818 matches
-
și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect realitatea înconjurătoare (nu va ști, de exemplu, să aprecieze iubirea sinceră, dar măsurată în manifestări exterioare, a fiicei sale Cordelia, preferând în schimb iubirea prefăcută a fiicelor mai mari, a Gonerillei și a Reganei). Când regele Lear își va pierde atributele regalității, va fi incapabil să înțeleagă că altcineva îl poate înlocui: încăpățânându-se în a se considera totuși rege, el cere să i se
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune: (47) [...] Ulmii și mestecenii, cu albeața lor de fecioare zvelte cu talia arcuită, cu părul unduind în vînt întocmai unor zeițe maiestuoase prefăcute aproape în întregime în chip de copaci. Platanii își arătau trupurile bine făcute, cu piele lucioasă și fină, cu tatuaje roșii din care mai cădeau bucățele de vopsea întărită. Larițele coborau dealul, precum o hoardă de păgîni, îmbrăcate în veșminte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ambientul, cogniția, coparticiparea, eficiența, strategia reușesc să creeze limanul între științific și literar. În această contextualitate, bucuria elevului de a reuși, de a surprinde similitudinea literar - științifică devine elementul de existență momentană și nu numai; astfel, a)vulpea - șireată, lacomă, prefăcută, trăsături ce fac deliciul unor lecturi ca: Ursul păcălit de vulpe, de Ion Creangă; Vulpea și corbul, de La Fontaine; Ghicitori, de Otilia Cazimir; Vulpea și cocorul ( poveste populară); b)lupul - hapsân, lacom, fioros, va avea de înfruntat consecințele din lecturi
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
polițiști în uniformă, a influențat succesul său inițial: cum să bănuiești că niște specialiști în ordine se înșeală? Mai ales că, deși reaua-credință și manipulările responsabililor de program par dovedite, entuziasmul multor polițiști, dascăli și părinți nu era, cu siguranță, prefăcut. Necazul este, fără îndoială, că populațiile cu cel mai mare risc nu erau bine țintite de un program haotic, ceea ce-i explică succesul la o majoritate și, în același timp, eșecul la o minoritate alcătuită totuși din principalele ținte. Instituționalizarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
11,23 - 26); - „a binecuvântat” - rugăciunile de mulțumire și sfințire a darurilor (I Cor. 14,16) rostite cu voce tare de Întâistătătorul adunării euharistice la care credincioșii răspund cu „Amin” exprimându-și astfel adeziunea; - „a frânt” - frângerea propriu-zisă a pâinii prefăcută În Trupul lui Hristos; - „a dat” - Împărtășirea generală cu Trupul și Sângele Domnului. „Ceea ce a făcut Mântuitorul la Cina cea de taină nu a fost decât investirea cu o nouă semnificație a două acte ale cultului iudaic, acte de care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, în accepția lui Hamburger, opus la ceea ce se numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta la un eu-origine (I-Origo) real (sau mimat) și subiectivitatea sa. Povestirea ficțională, pe de altă parte, constă dintr-o NARAȚIUNE ficțională LA PERSOANA A TREIA. Ea se caracterizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
intervin, în general, în visele unor persoane supuse la presiuni extreme sau la teribile amenințări ce le pot distruge viața (boală, șomaj, divorț). Pot fi și corolarul unei conștiințe pătate, cum ar fi teama că o infidelitate sau o atitudine prefăcută ar putea fi descoperite. Deși catastrofa simbolizează dezordinea, este puternic anxiogenă și găsește un profund ecou în inconștientul colectiv, ea are și o valoare pozitivă prin funcția sa de purificare și de răscumpărare a greșelilor comise. În toate tradițiile, cataclismele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ar fi fost vorba de un conflict care să se mențină în limitele unei coabitări, divorțul dintre cele două palate, Cotroceni și Victoria, ar fi putut să se limiteze la aria politicului. Din păcate însă, el s-a agravat când, prefăcut subit din partid socialist în partid de centru dreapta, PD încearcă să-i convingă pe liberali să se lase absorbiți într-un unic partid popular. PNL refuză, ceea ce duce la secesiunea unui grup destul de consistent, în frunte cu Theodor Stolojan
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dă chiar viața pentru a demonstra imposibilitatea supraviețuirii fără ființa iubită (IV, 8). Rămânând rece, femeia își dezvăluie un întreg potențial practic, pragmatic, de puternică ancorare în real. În calitate de inițiator al unei legături amoroase, personajul masculin se poate dovedi și prefăcut, de o viclenie remarcabilă (IV, 2), însușiri ce sunt mai mult apanajul femeilor, dar pe care, iată, naratorii boccaccești sau chaucerieni le atribuie virilității, tot din dorința de a o umaniza, de a-i evidenția și defectele și, astfel, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de ipocrizie, toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut". În ce privește lirica propriu-zisă, una de natură erotică, este desuet medievală, în siajul trubadurilor. "Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel un dublu registru. În cel mai prefăcut oh al lui lui ("oh, amar și vai de mine") răzbate și suspinul omului de început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii pentru a crea un limbaj poetic. Complexul părintelui fondator este mai puternic și mai autentic în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
discurs modern (modern și strălucitor) pe marginea unui text literar învechit și obosit de interpretarea didactică. Nu știu dacă am cîștigat sau nu pariul, dar ce știu bine este faptul că, pe măsură ce glosam stihurile acestor amanți moldo-valahi, instruiți, rafinați și prefăcuți, starea mea de spirit și imaginația mea critică se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica în întregime: tema
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din principalele surse ale "comunicării mincinoase", vom (re)defini cele șase funcții asociate de Roman Jakobson discursului lingvistic [cf. Herseni, 1975:112-126] prin racordarea lor la particularitățile demersului înșelător. Astfel: • funcția expresivă dezvăluie atitudinea emitentului (CINE?), emoția lui reală sau prefăcută față de ceea ce spune: "Fățărnicia, perfidia, minciuna, simularea n-au fost probabil descoperite deodată cu limba, dar aceasta le-a deschis căi nebănuite de dezvoltare și perfecționare, încît s-a ajuns pînă la instituționalizarea lor... " [Herseni, 1975:114]; • funcția conativă vizează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
internați în spital, la vederea unui discurs televizat al lui Ronald Reagan, în 1984. Cu toții au izbucnit în hohote de rîs. Acești pacienți sufereau de afazie totală și nu puteau înțelege "cuvintele în sine". Însă Sacks afirmă: gesturile, grimasele, mimica prefăcută și mai ales tonalitățile și ritmul fals al vorbirii au fost ceea ce le-a lăsat impresia de nesinceritate acestor pacienți aflați în imposibilitatea de a înțelege cuvintele, dar extrem de senzitivi. Pacienții mei afazici, nefiind și neputînd fi păcăliți de vorbele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numai pentru a fi alintat. În loc să le considerăm încercări de a induce în eroare, pare mai plauzibil să privim aceste acțiuni ale unor copii mici ca pe niște invitații la fantezie adresate adulților. Valentine numește atitudinea copilului "joaca de-a prefăcutul", calificare justificată de gestul aceluiași copil, o lună mai tîrziu, de "a lovi capul păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de deștept și cum le știe pe toate. Cât despre familie, aici e destulă falsitate și, sub zâmbete, sub vorbăria prefăcută, frisonează un apetit al încornorării. Femeia, care nu e chiar „damă bună”, se dă în vânt după petreceri sofisticate, ca în „societatea înaltă” (Five o’clock, High-life). Școala, unde se practică favoritismul (Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de școală nouă, Bacalaureat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ce refugiu superior în fața senilității ce amenință oficiile! Și misterul lui Iisus pentru Nietzsche: faptul că o anume negație valorează mai mult decît anumite idolatrii! Că unele refuzuri sunt semne ale unei iubiri mai adînci decît adeziunile filistinilor avari și prefăcuți. Fără să vreau, le raportez pe toate la Hristos. Zarurile aruncate au fost descifrate ...Sau cel puțin așa suține tînărul și neliniștitul filosof parizian Quentin Meillassoux, profesor la celebra Ecole Normale de pe rue d'Ulm, într-o recentă publicație a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în fereastră. Spune-i mamei ce-am făcut Vai de picioarele mele De m-a mai născut, Pe-unde umblă ele! Căci ar fi făcut mai bine Vai de ochișorii mei Să mă ia de mână, Pe-unde umblă ei! Prefăcută că mă scapă Inima-n mine-i bolnavă, Să m-arunce-n apă. Floare de dumbravă, Căci de cer ar fi iertată Și vai, lacrimile mele, Și de lumea toată. În poezie, Eminescu are câteva imagini obsedante ce indică o atracție spre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oamenii, de ceruri beți, Se leagănă-n stihare de profeți. În Cântec de boală, urmarea întrepătrunderii este tânjirea, senzația de evaporare. Poetul a băut dintr-un pahar divin și, îmbolnăvit, se simte ca un ciur prin găurile căruia ființa lui prefăcută în ceață se risipește: Domnul, Dumnezeul mare Mi-a umplut două pahare Din cerescul lui rachiu Scos din lună c-un burghiu. Și-n fiecare pahar A lăsat și-un drob de har. Amîndouă-s ale tale, Zise Domnul: Ia-le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar vrea să-i insinueze corespondentului său că se află la mare cinste în ochii opiniei publice (armate) a geților 228. În entuziasmul lor, geții
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor față de regimul care se anunța odată cu sosirea lui Augustus. Prin urmare, nu se poate și nu trebuie să folosim procedeul contrar, cum face Boissier, care vrea să reducă opoziția sub Augustus la o opoziție flecară și intrigantă, indecisă și prefăcută, neeficientă, inconsistentă și lipsită de principii, care nu s-a manifestat "au grand jour", și care nu provenea din corpurile politice, din senat sau din popor 400. Cum s-a văzut mai sus401, nu puțini dintre opozanții regimului augustan au
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este sugerat, totdeauna, pe dos. La Ienăchiță, ca și la Alecu Văcărescu, se constituie o adevărată strategie a refuzului pe care nu putem să n-o legăm de celălalt sens, ascuns, al aventurii: acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului. Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel, un dublu registru, În cel mai prefăcut oh al lui („oh, amar și vai de mine”) răzbate și suspinul omului de Început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii pentru a crea un limbaj poetic. Complexul părintelui fondator este mai puternic și mai autentic În versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
află pe Cilia lui și, chestionînd oițele, află că pe Cilia a luat-o În carul ei o Doamnă mare, nu alta, Își dă seama păstorul, decât moartea. Cilia, Întocmea ca păstorul din balada lui Alecsandri, Îi lăsase un testament prefăcut: „Voi, oițe, voi, mioare, CÎnd păstorul va veni Ochii lui În lăcrimioare Lipsa lui Îi va topi, Spuneți lui cu-ndemînare Că-ntr-o noapte de amar A venit o doamnă mare Și m-a luat pe al ei car. Că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor. Amărăciunea, priveliștea morții, chinul mistuitor dau o stare favorabilă scrisului. Numai de la un anumit grad de jale Conachi pune mîna pe pană. Liniștea, bucuria sufletului nu par a-i fi prielnice. Se plînge mereu de focul ce Îl arde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]