901 matches
-
Statele Unite, circumciderea noilor născuți e o practică medicală frecventă. Însă în Israel și în islam ea are un caracter exclusiv religios. În stadiul actual al cercetărilor nu putem identifica cu precizie originile și scopurile ritului, elemente care se pierd în preistorie. d) Din lectura Gen 17 ne dăm seama imediat de un detaliu reluat frecvent asemenea unui leitmotiv: trebuie circumciși, doar bărbații (Gen 17,10.12.13.14.23-25.27; Lev 12,3), nu femeile. Nu e o pedanterie, ci o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
propriul microcosmos, forțe care sunt în mod normal o prerogativă a divinității) și uneori chiar omul instituie anumite rituri și uzanțe liturgice, la fel de adevărat este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd în preistorie. În mare parte, umanitatea primește cultul și riturile de la tradiție sau, mai rar, prin revelare directă (în general și aceasta se localizează în preistorie, ca în cazul lui Iacob în Gen 28,10-22 sau Solomon în 1Reg 3,4-15; la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd în preistorie. În mare parte, umanitatea primește cultul și riturile de la tradiție sau, mai rar, prin revelare directă (în general și aceasta se localizează în preistorie, ca în cazul lui Iacob în Gen 28,10-22 sau Solomon în 1Reg 3,4-15; la Roma, pe tablele regelui Numa); prin urmare, chiar dacă omul, fie că este preot, preoteasă sau simplu credincios, apare ca actor principal al cultului, totuși
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
5) și problema evaluării mesajului profetic. La toate acestea se adaugă o chestiune pe care o putem numi externă: datarea tardivă a majorității textelor care se referă la cult (Ex 40-48; Deuteronomul, Dtr, „sacerdotalul”, Cronicarul), fapt constatat și în analiza preistoriei și istoriei poporului lui Dumnezeu; în plus, pare imposibilă problema datării și evaluării celorlalte izvoare, precum unele fragmente profetice, Psalmii și textele sapiențiale, în jurul cărora, deși există un consens de principiu (cu unele excepții) asupra datării postexilice, dezbaterea este departe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
subliniat că nomazii și migratorii nu sunt două categorii identice!); în plus, riturile de acest fel sunt atestate și la popoarele sedentare. Va fi mai simplu și în același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-o a doua etapă au fost istoricizate cu scopul de a permite alcătuirea unei „istorii a mântuirii”. 10.2. Azimele Din vremuri foarte îndepărtate, sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu cea a Paștelui; în Noul Testament reiese
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
textul Dtr 2Reg 23,22 cu privire la Paștele celebrat în timpul lui Iosia; prin aceasta se încearcă nu doar sublinierea importanței evenimentului, ci mai ales să deștepte în cel care ascultă sentimentul că se află în fața unui rit celebrat din vechime, în preistorie, dar care, dintr-un motiv anume (probabil pentru că poporul a fost păcătos), a fost lăsat deoparte pentru ca în final să fie reluat. Evident, nu putem verifica adevărul acestei ipoteze în favoarea căreia se aduce ca argument faptul că reformatorii se prezentau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
planul istoriei religiilor. Biblia o prezintă ca practică ce există din timpuri imemorabile a cărei instituire este retro-datată chiar în creație, Gen 2,1-4a (Soggin 1997, ad loc.) și apoi în cadrul evenimentelor de la muntele Sinai și în deșert, adică în preistorie. În orice caz, comentatorii s-au orientat în mod firesc spre două arii de cercetare: babiloniană și siro-cananeană. a) În Mesopotamia, încă din epoca dinastiei amoriților (circa 1830-1531 î.C.; cel mai cunoscut exponent al său a fost Hamurabi, circa
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
practicante există veselă pentru carne și veselă pentru lactate. De-a lungul timpului s-au dat explicații „raționalizatoare” în special cu privire la primele două interziceri, accentuând mai ales necesitatea igienică. Niciuna nu este satisfăcătoare deoarece originea acestor norme se pierde în preistorie, ele fiind introduse ulterior în istoria sacră. În afară de normele alimentare, sunt considerate impure mormintele și cei morți, femeile în timpul ciclului menstrual sau orice iese din trupul uman ca, de exemplu, excrementele sau voma. În total există 613 precepte: 365 interziceri
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
textele sunt multiplicate prin fotocopiere. Cele patru volume ale primei serii reflectă preocupări științifice diverse, aparținând atât unor colaboratori fideli ai Bibliotecii Române din Freiburg, cât și altora, răspândiți pe alte meridiane: Mircea Eliade (Pentru o bibliografie a pribegiei, 1953, Preistoria unui motiv folcloric românesc, 1954), Alexandru Busuioceanu (Caietele spaniole. Pictorul Pătrașcu, 1953), N. I. Herescu (Apărarea limbii române, 1953, Nicolae Iorga, vizionarul, 1955, Cronica latină, 1957), D. C. Amzăr („Elegia română”, o poezie necunoscută de la 1840, 1953, Românii în enciclopediile străine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285932_a_287261]
-
ficțiune la fixarea în conștientul și subconștientul colectiv, în aproape jumătatea de veac totalitară, a formelor de minciună pe care s-a bazat comunismul și care își fac simțite efectele până astăzi. I. Propaganda Originile propagandei sunt situate adânc în preistorie. Universul omului primitiv era, până la un moment dat, omogen. Soarele nu era mai important decât copacul, nici ploaia decât tigrul cu colți- sabie, iar ființa umană însăși se percepea pe sine ca parte neprivilegiată a naturii, căutând umăr la umăr
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Foamea, Frigul, Frica. Este ucis inginerul „Babu” Ursu în beciurile Miliției pentru că ținuse un jurnal „dușmănos”, supravegherea populației de către Securitate atinge cote monstruoase, oamenii mor pentru că nu au medicamente, pentru că în blocurile socialiste neîncălzite e mai rău decât în peșterile preistoriei, laptele praf „Rarău” pentru copii este traficat asemenea cocainei. Femeile care își provoacă avort mor cu procurorul la cap. Importuri tehnice esențiale sunt stopate, aruncând România afară din contextul tehnico- economic mondial. Nici reviste de specialitate nu mai pătrund în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele două încarnări semantice ale conceptului de "națiune" (I: "comunitate de origine"; II: "comunitate de opinie") aparțin preistoriei naționalismului. Relevante pentru geneza și evoluția naționalismului românesc sunt înțelesurile ulterioare, de aceea, în continuare, reflectorul analitic va fi fixat pe emergența acestor noțiuni în spațiul cultural românesc. Pe parcursul secolului al XVIII-lea s-a produs tranziția de la sensul III
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întâmplările românilor, scrisă în 1805 și rămasă la stadiul de manuscris până în 1995 (!), simte nevoia de a evidenția fortissimo possibile originea latină a poporului român, fapt pentru care consideră necesar ca istoria românilor să fie prefațată de o incursiune în preistoria Romei. Odiseea poporului român începe așadar cu "Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a văzut lumina tiparului antum, deci e puțin probabil să fi trecut prin filtrul corecturii); însă sistematicitatea, frecvența și recurența cu care se produce favorizează interpretarea unei interșanjabilități deliberate din partea autorului. Împingerea începutului istoriei poporului român în negurile mitologice ale preistoriei Romei pe care o face Samuil Micu în 1805 își va avea reverberația jumătate de secol mai târziu, în Istoria Romaniloru publicată de August Treboniu Laurian (1853), care fixează contorul istoric al debutului istoriei românilor în anul 753 î.e.n., anul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58) [1811]. Laurian a preluat de la Micu înrădăcinarea originii istoriei române în preistoria romană, iar de la Șincai sistem cronologic roman, pe care l-a transformat în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura" ideologică a sistemului laurian de periodizare este evidentă: ambele momente definitorii ale istoriei poporului român sunt plasate în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suprapunerea dintre latinitatea romană și teritoriul dacic. Niciunul dintre aceste principii nu este utilizat în setul de manuale școlare de istorie. În schimb, toate își structurează narațiunea istorică pe baza principiului teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
timpului istoric în epoci generice (veche, modernă, contemporană). O variație a acestui sistem este avansată de M. Manea, A. Pascu și B. Teodorescu (1993, p. 10): Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale) Epoca Universal Continental Național Preistoria 4-3 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. 1 mil. î.Hr. Protoistoria Mil. II î.Hr. Mil. II î.Hr. Antichitatea 3200/3000 î.Hr. Sec. VIII î.Hr. 82 î.Hr. (statul dac sub Burebista) Evul Mediu Sec. III d.Hr. 476 d.Hr. 602 d.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Creștin") Epoca modernă 1492 1453 1600 Contemporaneitatea 1789 1789 1918 Aceeași schemă este reprodusă și de manualul semnat de L. Lazăr și V. Lupu (2000), cu diferența că din periodizarea acestora din urmă este exclusă "protoistoria", care este asimilată intervalului preistoriei. Planul de periodizare pe care l-am numit mai sus "sistemul epocal-cronologic" dezvoltat pentru prima oară în perioada comunistă de C. Daicoviciu et al. (1972) supraviețuiește și după reforma introdusă de manualele alternative. Publicat în prima generație de manuale alternative
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasificare a timpului istoric: epoca veche; epoca medievală; epoca modernă și contemporană. O altă variație, mai elaborată, este încercată de A. Vulpe et al. (1999, p. 8), care clasifică "duratele timpului istoric în spațiul românesc" pe întinderea săgeții timpului, de la "Preistorie" (600.000 î.H.- cca. 500 î.H), trecând prin "Antichitate" (cca 500 î.H.-271 d.H.), "Epoca migrațiilor" (271 d.H.-sec. IX), "Evul Mediu" (sec. IX-1821), "Epoca Modernă" (1821-1918), ajungând în cele din urmă în "Epoca Contemporană" (1918→). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007. CIORNEI, Aurelian, La izvor de joc și cânt, Editura Mușatinii, Suceava, 2000. COATU, Nicoleta, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998. COJOCARU, Nicolae, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, Din preistorie până la mijlocul sec. ala XIX-lea, I, Editura Etnologică, București, 2008. COMAN, Mihai, Mitologie populară românească, vol. II, Viețuitoarele văzduhului, Editura Minerva, București, 1988. DAICOVICIU, Hadrian, Dacii, Editura pentru Literatură, București, 1968. DELUMEAU, Jean, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
istorico-etnografic comparativ, Ediție critică de Teofil Teaha, Ioan Șerb, Ioan Ilișiu, Text stabilit de Teofil Teaha, Editura "Grai și suflet Cultura națională", București, 1995, p. 270. 216 Ibidem, pp. 270-272. 217 Nicolae Cojocaru, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, Din preistorie până la mijlocul sec. ala XIX-lea, I, Editura Etnologică, București, 2008, p. 170. 218 S. Fl. Marian, Nunta la români, Studiu istorico-etnografic comparativ, Ed. cit., p. 299. 219 Ibidem, pp. 308-309. 220 Ibidem, p. 318. 221 Ibidem, p. 443. 222
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
37 Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Postfață de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 94. 38 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., vol. I, pp. 239-240. 39 Nicolae Cojocaru, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, I, Din preistorie până la mijlocul sec. al XIX-lea, București, Editura Etnologică, 2008, pp. 70-71. 40 Ibidem, pp. 126-128. 41 Ibidem, pp. 132-136. 42 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rezultat al dezvoltării umane, modificării relațiilor sociale și migrației oamenilor dintr-o zonă geografică în alta. În analiza istoricului gesturilor și a constituirii științei despre comunicarea nonverbală (în a doua jumătate a secolului al XX-lea), putem delimita o bogată preistorie a rolului și descifrării limbajului corporal, din Antichitate până spre sfârșitul secolului al-XIX-lea, și o foarte scurtă istorie a acestei științe, în cadrul căreia amintim precursorii de până la jumătatea secolului XX (Ch. Darwin, D. Efron, E. Kretschmer, W. H. Sheldon), fondatorii
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o anumită comunicare și se utilizează un limbaj comun: există, astfel, o întreagă simbolistică și un întreg ritual pentru recunoașterea victoriei și înfrângerii (de exemplu, drapelul alb sau mâinile ridicate) sau pentru trecerea de la conflict deschis la negocieri. Încă din preistorie, una din primele reguli deprinse enunță că nu există negocieri fără pro-tecția negociatorilor. Este vorba, evident, de norme de comportament minimale. Mare parte a achizițiilor istorice merg ceva mai departe decât atât: ele pun bazele înțelegerii pe regulile elementare de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
pași înapoi ( Logica istoriei împotriva Dictatului de la Viena), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1985. MAYER, Hans Eberhard, Geschichte der Kreuzzuge, Berlin, 2000. MILZA, P., BERSTEIN, S., Istoria secolului XX, vol.I-III, Ed. All, București, 1998. MILZA, Pierre, Storia d'Italia. Dalla preistoria ai giorni nostri, Corbaccio, 2006. MIQUEL, Pierre, Histoire de la France. De Vercingétorix à Charles de Gaulle, Marabout Histoire, 1989. NÄGLER, Thomas, Așezarea sașilor în Transilvania, ediția a II-a, Ed. Kriterion, București, 1992. NEGULESCU, P. P., Destinul omenirii, Nemira, București
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]