9,456 matches
-
aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În jumătate de oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și surorile ( radiam de fericire, uitându-mă În oglindă), aranjându-mi cât mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mă impresioneze. A început cu tema patriotică, dar cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o trag de limbă despre tinerețea ei. Înaltă, cu linii splendide la șaptezeci de ani, cu o ținută de prințesă, se plimbă pe stradă de parcă s-ar plimba prin propriul său regat. Șoferii se opresc fascinați. Zâmbesc și o poftesc să treacă strada, pe acolo pe unde niciun pieton nu are voie să treacă. Ea ridică mâna cu un gest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
600 de kilometri până la biserica lor, depinde ce preot i-a vrăjit. Nu mai întreb nimic, de abia mă țin după Silvia, se întoarce de parcă mi-ar fi ghicit gândul și-mi spune pe un ton ușor ironic: Am ajuns prințesă, imediat vei putea face un duș". Mă uit la ea și sunt convinsă că își bate joc de mine. Cum să fac duș la biserică, religia ortodoxă nu permite nici toaletă în jurul bisericii, de acea bătrânii trebuie să stea acasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe care tronau podoabe de preț, șiraguri de mărgele din chihlimbar... În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită la mătușa ei, la Paris. Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața ei. Marcel se dovedise a fi un tânăr plin de farmec, cu reale calități de cuceritor. La finele acestei mini-vacanțe, Olga se felicita că Ina îi refuzase oferta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe conducătorul acesteia, Marcel Budacu! Olga rămase un timp pe gânduri. Își amintea cu câtă dezinvoltură îi spunea Marcel când se așezau în pat în zorii zilei, după o noapte petrecută la cea mai înaltă temperatură: Am să te duc prințesa mea, în Franța, la Paris, să vezi Moulin Rouge, Turnul Eiffel și Sena pe malurile căreia te vor întâmpina buchiniștii cu cărțile lor rare, de mare valoare, și mulți, mulți artiști ai penelului... Și ea îl întreba apoi: și unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu Partenonul și Areopagul. Te voi duce și la Delphi. Tu vei sta pe o lespede de piatră departe, departe, în amfiteatru, și eu voi merge în scenă, acolo de unde se citeau oracolele, și te voi întreba: Mă iubești mult prințesa mea? Și apoi, îl Întreba ea pe Marcel, care abia își mai ținea ochii deschiși, și apoi? El răspundea monosilabic: La Nisa, la Roma, la..., și adormea cu visele lui care deveniseră acum și ale ei. Dormeau până după ora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
jenă să dea ochii cu prietena ei care, grijulie și cu o gentilețe născută, o avertizase asupra unui pericol iminent. Cine ar fi putut crede, cine putea să-și imagineze că Marcel cel manierat, care n-o mai scotea din prințesa mea, să fie un escroc? Ochii mari de acum, fetițo! Își spunea ea sieși, ca pe o taină, și dacă nu-i poți ține deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acelea pline de dulceață erau probabil ca o înregistrare pe o bandă magnetică, puse într-un aparat și, cu o simplă apăsare pe un buton, erau redate cu fidelitate zecilor de fete, tot niște gâsculițe ca și ea. Așa ajunsese: prințesă! Râse amar. Bănuia că acest tânăr certat cu legea le produsese la multe ființe răni care, în unele cazuri, nu se puteau cicatriza toată viața. - Fiecare rău cu binele lui, conchise Ina. Tot așa de bine puteam fi eu în locul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu știa ce fericire venise pe capul ei, de parcă n-ar fi fost o biată asistentă medicală, ci o prințesă din suita reginei Marii Britanii. Comanda se perfectă, stabilindu-se prima probă peste o săptămână. Vă mai așteptăm la noi și cu prietenele dumneavoastră. E bine să știți că magazinul nostru e magazinul dumneavoastră! Salutând politicos, Victor îi oferi Olgăi întâietate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe viață. Oare nu se hazardase? Trăia cu intensitate fiecare moment oferit cu generozitate de către Victor. Avea curioasa iluzie că se născuse a doua oară!? El o observă, o lăsă câteva minute, apoi o întrebă direct: - Unde călătorește cu gândurile prințesa mea? - Peste tot, dar te simt aproape, mă însoțești pretutindeni și nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! El tăcu, dar gândi în sinea sa: Dacă tu ești o vulpiță mică și încă destul de naivă, ar trebui să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să recuperez ceea ce am pierdut, să preiau controlul căruței, dar caii aleargă așa de repede, încât nu sunt sigură că le voi putea stăvili galopul. Soțul ei nu mai era cel care, până nu demult, n-o mai scotea din prințesa visurilor sale... Serviciul său, în care plocoanele și mita formau fondul extrabugetar, îi dădea posibilitatea de a se hazarda în aventuri amoroase, jocuri de cărți, beții prelungite. Se întâmpla chiar să lipsească câte o noapte de acasă, ocrotit de către vreo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
despre lectură („ singura mea mare iubire de nezdruncinat, care crește În timp, sporește frumos, și mă Îmbogățește, e cea pentru cărți”), despre bărbatul adevărat („cel care are talen tul de a renunța sau de a suporta cu sobrietate eșecul”), despre prințesa Maria Cantacuzino („și-a trăit aventura dea ști ce face cu libertatea”), Clody Bertola („ sinteză de Ro salinda și Ranevskaia”), Ștefan Iordache („ hobby-ul lui e viața”), Cătălina Buzoianu („numai pe cei care i-au făcut rău Îi pedepsește cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după paravan oricum nu se vede, importante sunt vocea și talentul Întru mînuire. Directoarea așezămîntului, o ființă neplăcută privitului, de parcă și ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi văzînd că insist ca-n rolul frumoasei și tinerei prințese a lui Gozzi să apară chiar ...o femeie frumoasă și tînără! „Pentru Turandot musai s-o iei pe Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mele cu Iozefina. Valy reia firul întrerupt parcă în mod intenționat: Nu te uita la sărăcia de aici și nici la aerul ăsta închis. Gândește-te că pe-aici, prin „țimărul” acesta au trecut atâtea marchize, baronese, metrese, ducese și prințese... Noroc că mai există pe lumea asta, destui bărbați fraieri, nu? Altfel chiar că ar fi sfârșitul lumii... 3. Îl privesc drept în ochi și-l întreb folosind, așa cum se purta mai nou, numele personajului: Henri, spune-mi cât se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acele minunate produse și de la acei minunați prieteni pe care i-am întâlnit în cadrul Companiei. Ei m-au ajutat necondiționat și au contribuit la revenirea mea pe scena vieții și aduc din nou mulțumiri sincere, începând cu nepoțica mea Adina, prințesa mea cum îmi place să-i spun, pentru că este de o frumusețe rară. De la Forever a început totul, pentru că produsele și ambientul m-au ajutat să-mi recapăt energia și vitalitatea necesară schimbărilor ulterioare, mulțumesc din inimă Forever. Am readus
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de manechine“, „Sex oral cu prințese știrbe la Palatul Buckingham“. Apoi, exista opțiunea de Multiplayer, În care puteai să vizitezi fantezia altei persoane și, cu acordul acesteia, chiar să participi la ea. Din meniul principal nu lipsea nici spațiul rezervat micii publicități, unde puteai citi anunțuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la câțiva metri de gura metroului, foarte aproape de chioșcul de ziare. -Ce mai faci Antoniu? Nu mai citești ziarele? Îl Întreabă vânzătoarea. Ce curat ești astăzi! Nu cumva a dat norocul peste tine și te-ai Însurat? -Nu râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de un bătrân jalnic și ipocrit care-și suportă cu demnitate condiția de cloșard numai ca să profite de voi, bieții concetățeni. Va veni o vreme când noi, ce-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În continuare În cele două Încăperi. Stăpânea acest ,,regat al cărții,, ,cum Îi plăcea să-l numească, cu o mână de fier, și disciplina lecturii. Îi călcaseră pragul scriitori, academicieni, studenți, elevi, politicieni din vechiul regim, preoți, profesori, prinți și prințese care ajunseseră la munca de jos, chiar și cocote. Când a murit, era Într-un aprilie rece și ploios, În care mugurii Încă nu-și dezlipiseră frunzulițele. A fost găsit dimineața, de bătrânul prieten șahist, căzut Înăuntru, lângă prag. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aspru și s-ar fi putut să fi fost cândva frumos. Unul din soldații de pază veni la fereastră și privi Înăuntru, iar Josef Grünlich Începu să plângă Într-un mod absurd, teutonic, gândindu-se la orfanii din zăpadă și prințesele cu inima de gheață și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un Îndoliat Într-un taxi - un holtei mai bătrâior, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu degetul umezit pe lemnărie. — N-am fost niciodată Închis. S-ar putea să vă surprindă, dar acesta e adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cei 15% care reprezintă comisionul lor și fiind cel mai bun prieten, de care nu se pot lipsi. Cine altcineva Înțelege „cât de stresant este totul“ și cine altcineva va Înțelege asta la cinci și jumătate dimineața, ora la care prințesele din New York Încep, de regulă, să se agite pe tema „cât de stresant este totul“? Temută de către semenele ei căsătorite, incapabilă să aibă Încredere În bărbați heterosexuali, având În mod frecvent nevoie de cineva cu care să se plimbe, Proaspăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]