6,389 matches
-
că orbisem, vedeam doar o beznă albă. Despre Întîlnirea lui cu deputatul a bălmăjit ceva foarte sumar, În sensul că totul e În regulă, au discutat, i-a promis tot sprijinul - oricum, părea cam nemulțumit, a schimbat repede vorba, sub pretextul că suntem În Întîrziere. Trebuia să ne grăbim să ajungem În Parcul Herăstrău, unde urma să o Întîlnim pe Christina. Crezusem inițial că ne aștepta acolo, Însă abia acum Pablo Îmi spuse că de fapt Christina nu știa că venim
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
partea noastră, speram să mai cîștigăm un om de încredere. — Nu e ceea ce-ți închipui, i-o ia înainte Părințelul cu răspunsul. Chestia asta cu antifeminismul e doar de fațadă, întărește și Curistul, ca să avem subiect de discuție, un pretext, cum se zice. Dacă v-ar auzi cineva ar crede că sînteți toți trei plecați de-acasă, conchide șoferul mult mai relaxat. — Ca să fiu sincer, zice Roja, totul e o farsă. Poți să uiți că ți-ai pierdut timpul discutînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
temă gravă, ne-am purtat unul cu celălalt cu multă blândețe, ca doi invalizi. Eram mânat de nevoia vitală de a-i vedea pe Palmer și pe Antonia. Trecuse de ora unsprezece dar lada cu vin promisă îmi oferea un pretext bine venit. Am presupus că nu se culcaseră. Am bătut la ușa salonului și am deschis ușa. Era întuneric, nu se vedea decât focul aproape stins. Apoi am auzit vocea lui Palmer de undeva de sus: — Cine e? — Martin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă. Mă Înghionti În coaste, râzând. — Unii bărbați sunt atât de naivi. Eu chiar cred că, de fapt, sunt mult mai interesați de propria lor persoană. Femeile servesc doar ca pretext. Mai bine ar recunoaște, În loc să facă circul ăsta exagerat. Sentimente de genul ăsta nu sunt deloc greu de Înțeles. Dar e greșit să-i exploatezi pe cei care n-au nimic de-a face cu așa ceva - și cărora, sincer, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de tundă scurt, lăsându-și părul să revină la culorea sa originală, ștearsă. Știam că se machiază foarte rar, ceea ce Îi dădea un aer bărbătesc - accentuat și mai mult de părul scurt. Știam că vinerea trecută a vizitat Apollo sub pretextul că vrea să vadă filmul pe care-l difuzam, dar, de fapt, Încerca să găsească dovezi Într-un război clandestin Împotriva Frăției. Știam că... Nu, nu știam mare lucru - nu atunci când, cu mâna pe inimă, am mărturisit că acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâmplat la fundație depășea tot ce văzuse până acum Wickert, chiar dacă nu era un expert. — În ceea ce privește aceste așa-numite filme pedagogice, Karp fusese capul răutăților În toată afacerea asta dubioasă. — E timpul să oprim aceste activități care folosesc știința ca pretext pentru a deghiza un miez putred din punct de vedere moral. Domnule Knisch, pe viitor nu vom mai... Băgând de seamă disconfortul meu, Wickert schimbă abordarea. — Am descoperit abia În seara aceasta că se ascundea aici, la Hotelul Kreuzer. Brigada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-l părăsească. El Îi zădărnici intenția cu un flux de instrucțiuni despre sedative, sucuri de fructe și haine călduroase. În străfunduri, tânăra Își dădu seama de o schimbare În atitudinea lui. Ieri căutase singurătatea, acum se agăța de orice pretext ca s-o rețină un minut În plus. — Ce voiați să spuneți când ați zis „adevărata mea ocupație“? Întrebă ea. — Când am spus eu așa ceva? Întrebă el surprins. — Ieri, când am leșinat. — Visam. Am o singură Îndeletnicire. El nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Salome reușise să pună la cale un eveniment În mansarda Glamelei din Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus, cum era poreclit tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să se deschidă În seara următoare la galeria de artă „Gagosian“. Nimeni nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un copil, numai pentru asta și tot trebuia să vină înaintea mea! Zăpada a acoperit complet vagonul... Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze vila sîmbătă, în prezența elitei orașului. Piesa lui va fi un pretext, prietenia cu Doina, o unealtă, iar poziția Mariei Săteanu, intelectuala familiei, va fi aceea de sictir: va face prezența la premieră, dar nu-i va acorda vreo privire, decît, eventual, o părere ironică la adresa piesei, după care se va retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vila lui, căreia vrea să-i facă recepția mîine... Madam Săteanu, cu sictirul; Doina, veritabil pui de cuc ce idee! -, cu nedumerirea: încă nu știe prea bine ce vrea, ce-i cu ea. În vreme ce eu, cu piesa mea, doar un pretext măcar de-ar fi fost Camelia în țară, să vină la premieră, nici nu știu cînd pot avea nevoie de-o pilă, chiar dacă n-aș fi condus-o la hotel, că eu nu-s nea Toader, să dau prin băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a fost dată ea afară din învățămînt?! Minciuni, Maria-dragă, minciuni! Astea-s pretexte. Dar, țin minte, mi-ai spus odată că te-a reclamat unul... Aa, s-a prefăcut femeia că rîde un elev ar fi vrut să..., dar cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu, ăsta, Săteanu, era un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că obrajii îi vor lua foc. Nu voi repeta spusele domnișoarei precizează Săveanu. Și nici nu mă entuziasmez la chestia cu ceaunul, cu arma de vînătoare și alte găselnițe: aici nu-i circ. Cert e că, de la un text, devenit pretext, cu niște tineri surprinși în trei ani consecutiv, la ora solstițiului de vară, astronomic vorbind, dar de vară sau de iarnă pentru caracterul fiecăruia, după cum soarele interior e sus, la cota maximă, ori jos, la punctul inferior, sub orizont; zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surprinși în trei ani consecutiv, la ora solstițiului de vară, astronomic vorbind, dar de vară sau de iarnă pentru caracterul fiecăruia, după cum soarele interior e sus, la cota maximă, ori jos, la punctul inferior, sub orizont; zic deci, pornind de la pretext, s-a ajuns la un spectacol ușurel, cu trei colegi, conduși de o femeie, un spectacol în care se glumește, se cîntă, se bea, într-un cuvînt, un spectacol ce dă actorilor posibilitatea unui relache pe scenă, un hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spun, mi-l fac dușman, și ce interes am? Ca prieten, cum se declară, nu l-am simțit o dată măcar interesat de mine, să mă ajute, măcar să mă întrebe cum locuiesc și pentru el și pentru nevastă-sa sînt un pretext al petrecerii de deseară. Dacă mi-l fac dușman, îl cred în stare să mă lovească, poate la un moment de furie, dar e de ajuns... N-are decît vorba tatii să se dea singur cu capul de pragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd te duci la nămol, vara, la mare, te duci pentru nămol? Amintindu-și de vara unui an cînd, mergînd la nămol, nu mai putea scăpa de curtea unuia, care i se tot posta în față, îl măsura și căta pretext de vorbă, Lazăr refuză să înțeleagă întrebarea. Pur și simplu refuză, altfel are impresia că stomacul i se revoltă, gata să se întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, cînd se simte aproape de apogeu, strînge cu putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
compartiment la scurt timp după ce se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi răspundea Dan, expectorând fără să vrea, ca și cum ar fi ilustrat categoria actelor interzise. — Mereu ești cu capsa pusă, continuă ea. La un moment dat, ne amețeam, și chiar ne făceam varză, doar ca să fim sociabili. O făceam ca un pretext... (și poate că de vină era și mediocritatea de la Llanstephan)... nu ca un scop în sine. — Eu încă beau ca să mă simt bine, argumentase jalnic Dan. Ce alt motiv aș avea să beau? Poftim, așa e omul. Și când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un mod destul de vag. Nu-și pusese problema cum va fi sau ce va trebui exact să facă. Dan ieșise cu Derry. Auziseră de un pub de pe Pentonville Road, unde un tip fusese ucis la sfârșitul săptămânii trecute: era pretextul lor macabru pentru o zi a morților în extrasezon. — Nu am de gând să te aștept, îi răspunsese Carol, în cămașă de noapte și capot, fără să își dea seama de clișeu sau de ironia situației în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acasă. Însă, din neglijență, a plantat gogoșile în pământ și a pus semințele de dud în haine, nereușind să crească nici duzi și nici viermi de mătase. Ulterior, împăratul Justinian a trimis în China alți doi misionari, mai inteligenți. Sub pretextul misionarismului, aceștia au reușit să fure încă o dată gogoși de vierme și semințe de dud, pe care le-au ascuns în bastoane și le-au transportat așa în Europa. Există și o altă poveste despre răspândirea acestor tehnici în Occident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să dezvăluie secretul mătăsii. Acesta a refuzat și a întărit apărarea la frontieră pentru a preveni răspândirea secretului fabricării în străinătate. Împăratul din statul Gostana a căutat atunci altă metodă, a cerut în căsătorie o prințesă din statul Beiwei, sub pretextul întăririi relațiilor de prietenie. Tatăl prințesei a acceptat cererea. Înainte de a avea loc nunta, împăratul din Gostana i-a cerut prințesei să-i aducă gogoși de vierme și semințe de dud. Înainte de a pleca de-acasă, prințesa a ascuns comorile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
compoziție ale povestirilor desprinse din folclor, Pu Songling propune o creație epică nouă, susținută de o construcție fantastică, în care inserează secvențe din viața reală, învăluite fie în poetice metafore, fie în alegorii cu substrat filosofic. Realitatea diurnă îi oferă pretextul epic pentru numeroasele sale povestiri, remarcabile fiind cele adunate în volumul Ciudatele întâmplări din iatacul desfătării. În volum sunt adunate 431 de povestiri, cele scurte fiind de doar 300-400 de caractere chinezești, cele ample de câteva mii de caractere. Adoptând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost unul dintre ei. Aflat inițial în statul Qin, el a încercat să-l îndemne pe rege să stabilească relații bune cu celelalte șase state și pe urmă să le anexeze unul după altul. Propunerea sa a fost refuzată sub pretextul că Qin nu are ambiția de a cuceri alte state, deși, pe furiș, se pregătea pentru unificarea Chinei. Neavând încotro, Su Qin a revenit foarte afectat de întâmplare în Luoyang, orașul său natal. Văzându-l într-un hal fără de hal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]