2,230 matches
-
nopții te vor ascunde, te găsesc. Pierduți în patima iubirii, striviți de-al brațelor cuprins, Rătăcitori spre altă lume, despovărați de gânduri, goi Ascunși în timpul care trece și care încă nu ne-a nins, Din ceruri lacrima divină să se prelingă peste noi... Cu grija dorului tăcut să nu lăsăm nicicând să piară Iubirea care arde acum... ascunsă-n focul nevăzut. Tristețea strânsă-n locul ei dacă-ar începe să ne doară, Să ne întoarcem în iubire și iar s-o
RĂTĂCITOARELE IUBIRI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356004_a_357333]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Patria-e îngândurare de stele estuar de amiezi cu cerul senin pâlpâire de șoapte, columna din ele și zborul păsării lin Patria-i îngândurarea din fiecare ce ne prelinge în lucruri pe veci patria-e dorul la plecare lumina nou-născutului deci Un hram de înțelesuri ca o despovărare în limpezimea sângelui de get tranșee de azur pre-nlăcrimare și binecuvântarea castă de poet Un murmur ancestral ce se developează zidindu-ne
PATRIA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356031_a_357360]
-
simțit așteptând semnul acela de la ea, dar... ceva nu te-a lăsat, ai rupt-o în bucățele mici, cu degetele aproape încărcate de furie și ai trimis-o la coș. Și așa, parcă te-ai eliberat... Răbdarea ți s-a prelins prin toate ungherele inimii iar acum paharul e gol... începi din nou să torni în el această trăire... O iei de la capăt pentru că nebunia nerăbdării a trecut. La fel se întâmplă și cu paharul melancoliei, urii, iubirii. Iar sentimentul respectiv
PICĂTURA DE... PREAPLIN de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354752_a_356081]
-
lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Aici pe înălțimi este împărăția stihiilor naturii. Alteori când cerul este senin, astrul zilei pare mai aproape de
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. Părăsind înălțimile sterpe pătrunzi în cheile Argeșului cu splendorile lor. Șoseaua se prelinge pe lângă abruptul stâncos, de partea cealaltă deschizându-se valea adâncă. Vârfurile semețe ale Făgărașului rămân undeva sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
e mult mai frumoasă decât cuvântul. o caut pe femeia Aceasta mai subțire decât un fir de iarbă cu dragostea roua pe buze mlădiindu-se întinzându-se alunecând înălțăndu-se mai ușoară decât vântul, la fel ca și ploaia s-ar prelinge îniubindu-mă, înmângâindu-mă îndrăgostindu-mă o caut pe femeia Aceasta printre toate femeile e femeia leagăn e femeia pasăre dulce mângâiere a clipei o caut ca și cum m-aș căuta pe mine, simt carnea de așteptarea ei durându-mă mă uit în
O CAUT PE FEMEIA ACEASTA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355395_a_356724]
-
Oameni buni și de-omenie. Trandafirii Când fără milă, vântu-a smuls Cu un sărut, mii de petale,... Sute de trandafiri au plans Și-au sângerat peste răzoare. Atâta patimă văzând Amar am plans, de întristare... Din lacrima ce s-a prelins Prin vremea veșnic curgătoare, Muguri de trandafieiu au prins Să dea din nou, boboci de floare. Raveca Vlașin Referință Bibliografică: Măzarică, Nazarică, poezii de RAVECA VLAȘIN / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie
MĂZARICĂ, NAZARICĂ, POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355398_a_356727]
-
Acasă > Orizont > Selecții > MĂ SIMT PLOAIE Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă simt ploaie caldă de vară mă preling pe buzele-ți moi îți sărut infinitul regăsit sorbind-ți cu sete lacrima din colțul zâmbetului amară că o cafea băuta pe fugă marea o simt în ochii-ți adânci gustul lor e dulce-sărat la fel ca viata. înot prințe
MA SIMT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355519_a_356848]
-
ȘI RUGĂCIUNE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sandwich și rugăciune În miezul unei nopți fierbinți o bucată din carnea universului este pământul sandwich între două felii de infinit, se prelinge din el,vâscos,macabru, viața, se scurge ca dintr-un miel sângele când măcelarul îi retează beregata cu gândul la sărbătoarea de mâine, noi mușcăm din uriașul sanswich înfometați și ne scârțâie printre dinți anii ne scopim cu o idee
SANDWICH ŞI RUGĂCIUNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355513_a_356842]
-
întorceam cu gândul în trecut să înțeleg. M-am născut în timpul fără nume. Pe cine păzește rațiunea? În vremea aceasta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat. Gloria rămâne pe pernă. Frica tremură prin noroaiele prelinse din miezul zilei în miezul sufletului. Ce viață rescrisă cu mâna ucisă lovește iubirea cu sete în vise? De moarte, de rost, fără noimă cerșește frumosul mascat în lume pășește, dansează, privește la est și la negru, nebunia m-apucă
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
lipește cu fruntea de geam, ca și copiii, și-mi face cu mâna. Plânge. Plâng și eu. De ce? Nu știu. Iau niște crizanteme din Piața 700 și urc într-un taxi. “La cimitirul de pe Stuparilor, vă rog!” Lacrimile mi se preling pe palton, fară să vreau... “Ați cunoscut-o pe Ely? La înmormântarea ei mergeți?” “Da, era vecina mea ... ” Timișoara, 18.11.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: De ce plâng oamenii? Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
cabinetului de lucru al șefului Serviciului furturi de autovehicule. Venise în grabă, răzbind cu greutate în traficul intens al capitalei. Deși în acest sfârșit de august nu erau temperaturi înalte, cămașa i se lipise de piele și pe ceafă se prelingeau în voie picături de sudoare până sub betelia pantalonilor. Curtea de pe Candiano Popescu i s-a părut neîncăpătoare pentru atâția oameni care se mișcau în grabă, în timp ce alții păreau a fi toropiți de o așteptare lungă, nejustificată... A intrat aparent
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
zeii Adam.... XXXI. ELOGIU CUTIEI PANDOREI, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună, ori noaptea... XXXII. ELOGIU ZIDURILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Tare... Să audă și ceilalți: «La masa voastră nu... vin. Eu să mănânc și oamenii mei să flămânzească!...»” Moșu Klesch se oprise abia trăgându-și sufletul. I se auzea un hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
în brațe; Cum clipele se-adună spre-a se-ntregi în ore M-adun și eu ca florile-n corole Stârnindu-te mereu cu-a mea dulceața. Cât ne-om iubi, topită eu zăpadă Pe trupul tău lasciv mă voi prelinge, Iubirea mea sortită-i a te ninge Și gură mea e singura dovadă. Când mă aplec asupra ta cu foame Ca să petrecem noaptea împreună, Pe cer se perpelește mândră luna S-ar coborî și plânge că nu poate - Când vrea
CÂT NE-OM IUBI TOPITĂ EU ZĂPADĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356765_a_358094]
-
în grabă. Părăsiseră salonul. Silvia a scăpat un fel de blestem la adresa lor și s a întors la patul în care copila plângea înfundat. I a luat capul în mâini și i a sărutat obrajii sărați de lacrimile ce se prelingeau în tăcere, rugându se în gând ... „Fă bine Doamne și dă i putere copilului meu să treacă peste tot necazul! De ce are o soartă atât de nenorocită fata mea, Doamne? Ce rău a făcut ea? Cu ce te a supărat
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
Simbolul Sacru al Mărgăritarului, ca Imagine Arheică a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “- Eu?! SUNT SCOICA DE FILDEȘ CU GRĂUNTELE PERLAT,/ CUPRINS ÎNTR-O LACRIMĂ PRELINSĂ !”(cf. Cine ești tu?). Atâta doar că “fildeșul” pune surdină energică “suspinului” cristic...Lasă doar LACRIMA (“prelinsă”! - iar nu redublată...) “ a devenire” ... actant al unei Drame Golgotice subtextuale/metatextuale! ...Timpul (ca și Ființa) este, și el, circumscris unei alchimii cristico-inițiatice (sub semnul mistic al Credinței-Pește/ICHTHEOS (Iisus Christos Dumnezeu/Theos!), care cosmicizează, întru demiurgie, grăuntele/nucleul ontic
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
pe o scenă de teatru, ceea ce rar i se întâmplă unui artist, indiferent ce segment al artei ar sluji el. Forța iubirii celorlalți a însemnat totul pentru Silvia Dumitrescu-Timică. A semnificat scânteia care i-a dat viață, atunci când aceasta se prelingea către neant, care a determinat-o să respire, atunci când nu mai era de respirat, care a ajutat-o să meargă mai departe, când drumul nu mai era de continuat, și care a determinat-o la fiecare spectacol să spună întregii
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
mi-a oferit una. Tot ce știu e că am simțit cum mi se așează un bloc greu de gheață pe torace și m-am trezit în poziție șezând, pe podea. Prietena mea mă privea ciudat; se pare că mă prelinsesem pe perete cu viteza melcului, ca o picătură de apă. Nicidecum nu erau „lejere” țigările manufacturate de Amadeo! De dragul lui, dar și pentru că programa de limbi străine nu oferea decât rusa ca alternativă, am ales cu entuziasm spaniola ca limbă
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
clape Mă scufund în râul din sunete Yiruma mă răscolește aș vrea să mă plimb mai blând pe câmpii cu iarba firavă de verde pietrele din memorie se înscriu în ape în imperfecțiunea galbenă gestul se încolăcește în jurul meu se prelinge reflecția pe buze noapte bună care nu se mai spune se așează pe pieptul tău neted credința din fotografii Suzana Deac Referință Bibliografică: Ascultă cristalul din clape / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie
ASCULTĂ CRISTALUL DIN CLAPE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355172_a_356501]
-
copac sau nu ne dăm seama că a început ploaia. Am avut timp să ne ascundem sub un copac. O ploaie torențială a început să cadă! Ne place să mergem în ploaie așa că pornim agale ignorând-o. Apa ni se prelinge pe piele și părul Clarei se lipește de obraz. Începem să alergăm, era o ploaie rece, ador senzația asta. Ne oprim sub un alt copac, o îmbrățișez pe Clara spunându-i: - Ție îți este frig! - Da însă îmi place! - Știi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
după trei sau patru trepte, Se-ntoarce, stă pe loc. Privește-n jur cam voalat, Alături vede un gealat Ce-i face semne, chip și fel, Să se ație după el, Să iasă din palat. În barba-i lacrimi se preling Și ochii, doi cărbuni, se-ncing, Strângând în fălci, ca într-un clește, Deodată, cele zece dește, El se și vede-n ring. - Cum ai putut această brut Să dai, ca Iuda, un serut, Chind știi chiț ai stimat-o
EL DORADO (EL ZORAB) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355572_a_356901]
-
tura personalului mediu, atunci am simțit că rămăsesem numai noi doi, neputincioși în fața sorții ... Știind că nu mă mai poate auzi nimeni, am strigat, nu din egoism, ci din disperare: „Cui mă lași?” Și din ochiul tău drept s-au prelins lacrimi. Rămânerea mea pe pământ, era în acea clipă tot atât de incertă ca și vindecarea ta. Stăteam la căpătâiul tău și retrăiam realizările, zbuciumul, clipele dragostei noastre și-mi dădeam pentru prima oară seama că viața ne-a fost atât de
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]