3,241 matches
-
în cânt Și-apoi cresc un alt pământ Peste care calcă moșii Din strămoși, apoi pioșii. Tot ce văd preschimb în grai Și-apoi cresc un nai din plai, Care duce mai departe Semnul semnului de carte. Tot ce văd preschimb în tuș Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce văd preschimb în grai Și-apoi cresc un nai din plai, Care duce mai departe Semnul semnului de carte. Tot ce văd preschimb în tuș Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
preschimb în tuș Și-apoi cresc din rumeguș Șevaletul nou, lumesc, După care-nnebunesc. Tot ce știu preschimb în om Și-mi trag seva dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
dintr-un pom, Iar la rădăcina lui Tot pe mine să mă pui. Tot ce știu preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
preschimb în ger Și-apoi cresc un stâlp de fier Neclintit spre primăvară, Când ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce-i verde-o să mă ceară. Tot ce spun preschimb în cui Și-n mormântul nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
nimănui, În ecou, se ... Citește mai mult Tot ce-aud preschimb în versși-apoi cresc un UniversPlămădit din emisfereși ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag seva dintr-un pom
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cântși-apoi cresc un alt pământPeste care calcă moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag seva dintr-un pom,Iar la rădăcina luiTot pe mine să mă pui.Tot ce știu preschimb în gerși-apoi cresc un stâlp
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
moșiiDin strămoși, apoi pioșii.Tot ce văd preschimb în graiși-apoi cresc un nai din plai,Care duce mai departeSemnul semnului de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag seva dintr-un pom,Iar la rădăcina luiTot pe mine să mă pui.Tot ce știu preschimb în gerși-apoi cresc un stâlp de fierNeclintit spre primăvară,Când ce-i verde-o să mă ceară.Tot ce spun
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de carte.Tot ce văd preschimb în tușși-apoi cresc din rumeguș șevaletul nou, lumesc,După care-nnebunesc.Tot ce știu preschimb în omși-mi trag seva dintr-un pom,Iar la rădăcina luiTot pe mine să mă pui.Tot ce știu preschimb în gerși-apoi cresc un stâlp de fierNeclintit spre primăvară,Când ce-i verde-o să mă ceară.Tot ce spun preschimb în cuiși-n mormântul nimănui,În ecou, se ... XII. FUGA DE SILFIDE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr.
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în omși-mi trag seva dintr-un pom,Iar la rădăcina luiTot pe mine să mă pui.Tot ce știu preschimb în gerși-apoi cresc un stâlp de fierNeclintit spre primăvară,Când ce-i verde-o să mă ceară.Tot ce spun preschimb în cuiși-n mormântul nimănui,În ecou, se ... XII. FUGA DE SILFIDE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
valorile în înălțimi ale respectului și prețuirii, azvârlindu-le în calea pașilor covorul mâncat de moliile mediocrității, ale pustiului minții și sufletului! Răstoarnă, la Tg.-Mureș, culoarea aceasta de gri intens proiectul cultural al scriitoarei Mariana Cristescu, Punți de lumină, preschimbând discordia în iubire, iar mediocrității punându-i în fața ochilor tulburi intangibilul valorii și farmecul întâlnirii vârstelor în dreaptă idee culturală. Dacă Punților de lumină le spunem doar manifestare culturală sau reuniune culturală poate că greșim, îngustându-le exprimarea atât de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
cunoștința, atacatorul i-a legat mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu funia care, mai apoi, i-a folosit drept suport cadavrului. Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scârbită, și că juca un rol. Muzica ritmată a tobelor și a farfuriilor crescu și mai abitir. Antilia continua să se apropie, parcurgând un larg arc de cerc prin spațiul rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și prea Împodobite pentru legile pe care Comuna le emanase Împotriva luxului neînfrânat. Totul Îl recomanda ca pe un străin, Începând cu ușoara inflexiune sieneză. — Au trecut mulți ani de când nu mi-ai mai văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de multă otravă adunase În sine. Așa trebuia să se fi născut Gorgona. Un funcționar al Curiei Îl Însoți de-a lungul unui scurt coridor, iar apoi dincolo de terasa deschisă, până la capătul construcției. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi căutat În sinea lui dovada pentru propriile sale cuvinte. E cu putință să Îi deșteptăm și să ședem cu ei la masa Domnului. Acest lucru e cu putință. E cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
față de mârlanii aceia Îmbogățiți, acum umflată de dorința de răzbunare. Din pricina unora ca ei, devenise Florența ceea ce devenise. Un oraș care ar fi putut fi noua Romă prin Înțelepciunea legilor și o nouă Atenă prin splendoarea operelor de artă se preschimba Într-un nou Babilon, În privința corupției moravurilor. Nu exista nici o funcție publică care să rămână nescoasă la mezat, nici o lege care să nu poată fi Îmblânzită printr-un pumn de florini, nici o sentință care să nu fie răstălmăcită după cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a Beatricei? Iar dacă se schimbase, forța iubirii era atât de mare Încât să preschimbe Într-un mod atât de pervers Însăși firea omului? Aceasta era forța care Îi smulsese pe cei dintâi părinți din paradisul terestru? Luă cupa de vin plină până la margine și bău cu Înghițituri mari. O văpaie de fierbințeală Îi urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce. Angiolieri Își ridică ușor bărbia, mijindu-și ochii. Era ca și când ar fi revăzut scena. Un zâmbet Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul dumitale, murmură Dante plictisit. — Și totuși, nu sunt nebun. Chiar dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]