1,315 matches
-
Eumeu spune despre ei că "mănâncă porcii cei mai grași, fără milă și rușine (14.92)89* și Penelopa observă că "se pun să toace pe nimic averea altora" (18.280)90*. Acțiunea paraziților distrugători are drept scop însușirea locurilor. Pretendenții ocupă palatul și refuză să plece până când Penelopa nu va alege pe unul dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Acțiunea paraziților distrugători are drept scop însușirea locurilor. Pretendenții ocupă palatul și refuză să plece până când Penelopa nu va alege pe unul dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de despăgubiri ulterioare. Acest masacru este comparat cu un ospăț: "ei tot râdeau și înfulecau, căci tăiaseră multe vite, dar nici o cină nu le putea fi mai cumplită decât cina ce avea să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
253)93*, dar în locul tinerei fete, se întâlnește cu Melenteu care îl consideră "un trântor, un cerșetor nepoftit" (17.220)94* și care începe o adevărată tiradă împotriva vagabonzilor, lovindu-l cu piciorul în coapsă, prim semn de neospitalitate declarată. Pretendenții fac tocmai opusul a ceea ce se obișnuiește, nu îl bagă în seamă pe străin, nu-i oferă nici scaun, nici mâncare. Atitudinea Penelopei față de străin contrastează puternic cu cea a pretendenților care îi dau să mănânce pe o desagă găurită
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu piciorul în coapsă, prim semn de neospitalitate declarată. Pretendenții fac tocmai opusul a ceea ce se obișnuiește, nu îl bagă în seamă pe străin, nu-i oferă nici scaun, nici mâncare. Atitudinea Penelopei față de străin contrastează puternic cu cea a pretendenților care îi dau să mănânce pe o desagă găurită și îl trimit să doarmă în casa unui potcovar (18.327-329)95* și care se întrec în a-l umili, "vai și-amar de cerșetorul ce se rușinează" (17.347)96
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să "primească cu cinste oaspeții vrednici și să-i trimită pe la vetrele lor" (19.316) 4*, p. 93 II. Toate aceste transgresiuni sunt detaliat descrise în sensul lor parodic. Pretendenții, care nu se tem de indignarea legitimă a oamenilor, nici de pedeapsa zeilor, ("umblați după nevastă-mea și n-aveți nicio teamă de zeii care stăpânesc cerul" (22.40))99*, sunt ființe fără sfială și fără rușine. În toată această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
teamă de zeii care stăpânesc cerul" (22.40))99*, sunt ființe fără sfială și fără rușine. În toată această orgie, libațiunile nu au nici un sens religios și arată doar că această manieră profană de a bea și mânca face din pretendenți niște sălbatici care nu cunosc instituțiile, justiția și măsura proprii omului. Crima se întoarce împotriva criminalilor, armele răzbunării fiind ele însele simbolice (ca, de exemplu, arcul dat de Ifitos, fiul lui Eurit (21.11-41)100*. Lipsa de reciprocitate, violarea ospitalității
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
restaurare divină: "vedeai bine că un zeu îl ajută" (24.182)105*. Ulise este instrument al dreptății divine. El este însoțit din această cauză de multe presimțiri 106 de fulgerul lui Zeus107, de visul Penelopei (19.535-558)108*, de isteria pretendenților (20.345-357)109* și chiar de strănutul lui Telemah (17.540-547)110*. El se află într-o situație teoxenică foarte semnificativă 111. De fapt, așa cum bine observă Steve Reece, Ulise este mai puțin eroul vindicativ care își răzbună o jignire
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dușmanilor (spre deosebire de războinicul din Iliada): "nu e bine să te mândrești cu moarte de om. Pe ăștia ursita și nelegiuirile lor i-au doborât..." (22.412-413)112* deoarece (1.7)113 propria lor prostie agravează soarta oamenilor. Dar înainte de măcelul pretendenților, pedeapsă dreaptă pentru ospitalitatea uzurpată, două alte scene de ospitalitate arată oscilarea între idealizare și trivializare, între un anume sublim și un anume grotesc, semn al dificultății de a găsi măsura potrivită, de a păstra un just echilibru în relațiile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
regelui (lucru evident nepotrivit în scena de ospitalitate). Cântecele lui Ares și ale Afroditei sunt cântece de nuntă mai mult decât de ospitalitate și Ulise oferind el însuși bucățile cele mai alese prezidează, de fapt, festinul mariajului său. Iar cadourile pretendenților stau mărturie victoriei logodnicului și înseamnă și cadouri de nuntă. Astfel ambiguitatea ospitalității capătă în această perspectivă un sens nou: ea devine dorința de a lua în căsătorie gazda, dorință negată de Ulise care se îmbarcă în cele din urmă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vrăjitorii! Ci doar o frumoasă fecioară care așteptă un soț. Dar mai e și anticiparea întoarcerii lui Ulise în Itaca. Atunci când Nausica îl avertizează că feacienii sunt "ticăloși" (6.274)135 p. 113 I, e ca un ecou la ticăloșenia pretendenților din Itaca 136. Atitudinea feacienilor descrisă de Atena este exact cea a pretendenților care-l abordează grosolan pe Ulise și-l fac "cerșetor nepoftit". Forța lui Ulise pusă la încercare în Scheria se dovedește absolut superioară și anunță victoria sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și anticiparea întoarcerii lui Ulise în Itaca. Atunci când Nausica îl avertizează că feacienii sunt "ticăloși" (6.274)135 p. 113 I, e ca un ecou la ticăloșenia pretendenților din Itaca 136. Atitudinea feacienilor descrisă de Atena este exact cea a pretendenților care-l abordează grosolan pe Ulise și-l fac "cerșetor nepoftit". Forța lui Ulise pusă la încercare în Scheria se dovedește absolut superioară și anunță victoria sa în Itaca. Există o înrudire a figurilor Nausicăi și a lui Telamah. Au
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
noaptea. Își conduce apoi oaspetele și îi oferă un toiag, un modest cadou de ospitalitate, dar care respectă toate formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de sunt și mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și cerșetorii ni-i trimite Zeus, iar darul ce le facem, oricât de mic, e pe placul lui, că atât pot
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
posedă această dimensiune numinoasă în care Rudolf Otto vedea esența sacrului. Necunoscutul generează teamă și înfiorare, chiar dacă aduce și o deschidere către lumea exterioară, chiar dacă aduce cuvinte noi. El este totodată amenințare și dar154. Odiseea cunoaște astfel de situații teoxenice. Pretendenții știu că "zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii" (Odiseea, 17, 485-487)155. Iar întoarcerea lui Ulise, ultimul dintre pretendenți, ia el însuși forma vizitei unui zeu. El seamănă în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totodată amenințare și dar154. Odiseea cunoaște astfel de situații teoxenice. Pretendenții știu că "zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii" (Odiseea, 17, 485-487)155. Iar întoarcerea lui Ulise, ultimul dintre pretendenți, ia el însuși forma vizitei unui zeu. El seamănă în multe privințe cu o divinitate, deși e deghizat în cerșetor. Eumeu, cu toate că e sărac, acționează ca și Philemon și Baucis și, în schimb, Ulise îl binecuvântează și mai târziu îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vizitei unui zeu. El seamănă în multe privințe cu o divinitate, deși e deghizat în cerșetor. Eumeu, cu toate că e sărac, acționează ca și Philemon și Baucis și, în schimb, Ulise îl binecuvântează și mai târziu îi promite o răsplată. Pedeapsa pretendenților este aceea care îi așteaptă pe cei care nu acordă ospitalitate zeilor. Iar fiul său, Telemah, este primul care îl ia pe Ulise drept un zeu când acesta i se dezvăluie sub forma unei epifanii și el își ferește privirea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
evocată și convocată de către poeți și de către scriitori, cu o fervoare ardentă și o intimă pietate, ca orizont al unui adevăr al ființei, ca ceea ce leagă totodată originea și sfârșitul, Itaca este de asemenea o răscruce, o răscruce mortală pentru pretendenți, desigur, dar și pentru Ulise și pentru Penelopa. Itaca este totodată idila regăsită și reinventată, patul de lemn de măslin, peisajul natal ca și lupta tragică, cu pereții mânjiți de sângele petrecăreților, uzurpatorilor. Itaca este insula vieții, cu fântâna sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bucurie când știe că a ajuns în cele din urmă în luminoasa Itaca 175. Locul identitții care se confundă cu cel al ospitalității, al unei ospitalități umane, aceea oferită mai întâi de Eumeu, porcarul credincios. Întoarcerea lui Ulise, ultimul dintre pretendenți, ia și ea forma unei teoxenii. El seamănă în multe privințe cu un zeu, se deghizează în cerșetor. Eumeu, deși sărac, acționează ca Filemon și Baucis și, în schimb, Ulise îl binecuvântează 3 iar mai târziu îi promite o răsplată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea forma unei teoxenii. El seamănă în multe privințe cu un zeu, se deghizează în cerșetor. Eumeu, deși sărac, acționează ca Filemon și Baucis și, în schimb, Ulise îl binecuvântează 3 iar mai târziu îi promite o răsplată 176. Pedeapsa pretendenților este cea pe care o riscă cei care nu acordă ospitalitate zeilor. Dar și fiul său, Telemah, este primul care îl ia pe Ulise drept un zeu când acesta se dezvăluie fiului sub forma unei epifanii. După șederea în Feacia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii care simbolisează pentru Quinet răbdarea, fidelitatea nealterată față de patrie și mânia în fața "pretendenților", dușmani politici care nesocotesc Statul. Romantism ale cărui urme le găsim în Itaca lui Botho Strauss în care livada lui Laerte este un paradis regăsit. Imagine a unui Heimat restaurat"192. "Apfel, Feigen, Oliven, der Weinund das Gemuse, die Birnen
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lipsă, pierdut în timpul războiului civil, tuberculoză căpătată în minele de cărbuni din Belgia, degete tăiate într-o uzină germană). Cetatea organizează o serbare pe tema întoarcerii lui Ulise (turismul crește uluitor și trebuie încurajat) deși Lopy nu a avut niciodată pretendenți. Amândoi se pretează la jocul sărbătorii și în difuzoare urlă cântecele la modă (Când vei apuca pe drumul ce duce la Itaca...) Kleanthis asumă personalitatea eroului mitic la un popor care revendică tradițiile vii ale țării. Piesa se joacă într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un zeu. Atena l-a transformat de altfel în mod supranatural în așa fel încât el să fie mai frumos și mai tânăr. (16.178-179), trad. p. 49 II. Întâlnirea este mai curând o scenă de epifanie decât de recunoaștere. Pretendenții se gândesc chiar că cerșetorul e de fapt un zeu (17.485-487), trad. p. 69 II: "Te pomenești că-i vreun zeu, că zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască dreptatea și ticăloșia lumii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
5, II (nota trad.). 134 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 111, I (nota trad.). 135 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 131, I (nota trad.). 136 Cuvântul "ticălos" reapare de 21 ori pentru a-i descrie pe pretendenți*. Am folosit adjectivul din traducere pentru a-i caracteriza pe pretendenți, dar în contextul prezentului volum traducerea mai potrivittă ni se pare "nerușinat" (nota trad.). 137 14.56-61, *trad. p. 18 II (nota trad.). 138 *Pentru versiunea românească, ediția deja
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 111, I (nota trad.). 135 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 131, I (nota trad.). 136 Cuvântul "ticălos" reapare de 21 ori pentru a-i descrie pe pretendenți*. Am folosit adjectivul din traducere pentru a-i caracteriza pe pretendenți, dar în contextul prezentului volum traducerea mai potrivittă ni se pare "nerușinat" (nota trad.). 137 14.56-61, *trad. p. 18 II (nota trad.). 138 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 28, II (nota trad.). 139 *Pentru versiunea românească, ediția
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a lui Mercur la Hyrieus (Ovidiu, Fasti 5, 495-536). În Odiseea este o temă recurentă: Atena îl vizitează pe Telemah (1.130-324), feacienii îl suspectează pe Ulise că este un zeu deghizat (7.199-2069; Telemah în fața tatălui său (16.178-179); pretendenții în fața cerșetorului (17.485-487). 147 Odiseea, 17, 485-487, *trad. rom. cit., p. 69, II. 148 W. R.S. Ralston, Russian folk-tales, Londra, 1873, p. 332. 149 Geneza, pp. 18-19. 150 *Vezi Ovidiu, Metamorfozele, *trad. I, 106. 151 Nonnos, Dionysiaques, XVIII, p.
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Londra, 1978), p. 43. 183 Mireaux atrage atenția asupra unui rit menționat de către Strabon (X.2.10.452), acela de a arunca de sus de pe cap o persoană, cu ocazia serbării lui Apolon, care corespunde, de altfel, cu ziua omorârii pretendenților și despre care găsim niște trimiteri la Homer (14, 393-405). 184 Gilles Le Noan, A la recherche d'Ithaque, eseu, 1998. 185 Vezi de asemenea frumoasele pagini consacrate acestei teme în cartea lui Paul Faure, Ulysse le Crétois, 1980. 186
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]