902 matches
-
mie sau chiar începe să pară așa... ușor plictisitor? Nuu, eu sunt de vină, adică, până la urmă, e un adevărat mascul de Hollywood - Doamne, ce e plictisitor în asta? ― Ce mai faci, pe plan social? ― Uite, pierd vremea, cred. Am prieteni de prin toate domeniile, și am parte de multă distracție. ― Sunt surprinsă. Tindeam să cred că toți prietenii tăi sunt genul body-builders. ― LOL. Nu, întâlnesc tot felul de oameni pe la săli. Aici se antrenează o grămadă de celebrități, iar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
reducea totul, era doar o partidă grozavă. N-avea pic de tandrețe, pic de dragoste, era numai pasiune, și la vremea aceea credeam că era de-ajuns. Dar Ben e atât de diferit; poate pentru că-l știu, poate pentru că suntem prieteni, dar cred că e mai mult de-atât. Știu fără urmă de îndoială, că încă sunt complet îndrăgostită de el. Mă opresc și suspin. ― Crezi că și el simte același lucru? ― Nu știu, suspin eu, în timp ce nesiguranța amenință să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ferma Walsho! Pe fundal auzeam melodia „The Surrey with the Fringe on Top“. —Bună, tati, l-am salutat eu. Cum merge cu rolul? Te descurci cu machiajul? Simți publicul? M-am gândit că era sănătos să mă prefac că suntem prieteni. Așa, poate că tata avea să fie drăguț cu mine a doua zi. —E o nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici un caz! Suntem oameni în toată firea, tu și cu mine... Vorbește în numele tău! — Și, ca oameni în toată firea ce ne aflăm, nu trebuie să facem totul la grămadă. Asta înseamnă că putem ieși cu bărbați care nu sunt prieteni unul cu celălalt. —Bine, am zis eu bosumflată. Câteva minute foarte tensionate amândouă am tăcut. —Bine atunci, a oftat Brigit resemnată. O să mă mai gândesc la chestia asta. 49tc "49" Eram chitită pe ideea ca Brigit să se cupleze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin, le spui: —îmi pare foarte rău. îDa, asta i-ar învăța minte!) Nu stai în pat și nu plănuiești ca, odată sfârșit momentul scuzelor, să zâmbești cu căldură. Iar la plecare să întrebi: Există vreo șansă să mai fim prieteni? Sentimentele precum blândețea și fidelitatea nu-ți lasă un gust amar în cerul gurii. Așa mi-am dat seama, pentru prima dată, cât de egoistă și de egocentristă fusesem. Cât de înfiorător trebuie să fi fost pentru Brigit și Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care natura o permite, dar pe care nu o dezvoltă. Spui tâmpenii. Eu cred că te place și dacă o să vrea să te cunoască mai bine, o să ajungă să te iubească...fiindcă și tu o iubești, nu-i așa? Suntem prieteni, i-am replicat, neștiind cum să clasific relația asta a mea atât de confuză. Poate că și eu eram la fel de confuz, prea timid să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și învață să fie frumoasă și așa, cu mâinile trudite și mirosind a mâncare. Am priceput, zise ea, poate că apreciem pe cineva pentru ceea ce reprezintă ca suflet. Contează mai puțin haina, parfumul sau limbajul. Mi-ar plăcea să fim prieteni așa cum ești tu cu ea, sau mă rog, nu chiar așa, că te simt că o iubești. Eu sunt Nicoleta, zise întinzând mâna pe care tocmai i-o sărutasem cu câteva clipe înainte. Eu sunt Gonzales, i-am răspuns strângând
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Dacă ar fi trebuit să-i dau un răspuns sincer, atunci ar fi trebuit să-i spun că nu știu ce vrea de la mine. Nu mă voia ca iubit și nici alteia nu s-ar fi îndurat să mă lase. Noi suntem prieteni Creațo și nu înțeleg de ce n-am voie să fiu prieten și cu Nicoleta. Mă, tu chiar nu pricepi? E ca și cum ai viziona un film și dintr-o dată ți ar trece prin cap să-i iei locul personajului principal, acolo
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doi pentru început... Nu cred că te mai pot ajuta în jocul tău de-a iubirea, doar ca s-o faci geloasă pe Creața. De mâine va trebui să găsești pe altcineva, dar asta nu înseamnă că n-o să rămânem prieteni. Te înțeleg și-ți mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți. O dată și-o dată trebuia să punem punct acestei șarade. Nu vreau să mă înțelegi greșit, dar crede-mă că nu mai putem continua în minciună. Îmi vorbea destul de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iubit de fațadă. Indiferent de ceea ce simțeam în acele momente, îi doream tot binele din lume și dacă eu încurcam drumul ei spre fericire, tot eu trebuia să fiu acela care avea să se dea la o parte. O să rămânem prieteni dacă el o să accepte, i-am zis, cu toate că puțini pot să creadă că între persoane de sex opus pot exista și astfel de relații sincere. Mereu o să rămânem prieteni, îmi zicea printre sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ceartă mereu și mie îmi place liniștea. Mai bine lipsă. Pe câtă vreme prechile mele cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am terminat. Fără multă tocmeală. ― Bine... unchiule, așa am să-ți spun. Dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am întrebat deși răspunsul îl știam. -Ba da, mă înțeleg bine cu ei, dar știi cum este, fiecare cu ale lui, mi-a răspuns cu o deznădejde apăsătoare în suflet. -Prieteni nu ai? l-am întrebat, din nou. -Nu am prieteni, pentru că prieteniile se fac și se leagă din interes, ori ... în cazul meu, știu eu, tu ești încă un copil și unele lucruri ai să le înțelegi mai târziu. Și continua să scormonească colbul așa cum gândurile îi scormoneau în cap
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toate direcțiile. Printre ei era și un samurai pe care Nakagaba Sebei îl recunoscu. — Ăsta nu-i un samurai al lui Hosokawa? murmură el. Toată lumea știa bine că între Mitsuhide și Hosokawa Fujitaka erau relații foarte strânse. Cei doi fuseseră prieteni apropiați de ani de zile, iar familiile lor erau înrudite prin căsătorie. „Ce caută aici un mesager de la clanul Hosokawa?“ se întrebă Sebei. Era o problemă care-i privea nu numai pe cei doi generali care așteptau să intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tineri, adesea petreceați toată noaptea bând împreună. — Da, în materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare și adormeam, oriunde m-aș fi aflat. Presupun că încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât un vechi tovarăș de băutură. — Chiar așa? Cu siguranță, trebuie să vă amintiți, Stăpâne Katsuie, timpurile acelea de mâncat, băut și cântat până-n zorii zilei. Prietenii se luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la care visase în copilărie - ținutul împăraților Ming. Acolo, însă, armatele lui Taiko n-aveau să învingă. Omul care nu s-a îndoit niciodată că putea întoarce orice neajuns în folosul său, că-și putea convinge dușmanii să-i fie prieteni, că putea face chiar și pasărea tăcută să dorească a cânta un cântec de el ales - în cele din urmă a fost nevoit să se plece în fața unei forțe mai mari și a unui om mai răbdător. Dar a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă gândesc mai bine, nu m-ar fi deranjat să’arăt așa nici acum cinci ani sau chiar zece. Problema e cu ceasul, cu motorașul. Inima mea nu funcționează bine. — Nu-mi spune așa, făcu el cu o tresărire. Suntem prieteni. Spune-mi Barry. Uite, îmi spuse el, luându-mă cu mâna uscată de după umeri, în timp ce mă conducea prin salon, vreau să o cunoști pe Vron. — Vron? Acum o face cu roboții, mi-am spus ea M-a oprit, trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu icoane ortodoxe rusești, pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii și dat palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana cu pricina, este persoana care pe lângă alte ajutoare dezinteresate, precum aceea de a te ajuta să termini în timp record țuica de Cursești, „trasă” de două ori, ca pe timpul bunicilor, îți dă sfaturi prietenești, fără să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost dascăl la amândoi... Într-un fel se poate spune și așa, se declară Stelian de acord, după care dori să afle cum îi mai mergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai facețî? Cum o duceți?... Binișor, răspunse evaziv Stelian. N-am venit aici ca să mă plâng de ceva... Vicepreședintele îl măsură cu o privire iscoditoare și zâmbi. Ba puteți să vă plângeți, domnule Teodorescu, de ce nu?... glăsui el. Doar suntem prieteni!... Se întrerupse ca să își aprindă o țigară, apoi îi destăinui că directorul școlii încă mai spera să-i cumpere casa și că era cam supărat că lucrurile fuseseră lăsate baltă. Da, e adevărat că am discutat mai demult cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură femeia. Ne pare bine că ai venit pe la noi! Tu nu spui, tată, nimic? Știi bine că eu și Felicia suntem prieteni și am hotărât să ne căsătorim, îi vorbi Victor tatălui său direct, fără ocolișuri. Dacă așa ați hotărât voi, eu ce pot să mai zic? răspunse omul fără să se grăbească. Eu m-am însurat mai târziu, dar văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
preferat să nu fac zgomot. Am așteptat până a plecat lupul, după care am fugit acasă și mi-am deschis jurnalul ca să scriu în el cum o adolescentă a supraviețuit lupului fioros din faimoasa pădure Edmund. Eu nu prea am prieteni apropiați cărora să le povestesc despre ce mi se întâmplă, deoarece sunt diferită de celelalte fete, nu am un iubit și nu mă îmbrac ca ele, așa că mai bine nu vorbesc cu mine, iar băieții stau cu băieții, așa că Edmund
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tine și de ce faci cu viața ta! Doar lasă-mă să mi-o trăiesc așa cum vreau. A tăcut. Am dat să plec, însă se auzi un mormăit scurt. M-am uitat bizar la el și a repetat: Parcă eram prieteni. Am râs; mai mult vroiam să ascund lacrimile ce-și doreau să curgă. Am spus-o repede, pentru a nu avea timp a plânge. Prietenii nu se sărută între ei când unuia îi este greu în viața sa personală, ci
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aparținea aceleiași bresle ca și mine. Deși corporația lui, Arta din Como, e prea puțin Înclinată să fraternizeze cu cei ce nu sunt Înscriși În ea. Oricum, atâta timp cât am Împărțit șantierul la Roma, am fost adesea vecini. Dar nu eram prieteni, dacă asta vrei să afli. Și apoi, n-a durat mult. Într-o zi a plecat pe nepusă masă, Întrerupându-și lucrul. Nu mă așteptam să Îl regăsesc aici, la Florența. Dante Îl fixă. Ce părere ai despre iscusința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]