1,135 matches
-
de după transformare, încărcată și pretențioasă, n-o va înlocui cu glorie niciodată. De altfel "Palatul princiar" organizat și pregătit anume de primăria fostei capitale, printre alte expediente menite să readucă ceva din vechea strălucire a orașului, n-a fost reședință princiară decât cu numele, după cum, pe vremea strălucirei sale, nici vechiul lui proprietar, candidat la scaun de domnie și potrivnic al Unirii, n-a fost prinț decât cu numele. Istoria lui continuă în același ritm ciudat și în aceeași desfășurare sinuoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după cum, pe vremea strălucirei sale, nici vechiul lui proprietar, candidat la scaun de domnie și potrivnic al Unirii, n-a fost prinț decât cu numele. Istoria lui continuă în același ritm ciudat și în aceeași desfășurare sinuoasă. Neputând fi palat princiar, clădirea aceasta va fi mai târziu destinată ca local de primărie. Dar va deveni temporar palat de justiție, în perioada reclădirei vechiului palat domnesc, pentru a fi cotropit apoi, în timpul războiului și al refugiului, de servicii și spitale militare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce s-a desfășurat, ca lovitură politică, chiar în fața acestui palat, la ieșirea conspiratorilor de la slujba Mitropoliei. La 1892, palatul Roznovanu a devenit proprietatea Primăriei, care, câțiva ani mai târziu l-a cedat Statului, pentru a fi transformat în palat princiar și reședință a principelui moștenitor. Pag. 115. Iașul de altădată. Palatul Dim. M. Sturdza. Nu e vorba propriu zis de un palat princiar, ci de o veche, frumoasă casă boierească, care, înainte de a fi aparținut principelui D. Sturdza, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
proprietatea Primăriei, care, câțiva ani mai târziu l-a cedat Statului, pentru a fi transformat în palat princiar și reședință a principelui moștenitor. Pag. 115. Iașul de altădată. Palatul Dim. M. Sturdza. Nu e vorba propriu zis de un palat princiar, ci de o veche, frumoasă casă boierească, care, înainte de a fi aparținut principelui D. Sturdza, a fost proprietatea lui Vasile Adamache, unul din marii donatori ai Academiei Române. (Foto-Regal) Pag. 115. Piesă ornamentală în pământ ars, înfățișând capul de Zimbru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
României întregite. Tot în acest palat s-au pecetluit atunci, actele de întrupare cu patria mamă, a Basarabiei, Bucovinei și Ardealului, 1916-1918". La suirea pe tron a principelui Cuza, Curtea domnească (azi Palatul justiției) încetase de a mai fi reședință princiară, încă din timpul lui Mihail Sturdza, care-l transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu (actuala Primărie). (Foto-Regal) Pag. 267. Palatul Creditului urban. Detaliu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de origine, iar mama Ecaterina Sturdza. Văr cu Natalia Cheșcu, regina de mai târziu a Serbiei și cu frații Roznovanu și Sakelaridi. Își face studiile la Liceul St. Louis din Paris, obținând bacalaureatul în 1869. Nobil, coborâtor din vechea familie princiară a Moruzeștilor, după studii în Rusia, devine ofițer în armata rusă și face campania din 18771878, ca atașat pe lângă Marele Cartier rusesc. Nedreptățirea României prin Tratatul de pace de la San Stefano (cedarea sudului Basarabiei la Rusia) îl revoltă și-l
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cu nevroza, iar pe de altă parte, mimează stilul aulic în măsură să retrocedeze semnatarului dis- tincția care i se cuvine și delicatețea aproape nevrotică care rezonează cu aristocratismul său. Modestia este tru- cată, vestmânt de camuflaj pentru un orgoliu princiar sub care se ascunde resentimentul. Acest mesaj transmite o stare de surescitare, calmul instalat este consecutiv unui tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
130 de delegații străine, de pe toate continentele, nume sonore și personalități ilustre: din Brazilia Luiz Inacio "Lula" da Silva, din Argentina Nestor Kirchner, din Peru Alejandro Toledo, din Venezuela Hugo Chavez, din Cuba Fidel Castro... Spania era reprezentată de perechea princiară Felipe de Asturia și Letizia, iar Marea Britanie de principele Eduard. Principalii protagoniști n-au fost prinții și prințesele, ci "trioul roșu" Fidel Castro, Lula și Hugo Chavez, care s-au bucurat de primiri entuziaste, mitinguri și demonstrații de simpatie (de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
elen) a libert)ții, vorbind despre Miltiade și Pericle că și când aceștia ar fi tr)it aici, dup) colț. Schimmel și Silk caut) aleea țes)torilor. G)sesc un grajd mare din piatr), odinioar) parte a unei cl)diri princiare. Ornamentele sculptate, toate Înnegrite, dateaz) din secolul al XIV-lea, dup) cum ne spun doi tineri arabi prietenoși ce repar) aici niște mașin)rii. A, da, grajdul este Inc) folosit, dar În timpul zilei m)gării și catarii nu sunt aici
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
soleil rayonnait encore, j’ai voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țării. Ziua aceea a sosit. Vouă! Moldovei! Vă mulțumesc! Să trăiți vitejilor! Închină. Bea. Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după ce își va repara dantura, își va lua îngăduința să...! Niciodată, cred, gentilețea n-a fost mai subtilă, smerenia laică mai plină de harul micșorării! S-ar putea vorbi, în acest caz, de chenoza marelui poet, a spiritului marii poezii. * Princiar se comporta, în orice caz. Nichita în ipostaza de amfitrion. Într-o seară, intrând în restaurantul „Budapesta” împreună cu Lucian Raicu, de care eram pe atunci nedespărțit, am dat aproape piept în piept cu Nichita. Aproape, pentru că altfel s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grano salis. Asta se simte din capul locului și pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Părul nu mai era atât de blond, ochii albaștri căpătaseră ceva tulbure și vitros, trupul se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
par excellence, în roman, el întreține, cel puțin până la dispariția lui, tensiunea, exotismul și nota de mister. Personajul nu are strălucirea fizică a omologilor săi occidentali (în imaginarul autohton, datorită pres tigiului poveștilor lui Ion Creangă, Spânu e opus figurii princiare a tânărului Harap-Alb, deci capătă toate atributele negativului), dar acțiunile sale aproape că îi egalează. Spațiul vest-european și-a sprijinit imaginarul pirateriei pe realități istorice identificabile, în cea mai mare parte, într-un câmp uriaș de acțiuni și evenimente marine
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ale Legației noastre: coabitare sinistră de care scăpam adeseori bucurîndu-mă de ospitalitatea prințului și a prințesei Barclay de Tolly în datcha lor (vilă din lemn) din Peterhof. Pe deasupra, activitatea la Legație nefiind prea grea, după festivitățile ce au urmat căsătoriei princiare, aveam posibilitatea să ne depărtăm de locuința pe unde bîntuia holera și să mergem să vedem alte meleaguri. Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera aspectul. Kremlinul, deschis pentru oricine, căci nici un Stalin nu locuia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după războiul fascist. Cînd am sosit la Roma, viitorul Victor Emmanuel al III-lea locuia în afara privirilor noastre, la Palatul regal din Neapole, limitarea datoriilor sale de comandant de corp de armată local. Opinia publică își fixa privirile asupra cuplului princiar doar pentru a afla vestea apariției unui prinț tînăr care să perpetueze dinastia naștere care a avut loc după plecarea mea din post; în rest, se știa doar că prințul de Neapole nu moștenise de la tatăl său gustul pentru fast
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decît îndoielnică. Printr-o ciudată eroare, neglijînd faptul că majoritatea albanezilor erau de religie mahomedană, prințesa distribuise în sute de mii de exemplare portretul său foarte decoltat, ceea ce în rîndurile musulmanilor constituia ceva scandalos, diminuînd și mai mult prestigiul cuplului princiar. Prințul de Wied a sosit la Roma spre a se prezenta regelui. Era însoțit de primul ministru, Turkhan Pașa, fost Mare vizir, pe care îl cunoscusem în 1894 ambasador în Rusia, figură nobilă de bătrîn turc, cu limbaj învechit, plin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru moment, complet. Deși îl elogia în termeni nemăsurați pe prințul grec, prințesa considera că ar fi un act necinstit să-l facă să creadă în niște sentimente pe care nu le încerca... (Trei luni mai tîrziu, la Lucerna, logodna princiară devenea oficială). Trebuia, de asemenea, să insist pe lîngă prințul Carol în privința căsătoriei avută în vedere cu prințesa Elena a Greciei. Dacă aceste două căsătorii s-au desfăcut prin divorț, cel puțin a prințului moștenitor i-a adus României nașterea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acestui caz suspect. Această "lichidare" gangsterească a dus la un rezultat contrar celui scontat. În fața vîlvei și scandalului pe care l-a iscat, titularul ambasadei U.R.S.S. s-a evaporat în noaptea drumului spre Moscova sau... spre lumea cealaltă... Căsătoria princiară a fost unul dintre rarele spectacole oferite societății și lumii diplomatice de către curtea italiană. Aceasta încetase să mai dea recepții sau acele garden party, odinioară atît de frecvente în grădinile de la Quirinal. Regele trăia tot mai retras în vila Savoia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Regele trăia tot mai retras în vila Savoia sau în apropiere de Pisa, la San Rossore, și se poate spune că întîlnirile cu lumea încetaseră, în afara recepției de 1 ianuarie și de trecerea în revistă a trupelor la Statuto. Petrecerile princiare au pus capăt în mod plăcut acestei carențe a sărbătorilor și recepțiilor regale. Majoritatea publicului roman asista la o defilare multicoloră de care alegorice însoțite de oameni veniți din toate provinciile cu coruri și cîntece specifice fiecărei regiuni. Căsătoria a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sau împotriva ei, fiind apoi neoficial încadrate conform clauzelor secrete ale acordului de la Rapallo (1922) în forțele armate ale Rusiei Sovietice. Au fost repatriate de Hitler, după 1935. 184 "Almanahul de Gotha" a fost anuarul oficial al caselor domnitoare și princiare și al statelor. A dispărut în 1944, devenind un instrument de actualizare genealogică al vechii nobilimi din Europa. 185 Terorist ucrainean. 186 Dezvoltarea economică a Rusiei, între 1895 și 1914, a fost la fel de rapidă ca a Canadei, creșterea PIB depășind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și în filmele americane, în care instanța îl condamnă pe criminal la 250 de ani de închisoare, acesta face recurs, plătește avocați și obține o reducere a pedepsei la 150 de ani. Bineînțeles, împricinatul țopăie de bucurie. mai 2002 Dansuri princiare Ziarul spaniol As a găsit indecentă bucuria prințului Albert de Grimaldi după ce AS Monaco a eliminat pe Real Madrid din Liga Campionilor. Presa iberică a digerat greu înfrîngerea „galacticilor“. Cînd îți pierzi prăjitura de lux printre sărățelele cu chimen ale
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sînge albastru“ în varianta penițelor care scriu pentru nava amiral a presei sportive iberice, care, în ochii oricărui cititor nezburător prin galaxii, ci simplu pămîntean, trece drept ziarul de casă al clubului de pe Bernabeu. Jurnaliștii spanioli n-au digerat exuberanța princiară. Numitul Grimaldi Albert, fiul lui Grimaldi Rainier și al actriței Grace Kelly, decedată, a avut indecența plebee de a se bucura peste măsură, țopăind la reușitele favoriților și agitînd un fular alb-roșu. Și insolența de a arăta ironic un cartonaș
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mereu. Este o tensiune pe care nu o pot prevedea niciodată, nu o pot anticipa nicicând la adevărata ei înălțime. Sunetul de ciocnire repetitivă și vociferarea ce îmi sfredelesc intimitatea camerei au darul de a mă trezi dintr-o somnolență princiară, dintr-o lascivitate de voievod peste un regat în miniatură. Atunci când zeul îmi bate la ușă și mă cheamă pe nume spre a cina cu mine, intimitatea mea este, și în acest caz, atinsă perforator, dar lumina ce poate să
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]