1,686 matches
-
s-au pierdut. Posedăm patruzeci de Omilii despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), rostite în anii 590-591: caracterul acestor omilii e simplu, aprofundarea doctrinală redusă, tonul accentuat didactic, însă conținutul lor nu e nici banal și nici plat; numeroase exemple îl prevestesc deja pe autorul Dialogurilor. Mai sunt apoi douăzeci de Omilii despre Ezechiel (Homiliae in Ezechielem) care au fost rostite, în schimb, în fața unui auditoriu compus mai ales din călugări. Mai precis, în prefața la prima carte, Grigorie declară că a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul e narativ pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman ar fi urmat aceeași școală. Un alt imn este analog în ce privește conținutul și tonul: este intitulat Plânsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
convertește de cele mai multe ori în rugăciune. Premonitorie pentru cel care avea să moară departe de țară este Rugăciune pentru aviatorii căzuți, poezie republicată de mai multe ori în revistele exilului românesc. Un roman, Ultima oră (1943) - fără ecouri în critică, prevestind însă prin titlu cea mai importantă carte a autorului, La Vingt-cinquième heure, iar prin dinamica situațiilor-limită și a numeroaselor experiențe ale eroului principal, Nicolae Funogea, direcția în care va evolua epica lui G. -, încheie activitatea desfășurată în țară. Ultimul an
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
servi „cauza” indiferent de zona culturală din care provin. Și Al. Piru semnează un „suspect” articol despre Umanismul cronicarilor (14/1963), în care ecoul discuției mai vechi pe tema umanismului capătă, pentru prima oară, caracterul unui exercițiu pe temă dată, prevestind amurgul pretenției, proprie realismului socialist, de „a privi prezentul din perspectiva viitorului”. Semnificativ este și faptul că între numerele 10/1962 și 19/1963 G.l. nu mai are un colegiu editorial, echipa condusă de Tiberiu Utan venind la cârma revistei
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
extremei drepte naționale. Ei Își revendică astăzi rezistență față de linia internaționalista („kominternistă») a partidului comunist, denunță «Holocaustul Împotriva culturii române» și pretind că ar fi sabotat sistemul din interior (vezi Bădescu, Ungheanu, 2000). Dezbaterea În jurul postmodernismului la sfârșitul anilor ’80 prevestește mai curând reconfigurarea câmpului literar din anii ’90, de data aceasta, În absența aparatului de propagandă al partidului. Deși novator și «occidental» prin principalele sale referințe, postmodernismul apărea mai curând că o figură ambigua, căci pretindea În același timp «să
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva episoade din viața lui Iisus Hristos. Perspectiva abordată este a unei divinități abstracte, distante și reci; personajelor, copleșite
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457, „luna aprilie 12, marțea mare [...], cu ajutorul lui Dumnezeu”, până la moartea gloriosului domn, în 1504, „luna iulie 2, marți [...], cam la al 3-lea ceas din zi”, prevestită de o „iarnă grea foarte aspră, cum nu fusese niciodată”, de „ploi mari și revărsări de ape”. În sfârșit, partea a patra relatează oprirea confruntării dintre Bogdan III și Radu cel Mare la 28 octombrie 1507, prin solia de pace
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
acela din 14 decembrie 1916, în care se opune retragerii din fața armatei germane („Să ne mănânce câinii pământului acestuia mai curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din grația străinului dușman”) și, citând o aserțiune a lui Petru Rareș, prevestește înfăptuirea idealului național: „Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât.” După deschiderea Universității din Cluj savantul răspunde fără ezitare solicitării de a ține cursuri, dar refuză indemnizația pentru deplasare. În 1923 el dăruiește unei fundații pe
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
părea” mort în Ion, țara - liniștită în Răscoala, conștiința lui Apostol Bologa - împăcată în Pădurea spânzuraților. Scriitorul este puternic atras de suflul dramatic al vieții, știe să-l descopere chiar în pragul dezlănțuirii, când nici un semn nu pare încă a prevesti tăria cu care se va abate asupra destinelor. Tema generală o constituie precipitarea plină de dramatism a timpului, revelarea momentelor când timpul iese din tiparele sale constante și se dezlănțuie, pentru a reintra în tiparul constant sau într-o nouă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
eshatologice sau, oricum, perspectiva unei noi societăți creștine, care nu mai era aceea din Imperiul Roman - caracterizat de o anumită ordine - în care se trăise pînă atunci; lupta purtată de el împotriva donatiștilor schismatici a căpătat dimensiuni și aspecte ce prevestesc Evul Mediu, iar cea ulterioară contra pelagienilor a adus în prim-plan problematici legate de mîntuirea omului, de har și de liberul arbitru, care au avut o influență covîrșitoare asupra secolelor următoare. Putem deci conchide că Augustin apare ca reprezentant
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inclusiv a celui roman; față de istoricii păgîni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrîngerile și dezastrele care au caracterizat-o; abia o dată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, deoarece pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și a permis nașterea Mîntuitorului. Această pace este garantată apoi, în vremurile apropiate, de prezența împăraților creștini ce se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpînesc tot pămîntul într-o epocă în care catastrofele naturale sînt reduse la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); opera lui este importantă pentru reconstituirea istoriei Spaniei din secolul al V-lea, iar prin varietatea întîmplărilor prezentate, fie ele și menționate în treacăt, prevestește punctele de interes ale Evului Mediu. Bibliografie. Ediții: SChr 218-219, 1975 (A. Tranoy). II. SCRIITORII DIN AFRICA VANDALICĂ Am prezentat mai sus o serie de literați pe care i-am numit „discipolii lui Augustin”, și nu putem trece cu vederea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tyr, apoi în Palestina, la lavra lui Gherasim din apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la 9 kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a prevestit cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații”, și astfel este numită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ori, refrenul nu are nici o legătură cu conținutul strofei. Stilul este narativ, pentru că evocă păcatul primilor oameni, iar tonul e sumbru și solemn. E vorba de o compoziție valoroasă, în care densitatea expresiei și gustul pentru jocurile de cuvinte îl prevestesc deja pe Roman; avem impresia că autorul anonim al imnului și Roman au urmat aceeași școală. Un alt imn este asemănător ca ton și conținut el se intitulează Plînsul lui Adam sau Primul Părinte și aparține tot seriei de imnuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat, cu toate că „autorul nu se dovedea chiar așa de negativ și-și permitea doar câteva obiecții ce prevesteau un talent de polemist cu fraza alertă, franțuzească.” Surprinde însă că țintele ironiei lui I. sunt mai ales purtătorii ideilor moderniste, și nu numai în literatura română, pentru că și exemplele alese din alte literaturi sunt circumscrise concepției potrivit căreia valorile
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
teatrului de marionete”, anunță dezolantul destin al personajelor - marionete sufocate, ca blajinul personaj din Le Nouveau locataire, de invazia de obiecte ce inundă treptat scena și, în cele din urmă, întregul oraș. După cum, în ansamblul lor, Elegiile pentru ființe mici prevestesc tonul candidelor Quatre contes pour enfants de moins de trois ans, ce dezvăluie delicatețea unui poet greu de ghicit în dramele care analizează fără cruțare condiția absurdă a existenței umane. Un loc important în evoluția viziunii lui I. îl ocupă
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
mai puternice argumente invocate de Irineu în sprijinul acestei idei este cel referitor la îngerul Gavriil (V, 25, 5): „Dacă profețiile lui Daniel despre sfârșit au fost întărite de Domnul, când zice: Atunci când veți vedea urâciunea pustiirii, care a fost prevestită de Daniel»; dacă îngerul Gavriil, tălmăcitorul viziunilor lui Daniel, este unul și același cu arhanghelul Creatorului și cu cel care i‑a adus Mariei vestea cea bună despre venirea vizibilă și despre întruparea lui Cristos, atunci se arată în chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
literară, plus stilul turmentat îi atrag execuția nemiloasă a lui Titu Maiorescu în Beția de cuvinte. Neglijabil este S. ca autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
voie bună” sau „viață mulțumită, veselie” [în cazul că visezi că ești văduv]490; o excepție - văduv: „veselie”491), majoritatea repartizează acestui element oniric, mai cu seamă când este vorba de femeie, conotații din sfera negativului. Visele din această categorie prevestesc ceva, sunt premonitorii 492, și explicațiile de acest tip vin de demult, din Antichitate. Artemidoros Daldianul, un grec trăitor în veacul al II-lea d. Hr. (i se spunea astfel fiindcă maică-sa era originară din Daldis, localitate din Lydia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu barbă...”493 (cap. „Trupul și părțile trupului”). în alt loc, în același capitol, grecul găsește o consecință a însingurării femeilor: „Un piept păros și acoperit cu fire groase este de bine și favorabil pentru bărbați, dar, pentru femei, asta prevestește văduvie: văduvele au, într-adevăr, mai puțină grijă de ele însele și ajung păroase, căci nu mai este prezent cel pentru care își îngrijeau trupul” 494. Și alte „schimbări corporale” au capacități premonitorii: „Femeia care visează că s-a transformat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o exasperare, o oboseală adevărată. Poezia erotică e palidă și convențională, cu foarte rare excepții. Încă mai neconcludente sunt cele câteva versificări pe teme sociale și patriotice. Mai profund apare S. în evocarea priveliștilor naturii, unde înfiorările extincției apropiate îl prevestesc pe G. Bacovia. E o poezie preponderent vizuală, cu însușiri de plasticitate și armonii nu lipsite de prospețime. Ca traducător, prezent îndeosebi în „Liga literară”, în afară de Poe (Corbul) și Shelley (Regina visurilor Mab), a fost atras de scriitorii antici. Astfel
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
firul epic principal a unei serii de alte povestiri, care au rolul de a suspenda acțiunea, de a amâna sfârșitul unui condamnat la moarte prin demonstrații de înțelepciune și de morală, de a îmbogăți și diversifica narațiunea. Filosoful Sindipa îi prevestește discipolului său, fiul împăratului Chira, o mare nenorocire dacă nu va păstra tăcere timp de șapte zile. Revoltat de purtarea unei soții a tatălui său, fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o determină pe femeie
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
acreditare, diplomatul rus a ținut o mică cuvântare În care a precizat faptul că Își dorește o consolidare a relațiilor româno-ruse <ref id="53"> 53 130 de ani de relații diplomatice..., documentul 31, p. 141-143.</ref>. Nimic nu avea să prevestească momentele tensionate de mai târziu În relațiile româno-ruse. În acea perioadă se specula faptul că Legația rusă avea cel mai frumos local, dar stăpânii „aveau ceva sălbatic și ca fizic și ca mentalitate” <ref id="54"> 54 Sabina Cantacuzino, op. cit
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
se întâmplă. Din rămășițele vechiului fulg răsare acum un mic și gingaș ghiocel ce se înalță mândru și vestește venirea primăverii aurii și călduroase.” (C.T.) Dansul fulgilor de nea „E anotimpul alb. Afară se auzeau cântecele vântului de iarnă, ce prevesteau o ninsoare ușoară și deasă. Deodată, o cernere albă se lăsă din văzduh. Iarna a venit cu o ploaie de fluturi albi ce cădeau din cerul căptușit cu nori plumburii. Roiurile dese de fulgi albi străluceau în lumina zilei. Dansul
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
ca și în romane, U. abordează tema războiului antifascist, încercând să confere un aer de autenticitate versiunii privitoare la desfășurarea evenimentelor de pe fronturile din Transilvania și Europa Centrală. Întâmplările prin care trece o divizie alpină în ultimele zile ale războiului prevestesc apropiatele schimbări politice și sociale din România: „Era o zi frumoasă, care grăbea moartea fasciștilor și aducea înaintarea celor care vor binele și fericirea omenirii”. De la fapta glorioasă a unui caporal-erou care capturează singur nouă soldați dușmani, e rănit și
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]