal. De-a dreptul pasionant, ce să zic, m-am gândit, dar m-am mulțumit să-l dau la o parte de pe mine și am anunțat că mă Întorc imediat. Aproape că s-a prăvălit peste ea când m-am desprins de el și l-am auzit cum o complimenta direct În timp ce eu mă Îndreptam spre ieșirea din club. Elisa se Încolăcise În jurul unui bărbat atrăgător pe o canapea de lângă ușă, cu capul și umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta când propria noastră relație era puțin cam șubredă. Reușisem să fac câțiva pași când am simțit brațul lui Avery apucându-mi cotul Într-o strânsoare. M-a tras atât de tare Încât m-am dezechilibrat și m-aș fi prăvălit la pământ cu capul Înainte dacă nu m-ar fi tras În sus și nu m-ar fi Împins pe o canapea. Fața lui era la cinci centimetri de a mea, iar răsuflarea lui fierbinte, alcoolizată, Îmi Încălzea pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se deschise, rămânând blocată cu lanțul, iar prin deschizătură apăru o mână cu un șiș. Danny coborî pistolul și se aruncă cu toată greutatea asupra ușii. Șișul ateriză pe treapta de sus a scării. Se auzi un țipăt. Ușa se prăvăli înăuntru, cu Danny călare pe ea. Danny căzu pe covor și văzu imaginea răsturnată a lui Otis Jackson pescuind biluțele de droguri de pe jos. Un salt în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
palton întunecat. Audrey țipă. Buzz simți cum salteaua e ciuruită la doi centimetri de picioarele lui. Înșfăcă dintr-o singură mișcare bastonul de pe noptieră și îl pocni pe atacator peste genunchi. Lemnul placat cu metal sfărâmă niște oase. Individul se prăvăli pe pat. Audrey țipă: — Meeks! O împușcătură sfârtecă peretele opus. O altă jumătate de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
săpun. Filmarea se întrerupse. Cineva urlă: — Juan, fir-ai tu să fii! Stop! Stop! Juan fugi printr-o ieșire laterală, trântind ușa. Danny traversă platoul, se opri și o deschise. Ușa îi fu trântită în față - ușă grea, de metal -, prăvălindu-l pe spate. Alunecă pe zăpada artificială, dar apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta fu Înverșunată. Săbii și iatagane erau mânuite cu iuțeală. Ambele grupuri stăpâneau la perfecție arta sabiei și a manevrelor de cavalerie. Dar loviturile de catapultă, focul și atacurile repetate ale Apărătorilor, răsăriți Întotdeauna din altă parte, făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor, rețelele din Europa, din Istanbul sau din Asia, metodele de protecție a voievodului și multe alte informații esențiale. Cuceritorii aveau acum șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
medicului venețian, care nu mai Înțelegea nimic. Conform analizelor sale, pacientul trebuia să fi murit de cel puțin trei ori până atunci. Dar inima continuase să bată, iar organele esențiale continuaseră să funcționeze. Nu era vindecat, dar nici nu se prăvălea În neființă. Pur și simplu rezista. Și tocmai această rezistență constituia miracolul. - Regret... spusese, cu o zi Înainte, medicul. Simt că prezența mea e inutilă aici. Ceea ce se Întâmplă cu acest bolnav e peste puterile mele de Înțelegere. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia Începutul... Sunetele repetate ale cornului din depărtări abia se stinseră, când, de undeva de pe o culme de munte, se prăvăli asupra văilor cântecul Înalt și melodios al unui tulnic. Un altul Îi răspunse, către vârful Rarăului. Și un altul, mai jos, spre Ceahlău. Munții Țării de Sus Își răspundeau unul altuia. Iar apoi izbucni primul foc. Flăcările lui se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Voi! Nimeni altcineva! Voi, cei călcați În picioare de puterea Semilunei, cei lipsiți de orice ajutor din afară! Ridicați-vă acum și arătați că sunteți cea mai bună cavalerie a Europei! În numele Domnului și al Moldovei, la atac!!! - Moldovaaaa!!! se prăvăli strigătul de luptă al călărimilor care țâșniră din negurile codrilor, coborâră Într-un galop nebun dealurile Ilișeștilor și izbiră frontal detașamentele de spahii. Forța atacului fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie de călăreți pe care Îi conducea. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro l-a ucis pe Hassan Pașa, comandantul dispozitivului, cu o aruncare a buzduganului. Apoi, atacat de peste zece ieniceri, a ridicat singur o căruță cu ghiulele pe care a prăvălit-o asupra dușmanilor. Nu bănuiam că pictorul nostru are o asemenea forță În brațe. Apoi l-am văzut, la nici zece pași, pe fratele său, Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un gest de ajutor. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]