2,626 matches
-
partajul. - Bine, nu te întreb nimic! Faci cum crezi că este mai bine dar nu mă îndepărta din gândurile și planurile tale! - Dacă o să mă înțelegi și o să fii alături de mine, evident, că nu. Chiar îmi doresc să am în preajmă un bărbat care să mă întrebe ce fac, cum mă simt, dacă am nevoie de un sfat, de o vorbă bună. Vreau să ne sprijinim reciproc: unul pe celălalt. - Mă bucur atunci, iubita mea, așa o să fie! (va urma) Referință
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIV) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363759_a_365088]
-
tumultul acela nervos. Este într-o continuă grabă și nu un obsedat, ci pornit spre liberele sale dorințe, care i se par normale, chiar dacă vizibil și auditiv deranjează pe cei din jur, pentru că el gândește că atâta timp cât îi stai în preajmă, îl și accepți. 3. Străin în introvertire Semnul introvertirii este finalul funcției expresive a gestului imaginar, care imită realul în fiindul egoului. Personajul refulează halitosis respingând voit din preajma lui anumite elemente care îi repugnă. Sfidează limita bunului simț alunecând spre
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
Autorului Recitesc cartea lui Erich Maria Remarque „Nimic nou pe frontul de Vest” și retrăiesc un eveniment istoric de o încărcătură profund umană. Rememorarea acestei întâmplări îmi face respirația mai grea, inima își grăbește pulsul, glasul capătă un tremur. In preajma mea, se lasă liniște, lăsându-mi gândul să facă drumul înapoi, până la locul desfășurării acelor scene, revăzute cu ochii minții și cu emoția sufletului, așa cum s-au petrecut. Miracol? Dar povestea e adevărată. Ajunul Crăciunului, din anul 1914. Trecuseră doar
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
mă dezmeticisem. Veneau spre mine „haldele” altui timp, ce miroseau a parfum, briantină și naftalină, în amestec cu uleiuri și unguente râncede de mobilă veche, o viermuială atemporală ... Vasile mă trase de mânecă și suflă aspirând în rotocol locul din preajmă, rostind cu oarecare încordare: „E băiatul de care v-am vorbit, doamnă! Și-apoi, luat pe nepregătite, către mine: „Unde ești student și ce scrii !? O întrebare de baraj la care nu m-aș fi gândit, directă, fără pregătiri încondeiate
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
judecata lui Dumnezeu: „Și de data aceasta/plângerea mea/este luată/tot de răzvrătire/și totuși/mâna mea/de-abia înăbușă/suspinele mele”) - este, întru adevăr, o carte de mărturisiri, făcute cu sinceritate/onestitate de Duh liminară, dusă, uneori, până în preajma brutalității - nici măcar o clipă, însă, neatingând hotarele vulgarității. Ba chiar cu bucuria mistică a mărturisirii Durerii și Nedreptului Îndurat, întru redescoperirea și împlinirea funcției cathartice și soteriologice a Poeziei: „o piatră străbate/umbrele lor/și mă lovește în piept.// Doamne
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
era condus de Nicușor Gănwscu, iar prin 1928 de Gheorghe Boteanu. Din anul 1930 și până în 1947 formația corală a fost dirijată de înv. Ion Șerboiu, preoții Spiridon Popescu și Spiridon Nițescu și înv. Apolon Levandovschi. După 1947 și până în preajma revoluției, la conducera corului au venit pe rând dr. C. Roman, C. Cotolan, Alfons Popescu, Gh. Gomoiu, Lucian Goian, Ion Oană,. După 1947, majoritatea coriștilor au fost cadre didactice, dar și oameni din sat, liber-profesioniști, țărani, muncitori forestieri, funcționari de la
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348505_a_349834]
-
interior fiind internată în sanatoriu de 6 luni. Ea era cazată în pavilionul central dar de când ne-am întâlnit întâmplător prin curtea destul de mare a sanatoriului, ne-am simpatizat reciproc, fapt care a determinat-o să stea mai mult prin preajmă pavilionului meu. Cum am coborât pe plaje, am citit în ochii bucuria revederii. Am pus prosopul lângă al ei și am început să-i îndrug verzi și uscate, nărav pe care il aplicăm în general cu fetele care simțeam că
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
cu repeziciune prin fața ochilor. Erau total necunoscute, parcă din viața altcuiva... O spaimă uriașă îl prinsese în plasă și-l răsucea până aproape de rupere! Ca prin minune, liniștea puse pe om și lume stăpânire. Scutură din cap rotindu-și privirea. Preajma se prefăcuse, înfățișându-i ca-ntr-o veche gravură câteva căsuțe joase din chirpici. Volnicia fiecăreia se apăra cu împletituri de ruje și legături de nuiele întărite de vreme, părelnici străjeri în fața malului, deschis ca o gură de jivină uriașă
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
mine - din cei risipiți sub soare. Mai toți cei din vechime care m-au întâlnit au uitat evenimentul acesta și-s morți demult puținii care m-au iubit. Apropiaților, mai puțini că degetele unei mâini le pasa că-s prin preajmă cam cât de constelațiile celor doi câini. Chiar și pe mine dacă mă-ntrebi cine sunt, de ce sunt, dau dintr-un colț în altul și nu știu ce-aș putea sa raspund. Referință Bibliografica: A nu fi / Râul Bâz : Confluente
A NU FI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349300_a_350629]
-
între personaje și, de asemenea, de timp: în film, personajul-fantomă stă pe pământ doar 40 de zile, în carte, „Umbra”, pe tot parcursul vieții personajului feminin. Bărbatul din film, o fantomă invizibilă trimite diverse semne logodnicei că îi este în preajmă, în schimb, cel din carte, numită „Umbra”, i se arată Nataliei îmbrăcat în uniformă militară, chiar dialoghează cu ea, amândouă personajele având aceeași menire: de a proteja, a ocroti femeile din viața lor și dincolo de moarte. Neintrând în religie, așa cum
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
definitiv în Italia deși dorul de fetița ei o copleșea. La rândul ei, Natalia îi duce dorul, se retrage în lumea cărților, urmează liceul pedagogic și spre sfârșitul școlii se gândește cum ar fi dacă mama ei ar fi în preajmă; chiar își imginează acest lucru: „ (...)Uite, mamă, mai am puțin și termin școala, își zice în gând cu mândrie. Nu mi-a fost ușor să mă zbat cu toate pe aici, dar m-am zbătut fiindcă am știut mereu că
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
multe imagini asemănătoare. Toți vorbesc cu deplină convingere despre imagini bine fixate în memorie, chiar mai bine decât cele trăite în viața de toate zilele, toți au simțit că plutesc, că și-au văzut propriul corp și pe cei din preajmă, că au auzit sunete și au văzut lumini. Totuși nu toți au văzut aceleași imagini. Unii au văzut un tunel la capătul căruia era lumină, alții și-au văzut rudele plecate mai demult, alții au retrăit momente din viața lor
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
strângeam bagajele, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Gândul că în această seară, Miruna va părăsi litoralul pentru o perioadă nedefinită, mă făcea să mă întristez. Mă obișnuisem cu prezența ei, îmi plăcea s-o am în preajmă, aș fi vrut s-o opresc lângă mine. Eram conștient că acest lucru, deocamdată, nu era posibil. Fiecare are o viață proprie, care a fost tulburată, într-un fel, de acestă întâlnire și de evenimentele ce i s-au succedat
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
și jenat că toți cei din jur o făceau: „ ... De două ori într-o singură slujbă. M-am străduit mental să accept, dar în final nu am putut s-o fac. Este groaznic să-i vezi pe toți cei din preajmă că îngenunchează, iar tu să rămâi, trufaș îndrăcit, în picioare. De ce să-l mint pe Dumnezeu? Mi s-a părut mai cinstit să-mi dezvălui necredința doritoare de har, decât să mă prăbușesc fariseic pe podea, mimând habotnicia”. Dacă acest
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea,/nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
o faci Din floare de Mac! Din florile câmpului Fă-mi plete lungi, unduitoare Și umple-mi sufletul Numai cu stropi de iubire! Iubire să semăn pe unde voi merge Și numai iubire să aibă a culege Cei ce în preajmă-mi vor sta. IOANA STUPARU București Referință Bibliografică: RUGĂ , de IOANA STUPARU / Ioana Stuparu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RUGĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347706_a_349035]
-
văzând că femeile de vârsta ta au nepoți. Neamul tău se va stinge, spre disperarea părinților tăi. Iar la sfârșitul vieții vei realiza că de fapt Soros e de vină. - poți fi violungă oricând nu ai vreun mascul vacaler prin preajmă, pe care-l blamezi cu superioritatea triunghiului tău. Însă de el ai nevoie la greu. Ce vers ușor! Mamelistic. Pe de altă parte, să fii feministă presupune o poularizare inversă. Adică să fie femeia bărbat. Atunci bărbatului nu-i rămâne
FEMINISMUL ȘI FEMEIA RRROMĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350165_a_351494]
-
zbârcită, cu dâre mari de ruj pe sub mustăți, cu nasul ascuțit purtat pe sus, într-un picior avea un șoșon spart, iar în celălalt un pantof scofâlcit. Când mergea, pufnea dacă întâlnea pe cineva. Nu era bine să fii prin preajmă dacă apărea baba SPURCATA. Îi curgeau din gură tot felul de măscări de se rușinau și pietrele când o auzeau. Baba CLĂNȚOASA n-avea ochi, nas, bărbie. Sau nu le observai pentru că nu-i vedeai pe față decât gura mare
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cea bună nu-i va da drumul înăuntru, nu va avea liniște. * Visă că a intrat înăuntru. Mai avea doar o zi până să împlinească cei zece ani, dar nu mai avusese răbdare. Se asigurase că Zâna nu era prin preajmă, apoi reuși să deschidă puțin poarta, atât cât să pătrundă înăuntru, ajutată de un mic spiriduș care se învârtea pe acolo. Se cutremură. Pereții erau toți numai din aur și din argint, iar tablourile pe care le putea vedea erau
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
său niște personaje numite sprintii, vopsite ciudat pe față sau mascați, îmbrăcați bizar, și cărora spuneau unii, nici măcar nu li se putea stabili sexul. De ce făcea asta nimeni nu știa prea bine fiindcă uneori nu dorea să-i vadă prin preajmă pe aceștia. Datorită acestor bârfe de care nu se putea apăra, făcuse greșeli cumplite, simțindu-se amenințat din toate părțile și mai ales din politică. Cea mai mare greșeală a sa fusese încurajarea delațiunii. Iar delațiunea devenise o adevărată profesie
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
e teribil, mă temeam că nu vom izbuti, mai sunt și riscurile... Suntem doi nebuni... -Hai să înnoptăm aici! -De acord și vom coborâ în zori. Instalăm cortul între cele două stânci... -Gândește-te la cină, eu dau o raită prin preajmă, cred că nu departe există un izvor... Ascultă! Ca un susur de apă, nu?... -Chiar și în aer se simte umiditate... Să nu te depărtezi prea mult... Mi se pare cam cald.... -Și mie, parcă nefiresc la o asemenea altitudine
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
dragi lui, la fel de dragi cum îi suntem și noi oamenii. În starea de inocență, lucrurile sunt proaspete. Copilul privește cu multă curiozitate tot ceea ce-l înconjoară, dând atenție fiecărui firicel de iarbă și fiecărei gâze care i se află în preajmă...Pentru copil nu există “praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipește de noutăți... Curăță lentilele de praf, și vei deveni o ființă în care sălășluiesc, Lumina și Iubirea! Fiți binecuvântați! Referință Bibliografică: Ochi de copil / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
OCHI DE COPIL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361842_a_363171]
-
Ce zi frumoasă se prevestea! Primăvară, spre vară, iarba crescuse deja mărișoară, păsările ciripeau prin pădure, fagii proaspăt înfrunziră, brazii înmuguriră. Cucul se auzea cântând minunat în pădurice. Fluturii își roteau aripile alegând petalele măceșilor proaspăt înfloriți. Cărăbușii zburau prin preajmă și, când și când, mai cădea câte unul, greu, pe pământ. Și soarele, un soare cald și plăcut, îmbia totul la o liniște și o bucurie ca-n sânul lui Avram! Avea ce admira toată ziua. Spre amiază l-a
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
a fost numit într-o altă funcție; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă centură cu diagonală, de culoare albă. * - Târâș înainte ! - Nu așa soldat ! Târâș am spus ! Sergentul Robert apasă pe spinarea fiecărui soldat aflat în preajmă forțându-i să se afunde în noroi. Comandanții de grupă îi urmează exemplul. Au primit, neoficial, ordin să-i pedepsească pe soldați pentru rezultatele slabe obținute în poligonul de tragere. În loc să se târască, ca râmele, soldații înceacă pasul cărăbușilor sprijinindu
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
nu știuse de intenția lui de a da examenul, surprinsă, l-a dojenit pentru faptul că nu a solicitat concediu pentru studii, la care ar fi avut dreptul. După ce l-a felicitat pentru reușită, a insistat să mai rămână până în preajma deschiderii noului an universitar dar a refuzat-o politicos. Abia acum simțea povara efortului susținut. Dinu, care intrase la Politehnică îndată după absolvirea liceului, terminase primul an de facultate. Venise, entuziasmat, să se bucure împreună cu prietenul lui, pentru el. L-
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]