1,060 matches
-
un individ a cărui unicitate remarcabilă e dublată de o frumusețe ce nu pălește în timp, ci încremenește fericit în floarea vârstei. Un erou ce pare că trăiește nesfârșit tocmai pentru a sfida revelația modernă a timpului ireversibil și a precarității vieții, conștiință tragică pe care Virginia Woolf și-a asumat-o deplin, atât în scris cât și ca destin. În dimensiunea sa de panoramă a istoriei culturale, romanul avansează o imagine vie a literaturii engleze în evoluția sa, adevărat spectacol
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-nnebuniți fetița, domnule" sau, tot ea: "astea-s poveștile tâmpite pe care i le spune taică-său". Poveștile conțin și ele mostre ale destructurării sensului din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un public dornic să se joace periculos de-a arbitrarul semnului lingvistic: "Josette îl întreabă pe tăticul ei:/ -Vorbești la telefon?/ Tăticul pune receptorul în furcă și zice:/ --Ăsta nu-i telefon
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acuratețe inegală. A devenit limpede că, cu cât nivelul de dezvoltare este mai mic, cu atât este mai îndoielnică și validitatea datelor cantitative. Dificultățile întâlnite în analizele corelaționale la nivel mondial marchează una dintre limitele abordărilor statistice în politica comparată. Precaritatea comparațiilor statistice la nivel mondial poate fi explicată și prin faptul că se bazează pe medii naționale, neglijând diversitatea din interiorul națiunilor. Comparația transnațională a diversităților intra-naționale Cu foarte puține excepții, comparațiile transnaționale folosesc medii naționale. Dar știm cu toții
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet pisălog și nesimțit, cum erau cei din literatura picarescă, slugi obraznice, care profitau de precaritatea cavalerului pe care trebuiau să-l asiste și să-l servească, de amabilitățile lui ridicole - vezi un Sancho Panza! -, de sângele și alura sa nobilă ce-i interziceau acestuia accese firești de bucurie, ură sau mânie, accesibile unui om de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și lipsește orice urmă de romanțare. E, totuși, vorba de Eminescu și de o perioadă tragică din existența sa lumească. Toată demonstrația converge consecuția sacrificării și mitizării. Nu intru în amănunte. Potrivit mecanismului numit de Ralea "deviere logică", efect de precaritate a inteligenței, care duce la confuzia punctelor de vedere, excepția Eminescu e pusă de adversari pe seama nebuniei. Theodor Codreanu, în ton cu numeroase minți luminate, începând chiar cu Maiorescu, are convingerea nezdruncinată că geniul eminescian reprezintă "cea mai înaltă manifestare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care se configurează, atât în Occident, cât și în România, este transmodernismul, ale cărui fundamente au fost puse în mod indirect de către Stéphane Lupasco, în spiritul a ceea ce se va cheamă transdisciplinaritate. Așadar, volumul de față face recurs la unele precarități, puncte slabe ale postmodernismului, pentru ca apoi să se refere la câteva contribuții universale și românești în planul gândirii religioase, științifice, sociologice și artistice, toate având drept scop punerea în evidență a unui ethos transmodern ca fundament al noii paradigme culturale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a manifestat la noi, întâi ca avangardism de refugiu (cu toate că în Occident el a pus capăt avangardelor), apoi, în socialism, ca mod de rezistență la proletcultism. Paul Goma îl consideră un curent moleșit. Theodor Codreanu consideră că la noi precaritatea postmodernismului provine din faptul că e lipsit de organicitate, fiind preluat sincronic și epigonic, cea ce e înalt pentru Occident a devenit caricatural pe malurile Dâmboviței în timp ce Liviu Petrescu afirmă că există postmodernism organic românesc, construit pe teme autohtone. Capodopera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
A doua schimbare la față, Theodor Codreanu reușește, nu să-și anihileze adversarii pseudoculturali, în esență, ci să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca metodă, fie ale antinaționalismului, devenit furibund, pe teza naționalismului organic și deci nepasabil și pasager. "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre de filozofia culturii la Iași și la București într-o apoteoză binemeritată) și de ce ne pun ele pe gânduri? Poate din cauza precarității tocmai actului de a gândi "just", tot mai străin "fondatorilor de opinie" și "modelelor" bastarde, ale unei culturi care se sprijină de multișor în cârjele unei gândiri antiromânești și profund dăunătoare tinerelor generații. Al doilea lucru fiind aplicat unui "exercițiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
va îmbunătăți în urma vizitei și numai o apropiere de Germania va putea modifica pozitiv situația țării. Agenții Corpului Detectivilor au reținut și teama lui Argetoianu ca legionarii să nu comită „fapte necugetate” în lipsa regelui din țară, arătându-se îngrijorat față de precaritatea situației interne. Din mediul Legației Greciei la București, Corpul Detectivilor a exploatat informativ considerațiile că vizita la Londra ar avea ca scop dorința de apropiere față de cel de-al III-lea Reich, atât din punct de vedere economic, dar, mai
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1862 Dacă viciul posesiunii consista în discontinuitatea, în interuptiunea sau în precaritatea să, oricine are interes ca să nu fie prescripția împlinită îl poate opune. Dacă clandestinitatea și tulburarea posesiunii sunt vicii numai relative și nu pot fi, prin urmare, opuse decât numai de cei în privința cărora posesiunea a avut asemenea caracter. (Cod
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
la datorie, dau plecarea, gara în spate, mai personal decît interpretarea mea, Săbăoani decorul de gară, le punem pe toate în ordine și ne-am retras, dacă obiectele lasă loc de retragere, lumini în aer limpede, laminorul Roman odată cu semnul, precaritatea situației lui ontologice, peretele înalt de fabrică depășit, peroanele gării Roman pustiu luminat în lung, legenda la ilustrată Criza de călători pe calea ferată reduce metafora. (c) Centrala CFR, subiectul unui text este metafora lui centrală, ea reface empiric utopic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și Naționalitate. Unul d-ar rămânea dintr-o patrie zdrobită care să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate și în alte variante fenomenologice. Și nu oricum, ci într-un mod firesc, fiindcă tocmai într-un asemenea orizont de tematizare a cunoașterii este cu putință atât constituirea obiectuală originară, care face posibilă însăși constituirea judicativă, cât și sesizarea precarităților preluării și prelucrării judicative a "lucrurilor". Capitolul 2 Raționament (în genere) și argumentare (raționament dialectic); analitică și dialectică 2.1. Formularea problemei constituirii raționamentului și argumentării (raționamentului dialectic) pe temeiul structurii judicative originare Vom continua cercetarea privind prezența "logică" a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății. Prima sa poziție, aceea de element originar al judicativului, nu este limitată de cea de-a doua: timpul ca parte a aspectului alethic. Ceea ce înseamnă că timpul se detașează de celelalte componente ale judecății totuși, fără a provoca o precaritate constitutivă sau funcțională acesteia -, pentru a ocupa "poziția" de punct de perspectivă din care judecata poate căpăta sensuri peste limitele impuse de structura sa formală S P, obiectualizând timpul, paradoxal, ca act de timporizare, prin chiar această structură formală. De
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot decât să atenueze excesele geometrice ale virtuților, perfecțiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului și al umanității. Spuneam că demnitatea se manifestă, de obicei, pe un fundal de precaritate, de criză. Ca și cum ar fi un corelativ al nefericirii. Ești demn în fața morții, în închisoare, și, în genere, sub lovitura sorții. Din acest punct de vedere, spațiul est-european a fost, între 1945 și 1989, o ambianță privilegiată pentru exersarea demnității
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pești agonizanți, icoane kitsch, stambe bălțate, vânzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătă cire generală, cu miros de țuică și porc. Criză? Poate. Dar o criză barocă, nesistematizabilă: abundență ambalată în neliniște, precaritate lacomă, fast sărăcăcios. Sărbătorile au devenit, s-ar zice, un mod de a risipi cerul. Lucruri importante Într-un articol trecut, spuneam că pre zența supraabundentă a anecdoticii cotidiene în presa curentă abate atenția cititorilor de la „lucrurile cu adevărat importante
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
când vom intra în Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică. Întrucât temeiul speranței (ca și al credinței
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
regulile minimale ale reculegerii. Se umblă de colo colo, se dau semnale de regrupare către rudele sau prietenii de la alt capăt al curții, se vorbește, se împinge, se trăiește agitat, pragmatic, ca la gară sau ca la piață. (Trec peste precaritățile tehnice ale organizării, cu difuzoare șubrede, efecte de microfonie, fire răzlețe ale stației de amplificare etc.) Nu poți să nu te gândești că toate acestea sunt, între altele, și efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-și evalueze matur efectele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai bogat, la fel de bogat ca cei care l-au depășit deja. și unii, și ceilalți simt că nu au destul și tremură la ideea că ar putea pierde ce au. Într-o astfel de atmosferă, orice avere e marcată de precaritate. Tocqueville avea dreptate să spună că democrația stimulează apariția unei multitudini de „averi mediocre“. „Mediocre“ nu atât ca amploare, cât ca temei și ca stil. Problema luxului se pune și ea în termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile într-o montură de metal prețios ce evocă prin finețea lucrăturii grația, capriciul și precaritatea formelor vii. Să extindem problema. Oamenii din trecut nu-și puteau reprezenta forma pe care, timp de o fracțiune de secundă, o iau lichidul împroșcat în urma căderii unei picături sau o explozie gazoasă. Însă o imagine a instabilității le era
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ce începe să rimeze cu starea marilor aglomerații din apus este sufocarea circulației auto și implicarea orășeanului într-un etern urban guerrilla stradal. Motivul principal constituindu-l nu starea materială înfloritoare a cetățeanului ce-și cumpără mașină după mașină, cât precaritatea rețelei de drumuri, rămasă la nivelul "pe vremea când mergeam pe jos." Nu-i mai puțin adevărat că orașul, alături de atâtea tare, posedă și o certă încărcătură de căldură umană. Exprimată, dacă vreți, prin acea bună ziua dată de un cvasi-necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ideea că importantă pentru producția intelectuală este calitatea prestației individuale. Ceea ce sugerează că Ralea, care, până atunci, părea a considera prioritar conținutul ideatic, lăsând în planul al doilea caratele exprimării artistice, și-a părăsit punctul de vedere, obligat de evidenta precaritate a producției artistice din epocă și de debilitatea faptului de cultură subordonat trâmbițatei orientări partinice. Operează, ades, cu jumătăți de adevăr dar și așa era primejdios pentru acei ani! Ralea a fost printre primii care l-au arătat cu degetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cercetare, judecată limpede pentru a selecta, ordona, ierarhiza noi detalii, ori să asamblezi și să sintetizezi într-un întreg armonios, ce să completeze și să nuanțeze ceea ce se știa până la această dată. Într-un cuvânt, trebuia să meditezi la nimicnicia, precaritatea, efemeritatea celor mai multe lucruri din jurul nostru și să poți să-ți răspunzi cât mai bine, ce rămâne după tine? Prin ce poți să-ți însemni clipele, minutele, orele, zilele, anii? În primul an de după plecarea la muzeu, am susținut teza de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în același scop Clement Horeanu, feciorul de țăran din Hudești, Dorohoi, cunoscut din studenție pentru firea sa iscoditoare, neastâmpărată, îndrăzneață, prin a-i spune oricui ce-i în gușă și-n căpușă, încearcă să-și exprime nemulțumirea pentru "calitatea și precaritatea hârtiei" ce ni s-a înmânat: Domnule prorector, definiția ca definiția, o fi, n-o fi potrivită, o să mai medităm noi la dânsa; dar, eu unul, întocmai ca Moș Ion Roată, am o nedumerire: de ce, onoratul nostru Minister nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]