2,799 matches
-
puse însă mâna lui mare pe picior și mă mângâia cu o milă nesfârșita pe care a trebuit să treacă douăzeci de ani ca s-o înțeleg. Apoi îmi spuse cu o duioșie pe care i-o dădea numai tristețea pricinuită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam. ― Unde ne ducem noi acum, Marine!? Am înțeles fără să mă turbur ce vrea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au acest obicei curios să ne arate pe noi, cei normali, cu degetul la tâmplă. Tocmai ei, despre care afli, azi despre unul, mâine despre altul, că și-a omorât nevasta, că a fost internat pentru reale turburăm de comportament pricinuite de sifilis, că a înfundat pușcăria, sau a ajuns pe cea mai umilă treaptă în profesiune din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
strîmbe nu ne vor conduce mîine la o altă lume? S-a și s-a zis: „Din greșeală în greșeală, la victoria finală!” Năpasta școlii din Dobrina erau școlarii de la Humosu. Nu știu însă dacă neajunsul pe care ni-l pricinuiau dînșii era mai mare decît cel pe care școala li-l provoca lor. Așezat pe un pîrîu, satul se afla departe, în pădure. Cum școala de acolo nu avea decît patru clase, școlarii mai răsăriți urmau studiile la cea din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce domnește în rîndul organizațiilor comunale, ceea ce va pricinui la recoltă. Trebuie să se aibe în vedere că trebuie perfecționate produseli. Apoi trăgea concluzia: să acțonăm în continuare cu fermitate, deoarece poporul, fără deosibire de naționalitate, își făurește viața în deplină libertate, așa cum o dorește el. În toate domeniile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A chemat câțiva oameni printre care și Oaie ăsta, au prins scroafa, au legat-o și au săltat-o În căruța unuia care mai căra câțiva godaci la obor. Fiindcă animalul nostru era prea mare și i-ar fi putut pricinui necazuri În cei treizeci de kilometri pe care Îi avea de făcut, căruțașul i-a proptit peste picioarele legate două câte două scândura pe care s-au așezat el și Încă un vlăjgan Înalt și grăsan. S-au Întors a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca fiind jumătate În intra și jumătate În extravilan, așa, ca toți dracii. Dosarul Încă nu s-a Închis. În schimb, cei care uciseseră ori schilodiseră au intrat frumușel la Închisoare pe mai mulți ani, ca să-și mai ostoiască durerea pricinuită de mândria lezată. Rămâneți În bănci! Ce dacă sună clopoțelul? Pavlov pe unii ca voi ar fi trebuit să facă experimente, nu pe niște câinișori nevinovați! Cum auziți că se sună, cum săriți de cur În sus! După ce veți ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu neajunsul pe care-l pricinuia celor doi: „Apă, fraților, n-are Lică de unde vă da. Poate vreți să gustați niște vinișor de la mine din vie. L-am luat că mi-era lene de dimineață să mă duc la Fântână. Țigările le-am furat de la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De câte ori izbea cu nuiaua, se clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare umilință În dragoste. Pe cea de-a treia fiică de Împărat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase Încă porecla. Soldatul Cătănuță aproape Își uitase amărăciunea pricinuită de scrisorile prea scurte și neînsoțite de bani de la tatăl său. Ca și ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai Îndepărtat și mă luptam cu un ger crâncen și neclintit. Zăpada scârțâia, când o călcam, ca sticla pisată, aburii răsuflării Înghețau și se așezau pe piepții șubei. Nu mă gândeam la nimic, mintea Îmi era goală, oboseala și Îndobitocirea pricinuite de ritmul trei-trei-trei al zilelor ce nu puteau fi deosebite una de alta mă prefăcuseră Într-un - aproape - obiect. Mergeam de colo-colo ca să nu Îngheț, cu arma În bandulieră - ceea ce era strict interzis: regulamentul prevedea să ții automatul pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pedeapsă, jocul se Întrerupea și Începeau Îndelungi ciorovăieli. Îi lăsam pe ceilalți din echipă să se certe, să se scuipe și să se Îmbrâncească. Eu mă trăgeam deoparte, șchiopătând demn, ca și cum mă străduiam din răsputeri să-mi ascund greaua durere pricinuită de loviturile suferite. Aveam - cred - sau voiam să am pe chip mândria molcomă a soldatului ce-și Îndeplinise misiunea cu asupra de măsură, până la sacrificiu. De cele mai multe ori, ciorovăielile se terminau cu concluzia că atacul meu fusese regulamentar, la minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa luminată că era mai Înțelept să-și aducă apropiații lângă uriașul morman de carne congelată decât să procedeze invers. Și a trecut la fapte. Prinzându-i primăvara tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
enigmă a istoriei pentru totdeauna de nedezlegat. Cu acel prilej al beției cu votcă falsificată, Ectoraș Își Închipuise, cu melancolie și cu părere de rău, că primise de la națiile ce-l alcătuiau numai trăsăturile slabe și fără de folos, care Îi pricinuiau dureri adânci și ascunse, nedumeriri, Îndoieli, pe care Încerca să le pitească prin lungi și vinovate furișări Încă din copilărie. De pe atunci nu era În stare să aleagă Între două lucruri căci era sigur dinainte că, de cum alegea, Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsă Între ei, să audă cântând un guguștiuc ce-și Îmbia perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite: el nu visa niciodată. Ori dacă i se Întâmpla, cumva, așa ceva, când se trezea, nu mai păstra nimic din Întâmplările petrecute peste noapte, nici măcar nu știa dacă avuseseră loc. Îngrijorat, se duse la un doctor de cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au început să ragă la mine, ca și cum s‐ ar fi bucurat de regăsire. Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică‐sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au fost exterminate până la ultimul om, totul în răstimp de unsprezece zile de la moartea stăpânului. Nu ne mândrim cu aceasta, dar credem că va mângâia sufletul seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi, aruncă îndoitura din hârtie în mijlocul seniorilor așezați. Dintr-o dată, ochii tuturor se umplură de lacrimi. Ceasul bătu de amiază. În marea sală plutea o tensiune aproape palpabilă. Katsuie începu cuvântarea de deschidere: — Tragica moarte a Seniorului Nobunaga ne-a pricinuit o mare tristețe, dar acum trebuie să alegem un succesor vrednic pentru a-i continua opera. Suntem datori să-l servim și în moarte așa cum l-am servit în viață. Aceasta este Calea Samurailor. În continuare, Katsuie le ceru oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În pavilion se făcuseră deja pregătirile. Soția lui Inuchiyo intră repede și îi servi lui Hideyoshi o ceașcă de ceai. — Ei, doamna mea, spuse el în timp ce bea, privind-o ca și cum s-ar fi pregătit să-i ceară sfatul. Ți-am pricinuit mult deranj, dar acum, pe deasupra, aș mai dori să-ți iau și soțul cu împrumut, pentru un scurt răstimp. Soția lui Inuchiyo râse veselă: — Să-mi împrumuți soțul? De mult n-ai mai folosit expresia asta. Hideyoshi și Inuchiyo râseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la alții, zâmbi, cu pielea de sub ochi încrețindu-i-se ca a unei broaște țestoase. Totul se întâmpla exact așa cum prevăzuse. Hideyoshi fusese întotdeauna iute la pornire, iar faptul că de data asta nu-și mai manifesta obișnuita repeziciune îi pricinuise lui Ieyasu alte temeri. Oare urma să-și stabilească bastionul în Ise sau să iasă pe Câmpia Nobi, la răsărit? Atâta vreme cât încă se mai afla la Gifu, Hideyoshi putea porni în oricare direcție. Ieyasu așteptă următorul raport care, când sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă au mai rămas câteva dificultăți. — Ce vrei să spui, Hideyoshi? — Dacă Seniorul Ieyasu rămâne așa cum e, v-ar putea pricinui necazuri. — Serios? Dar a trimis aici un vasal, cu un mesaj de felicitări. — Ei, cu siguranță, n-ar fi fost bine să se pună de-a curmezișul voinței dumneavoastră. — Negreșit. — Deci, va trebui să faceți dumneavoastră ceva primul. În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, și-l voi aduce ca ardere de tot." 32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mîinile lui. 33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrîngere, de la Aroer pînă spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și pînă la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. 34. Iefta s-a întors acasă la Mițpa. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fântână” (puț n.n) va fi aspru pedepsit... “Așijdere, poruncim domnie me, și pentru sacale și aparii domnești sau boierești sau măcar a cui ar fi, să fie toți opriți... a lua apa din haznele, pentru ca nici odată să nu pricinuiască din pricina cailor și a căruților... Și... s-au rânduit... un căpitan cu doi slujitori de la agie ca să fie supt ascultare suiulgiilor, să poarte de grijă... zioa și noapte pentru paza și apărarea haznelilor”. --Începe să-mi placă toate acestea, sfințite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorbit. La 10 noiembrie 1778, ulița era complet închisă, încât Samuil, egumenul Trei Sfetitelor, se plânge domniei pentru că “de la o samă de verme, cu dughenile ce-au făcut popii ungurești la uliță,... au închis hudița care era, din care să pricinuiește mănăstirii supărare”. Atunci vodă trimite pe marii slujbași ai domniei să cerceteze la fața locului. Și au găsit că egumenul Samuil are dreptate și prin anafora făcută către vodă propun ca hudița să fie de șase palme domnești și “hotărâre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]