1,214 matches
-
comparativ (Comp.), fie de tip metaforic (Meta.), fie de tip reformulare (Ref.). Micropropozițiile descriptive (pd) corespund unor niveluri ierarhice de profunzime 2, 3, 4 etc. Individul-argument al propoziției a fost deci prealabil tematizat, adică luat drept sub-temă pentru o expansiune predicativă de tip pd. PROPR și/sau pd. PART și/sau pd. ASM. Studiul mai multor exemple va ilustra toate aceste cazuri. Construcția propozițiilor descriptive (lăsînd la o parte propozițiile și mărcile evaluative de asumare) se explică perfect cu ajutorul acestei scheme
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un nume propriu poate îndeplini mai multe funcții sintactice (Andreuccio al lui Pietro e prădat mai întîi de o siciliană, apoi fură el însuși, se teme de pedeapsă și pedepsește etc.). Adjectivul definit din punct de vedere sintactic ca nume predicativ, este clasificat semantic în trei categorii: STĂRI, socotite în mare parte variante ale opoziției fundamentale "fericit/nefericit", PROPRIETĂȚI, cu caracter durativ și corespunzînd în mare virtuților și viciilor și STATUTE, "calități exterioare, independente de voința subiectului, în opoziție cu proprietățile
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
transversală). * Gestul care înlocuiește sfîrșitul enunțului. În succesiunea temă/remă topic/comment care asigură progresia textuală prin continuitate tematică (subiectul uman sau evenimentul despre care se discută) și varietate rematică (diversele predicate atașate aceluiași subiect) gestul are în genere funcția predicativă acțională, în timp ce tema este introdusă verbal (cf. Calbris, D. Porcher 1989: 187-188). O relație sentimentală degradantă, de pildă, va fi figurată prin gestul atingerii gîtului ca imposibilitate de a mai "înghiți" ceva. Deținînd informația esențială, gestul rematic (predicativ) are și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
genere funcția predicativă acțională, în timp ce tema este introdusă verbal (cf. Calbris, D. Porcher 1989: 187-188). O relație sentimentală degradantă, de pildă, va fi figurată prin gestul atingerii gîtului ca imposibilitate de a mai "înghiți" ceva. Deținînd informația esențială, gestul rematic (predicativ) are și avantajul rapidității și expresivității (cf. supra metafora înghițirii). Temă (verbală) Remă (gestuală) Și după șase luni pacientul n-a mai fost (figurare transversală a secerii morții) Restul l-am aruncat Dacă în aceste exemple tema și rema actualizează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de dark ages discursivizată într-o retorică neagră a corupției endemice, naționalismului, xenofobiei; schematizarea realului este reducționistă și distorsionată (embleme referențiale: copiii străzii și ai orfelinatelor, țiganii mîncători de lebede la Viena sau embleme predicative ale violențelor interetnice). 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări Spre deosebire de unii filosofi postmoderni pentru care traversăm acum o perioadă postistorică (Fukuyama și "sfîrșitul istoriei") sau postsocială (în care actorii încetează de a mai fi ființe sociale, închizîndu-se în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de liniște / pe harfe dentuneric; Roata stelelor en tine / și o lume de jivine. (L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele predicativ): Tu ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în care termenul propriu este subiect, iar termenul metaforic este numele predicativ): Tu ești o noapte, eu sunt o stea / Iubita mea. (M. Emi nescu); Măînchin la soareleînțelept, / Că sufletui fântână în piept (I. Barbu); Tăcerea se face vânt albăstrui (N. Stănescu); Poezia este ochiul care plânge (N. Stănescu); Amintirile sunt icoanele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce intră În contradicție cu urâțenia fizică, aceasta presupunând, de regulă, o stare de durată care nu este controlată de factori exteriori. Contextul propozițional, Însă, nu dezambiguizează total enunțul. Mai rămân două posibilități: urât poate fi interpretat atât ca adjectiv predicativ cu semnificația de urâțenie morală/interioară, ca un sentiment temporar, generat printr-o reacție de feed back la ceea ce B a scris, cât și ca verb cu semnificația V-ați simțit urât de cineva pentru ceea ce ați scris? Dezambiguizarea completă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sau fraze cu caracter interogativ: „Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? (I. Creangă) sau „Să fie și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin mimică și gesturi: „- Ei, da! și Costică... - ? - Costică Arion...” (I.L. Caragiale). - după titlurile constituite din propoziții interogative directe: Ce-i de făcut? (N. Cernîșevski). Nu se utilizează semnul Întrebării
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este funcția gramaticală a virgulei (p. 63). Regimul folosirii virgulei trebuie studiat În propoziție și În frază. 5.4.1. Folosirea virgulei În propoziție Se pune virgulă În următoarele situații: - Între părți de propoziție de același fel (subiecte, predicate, nume predicative, complemente, atribute), dacă acestea nu sunt legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Chipul rumen, gura fragedă, apele ochilor și focul părului spuneau atâta frumusețe cutezătoare și iritantă” (G. Galaction); - În locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
același fel (subiecte, predicate, nume predicative, complemente, atribute), dacă acestea nu sunt legate prin conjuncția copulativă și ori prin sau: „Chipul rumen, gura fragedă, apele ochilor și focul părului spuneau atâta frumusețe cutezătoare și iritantă” (G. Galaction); - În locul unui verb, predicativ sau auxiliar, omis prin elipsă: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână” (I.L. Caragiale). Observație Considerăm că ar fi mai sugestivă elipsa verbului prin utilizarea liniei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
plec, tot așa rămânem”. O atenție deosebită necesită coordonatele legate prin și copulativ ori prin sau, care nu se despart prin virgulă: „Dumneata cercetezi și numeri marfa și pui banii pe masă” (Beldescu, 1995, p. 152). Subordonarea - propozițiile subiective și predicative nu se despart de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor În cadrul acesteia: „Cine se scoală de dimineață departe ajunge”; „Cine știe câștigă”; Problema este ce va face după absolvire”; - subordonatele atributive (izolate) se despart prin virgulă de regentele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane i-au căzut pradă și unii traducători. De fapt, aici, Demiurgul Îl sfătuiește pe Luceafăr: „Tu rămâi deasupra omenescului (HYPER EON), chiar dacă, din când În când
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este deosebit de importantă și își dovedește eficiența mai ales la începutul cercetării deoarece oferă posibilitatea alcătuirii unei baze de date, de informații. Pe de altă parte, studiul de caz poate fi utilizat în acele cercetări în care este verificată valoarea predicativă sau explicativă a unei teorii deja cunoscute și căreia, în urma aplicării cercetării, i se adaugă noi particularități. Această funcție este utilizată atunci când cercetarea a ajuns la un nivel mai avansat, când se dorește sporirea calității unei abordări deja constituite. În
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu se poate realiza. Sub raport lingvistic, comunicarea se efectuează prin acte de vorbire care alcătuiesc discursul. Unitatea comunicativă de bază este propoziția (sau un echivalent al ei), iar propoziția este o structură sintactică (un enunț) ce conține un nucleu predicativ. De aici, s-a tras deseori concluzia că predicatul este elementul de bază al comunicării, fiindcă el arată că se întîmplă ceva. Dar verbul, devenit predicat cînd este la un mod personal, nu arată că se întîmplă ceva în general
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aici rezultă că subiectul propoziției pasive poate fi reprezentat de un CE care ilustrează una din cele două posibilități ale obiectivității relative, iar nu subiectivita-tea propriu-zisă. Faptul că obiectivitatea sau subiectivitatea enunțului este dată în primul rînd de grupul verbal predicativ este pe deplin explicabil dacă se ține cont că predicatul (exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal) este cel care contribuie la realizarea cunoașterii postcomunicaționale, aceasta fiind o însumare între cunoașterea asumată prin subiect și cunoașterea adăugată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la fel de mult ca ei. ("Cotidianul", 2007) Oricât s-ar strădui, ce vrea el nu se poate. 14 Lipsa restricțiilor este valabilă pentru indiferent + relativ; indiferent de se poate combina doar cu ce, cine în poziție de subiect/obiect direct/nume predicativ/predicativ suplimentar (vezi supra, 4.1). 15 Sporadic, atât indiferent că, cât și indiferent dacă apar fără disjuncție, caz în care valoarea circumstanțialului este clar concesivă: Indiferent că va face unele greșeli [de arbitraj], noi tot vom fi mulțumiți ("Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
mult ca ei. ("Cotidianul", 2007) Oricât s-ar strădui, ce vrea el nu se poate. 14 Lipsa restricțiilor este valabilă pentru indiferent + relativ; indiferent de se poate combina doar cu ce, cine în poziție de subiect/obiect direct/nume predicativ/predicativ suplimentar (vezi supra, 4.1). 15 Sporadic, atât indiferent că, cât și indiferent dacă apar fără disjuncție, caz în care valoarea circumstanțialului este clar concesivă: Indiferent că va face unele greșeli [de arbitraj], noi tot vom fi mulțumiți ("Realitatea TV
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
umane, însușiri ale obiectelor (dimensiune, culoare, formă etc.): vesel, trist, roșu, alb, mare, mic, înalt, rotund; adjective pronominale: această, mele etc.; pronume: eu, tu, el, ea etc.; numerale: de la unu până la zece, sută, mie, milion; verbe auxiliare; verbe copulative; verbe predicative care trimit către acțiuni, stări esențiale în existența omului: a avea, a fi, a crede, a mânca, a merge, a sta, a pleca, a veni etc.; articole: un, lui, o, niște etc.; anumite adverbe: bine, repede, aici, acum, azi, mâine
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvintelor între care se stabilește această relație, se disting 74: * omonime lexicale (aparținând aceleiași clase semantico-gramaticale): han ["conducător mongol"] han ["în vechime, echivalentul pensiunii"], ambele substantive; * omonime lexico-gramaticale (aparținând unor clase semantico-gramaticale diferite): ai ("usturoi" substantiv) ai [un frate] (verb predicativ) ai [citit] (verb auxiliar) ai [lui] (articol posesiv genitival) ai [ai, ai!] (interjecție); * omonime morfologice (având valori morfologice diferite): [el] scrie (verb, indicativ prezent, persoana a III-a, singular) scrie! (verb, modul imperativ, persoana a II-a, singular) [poate] scrie
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
iar jar rar țar zar etc. Primul exemplu ilustrează paronimia reperabilă în cadrul unei anumite clase semantico-gramaticale76 (aici, cea a verbelor) vs. al doilea exemplu cumulează, în seria paronimică, unități aparținând unor clase semantico-gramaticale diferite (într-una dintre interpretările posibile: verb predicativ sar, car, verb copulativ par, substantive far, har, jar, țar, zar, adjectiv rar, conjuncție dar, adverb iar). Seriile paronimice pot fi construite, în limba română, prin: * substituirea unei vocale inițiale: eminent iminent; * substituirea unei vocale mediane: sar ser sur; * substituirea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-tip de subiect, substantivul îndeplinește și alte funcții sintactice 90 la nivelul propoziției: * subiect: Copilul zâmbește. (substantiv în cazul nominativ); Au mai plecat dintre copii. (substantiv în cazul acuzativ); Ai casei au plecat în vacanță. (substantiv în cazul genitiv); * nume predicativ: Câștigătorul este Gabriel. (substantiv în cazul nominativ); Volumul este de poezii. (substantiv în cazul acuzativ); Volumul este al bunicii. (substantiv în cazul genitiv); Construcția pare conform planului inițial. (substantiv în cazul dativ); * atribut substantival genitival: Cadoul bunicilor a fost cel
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
folosirea unui enunț exclamativ: ce frumos!; prefixarea neologică: super-/ hiper-/ ultra-/ mega-/.../ frumos; asocierea cu diminutive: frumos-frumușel etc. În afara funcției sintactice-tip de atribut adjectival (Admira florile frumoase.), adjectivul mai poate îndeplini, la nivelul propoziției, următoarele funcții sintactice 97: * nume predicativ: Viața este frumoasă. * complement indirect: Din cauza prafului, din alb s-a făcut negru. * complement circumstanțial de mod/ atribut circumstanțial 98: Ea mergea hotărâtă. * complement circumstanțial de timp: De mică spera să zboare. * complement circumstanțial de cauză: Neatentă, fetița a greșit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sintactice 103: * subiect: Celălalt a câștigat. (pronume în cazul nominativ); Au mai plecat dintre ei. (pronume în cazul acuzativ); Ai lui au plecat. (pronume în cazul genitiv); Dau acest volum cui are nevoie de el. (pronume în cazul dativ); * nume predicativ: Câștigătorul este acesta. (pronume în cazul nominativ); Cadourile sunt pentru ai săi. (pronume în cazul acuzativ); Ale cui sunt cărțile? (pronume în cazul genitiv); Planul era bine realizat, iar construcția pare conform lui. (pronume în cazul dativ); * atribut pronominal genitival
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
aceleași trei valori morfologice, numeralele pot îndeplini următoarele funcții sintactice 106: * subiect: Amândoi au avut de câștigat. (numeral în cazul nominativ); Au participat la concurs elevii a doi profesori și ai amândurora au câștigat premii. (numeral în cazul genitiv); * nume predicativ: Premianții sunt doi dintre participanții din clasa lui. (numeral în cazul nominativ); Hotărârea este a amândurora. (numeral în cazul genitiv); Cărțile sunt pentru o treime dintre elevii clasei. (numeral în cazul acuzativ); Au fost doi arhitecți care au lucrat, iar
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]