1,457 matches
-
șapte frați. În Vrancea sunt șapte munți, ai voștri să fie de veci și neam din neamul vostru să-i stăpânească În pace. Cuvinte : legendă = povestire În versuri sau În proză, În care se arată fapte neobișnuite ale unor eroi ; prispă = o parte Îngustă În fața casei țărănești, lungă cât ține ea, jos având pământ sau scândură. STEJARUL DIN BORZEȘTI de Eusebiu Camilar Ștefan cel Mare Îndrăgise plaiurile Moldovei Încă din copilărie. Îi plăcea să se joace cu copiii răzeșilor. Toți Îi
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ogradă-l cunosc? VULT[UREANU] Afară de Ermence și poate fata ei din casă nu cred să-l fi cunoscând nimene. INTENT [ATIONEM] Atunci am câștigat partida. Ei, pe lucru acu... (scoate călimara din brîu) Condei, hârtie, cerneală. Șezi mata pe prispa asta și scrie acu. VULT[UREANU] Da... INTENT [ATIONEM ] Fă ce zic sau nu mă mai amestec. VULT[UREANU] Fie... din parte-mi... Hai s-ascult o dată și poruncile tale. INTENT [ATIONEM] Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
început să fie construite din cărămidă. Acoperișurile tradiționale erau din șiță (un tip de șindrilă mai lungă și mai îngustă). Astăzi, acoperișurile sunt majoritatea din țiglă. Alte elemente de tradiționalitate în construcția caselor de aici sunt podmolul (tipul specific de prispă joasă, de pământ) și privariul, asemănător unui balcon, ca element de lărgire a spațiului casei, cu funcție utilitară, de odihnă și care pune în evidență intrarea în casă (Ionescu, 1971). Acest privariu, deosebește unele case din Tălmăcel de modelul tradițional
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de pământ) și privariul, asemănător unui balcon, ca element de lărgire a spațiului casei, cu funcție utilitară, de odihnă și care pune în evidență intrarea în casă (Ionescu, 1971). Acest privariu, deosebește unele case din Tălmăcel de modelul tradițional, cu prispă (podmol). Poarta caselor din Mărginime, care oferă ocazia realizării unui decor deosebit în lemn, nu are doar funcție de apărare și de barieră, ci este implicată și în obiceiurile legate de căsătorie sau înmormântare, sau în alte sărbători tradiționale (Stahl, 2005
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
etc. P. se folosește de aceste scene expozitive pentru a studia în liniște râurile ce se vor desface apoi în numeroase ramificații. Moromeții are trei părți și toate încep cu o prezentare de ansamblu: aici masa, în partea a doua prispa pe care sunt înșirați la adăpost de ploaie toți membrii familiei, în ultima secerișul, precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări, în orice caz, a plecării la câmp. Indivizii se diferențiază prin mici detalii de comportament
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei arhitect din România. Bunicul Barbu Ștefănescu Delavrancea Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
trama destinului și cum se taie firul vieții când vine moira Atropos însoțită de zeul psihopomp - cel care va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii Elizee, fie în adâncurile întunecatului Tartar. * Iată-l pe acest Ulise gânditor ieșind pe prispa „palatului”. Un bărbat ajuns la akmé, vârsta filosofării. Îmbrăcat în tunică simplă, cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profesor universitar, 1950-1965tc " Oficializarea reprezentării private a propriei vieți. Studiu de caz\: dosarul de cadre al unui profesor universitar, 1950‑1965" Septimiu Chelceatc "Septimiu Chelcea" Scriu despre tatăl meu, profesorul Ion Chelcea (5.02.1902-9.09.1991), la masa de pe prispa casei din Boteni, județul Argeș. În această casă, cu două camere, celac și prispă ridicate peste beci, cum sunt atâtea în zona Muscel, s-a născut; aici a murit. La masa asta l-am lăsat la sfârșit de august, pregătind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cadre al unui profesor universitar, 1950‑1965" Septimiu Chelceatc "Septimiu Chelcea" Scriu despre tatăl meu, profesorul Ion Chelcea (5.02.1902-9.09.1991), la masa de pe prispa casei din Boteni, județul Argeș. În această casă, cu două camere, celac și prispă ridicate peste beci, cum sunt atâtea în zona Muscel, s-a născut; aici a murit. La masa asta l-am lăsat la sfârșit de august, pregătind o „lucrălușă”, un articol, un studiu sau o însemnare - nu mai țin minte. La
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comună. Un notar cu vie și pământ bogat Amintea Într-una «datina străbună» Că, vezi, din strămoși așa am lucrat. Cum să facem astăzi totul Împreună? Însă vorba lor nu-și prea găsea temei Că-și ziceau săracii stând pe prispă, seara, Cum, să rabd de foame ca bătrânii mei Ce-și stropeau cu sânge grâul și secara? (Ă). Iată se ivește satul așteptat Iată prima casă, trecem Înainte, Inimile noastre-n nerăbdare bat Sângele prin vine Îl simțim fierbinte. Iată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fetei să puie strachina cu lapte în gura podului. Cum închipuia mama din cârpe o matracucă, odată aude ciocănind în pod. S-a suit pe scară ș-a ridicat oblonul. N-a văzut nimic. Mai stă ea ce stă pe prispă între cârpe și iar aude ciocănitul. Se suie pe scară, iar nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cicatrici, doar cucuie. Sau: ― Știi cum se bărbieresc bărbații mavro? Cu un praf! Am văzut prin vitrina unei frizerii. Trecând pe străzile din Groapa Neagră, Desdemona era oripilată de modul În care trăiau oamenii. ― Nimeni nu mătură. Stă gunoiul pe prispă și nu-l mătură nimeni. Îngrozitor. Dar la templu lucrurile erau altfel. Bărbații munceau din greu și nu beau. Fetele erau curate și cinstite. ― Domnul Fard ăsta face o treabă ca lumea, spuse ea la masa de duminică. ― Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
implorându-l să nu plece. Fard Muhammad Își scoase pălăria și o ținu la piept. Se uită În jos cu blândețe și spuse: ― Fiți liniștiți. Sunt alături de voi. Își ridică pălăria cu un gest care cuprinse tot cartierul, ghetoul cu prispele lui dărăpănate, străzile nepavate, frânghiile dezolante de rufe. ― O să mă Întorc la voi În viitorul apropiat ca să vă scot din iadul ăsta. Apoi Fard Muhammad se urcă În Chrysler, porni motorul și, cu un ultim zâmbet Încurajator, se Îndepărtă. Fard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i-o acorda lui Tessie ori de câte ori fata venea la masă cu Sourmelina. În copilărie Zoë fusese Întotdeauna cea mai bună prietenă și partenera de joacă a lui Tessie. Dar acum Milton era cel cu care Tessie stătea pe leagănul de pe prispă. Desdemona o Întrebase pe Zoë: De ce mai nu mai mergi afară cu Tessie? Iar Zoë, pe un ton ușor amar, Îi răspunsese: ― E ocupată. Acesta era lucrul care declanșase revenirea palpitațiilor bunicii mele. După tot ce făcuse ca să-și ispășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
blândei lune - Vîntu-n trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână Să stai alăturea de maica mea cea bună. Mi-e dor ca să te văd pe prispă afară, In nopțile târzii de vară, Să-mi fredonezi nepăsător Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
vară, Să-mi fredonezi nepăsător Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești păzit de îngerul ceresc. Și pe alei călăuzit de stele Îmi vei apare-n visurile mele.
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
Mi-e greu ca să mă duc acasă O jale mare mă apasă, Căci trecutul se-nfiripă Și tu nu mai ești pe prispă. S-a aplecat cireșul din grădină Bătut de viscol și furtună. Pe mine doruri mă frământă acum Căci nu te văd pe vechiul drum. Acuma în ogradă toate-mi par străine, Când nu ești dragă lângă mine. De singurătate și
Doruri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83210_a_84535]
-
doctorul. L-a văzut, mi-a spus că puiul o să trăiască și mi-a dat niște medicamente pentru el. Zicea că hrana o să se vindece mai repede și mai bine dacă o să folosim pastilele lui. S-au dus cu toții pe prispă, acolo unde, într-o cutie de lemn, bunicul înjghebase un mic culcuș pentru Puiu. Apoi, tot el, s-a dus în casă, și a adus niște pastile albicioase pe care, pe o bucată de hârtie, le-a sfărâmat cu ajutorul unui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe care bunicii le „uită” deschise în fiecare seară - ca să intre în cameră aerul proaspăt și înmiresmat de afară. Și-au dezbrăcat ștrengarii pijamalele, le-au așezat în șifonier și, după ce și-au pus maiourile și slipurile, au ieșit pe prispă, să facă gimnastică. Puiu i-a auzit și a venit, de îndată, lângă ei. Doar și el trebuie să fie vioi, viguros și sănătos! Pe urmă s-au dus în grădinița din fața casei, unde fântâna cu apă proaspătă și dătătoare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ba în altul, să-l facă, iarăși, să se joace cu ea. Băiatul nu mai vrea nimic. Nici minge,nici de-a v-ați ascunselea, nici de-a mama și de-a tata, nici... Trag, amândoi, cu coada ochiului, înspre prispă. Acolo, văd ei bine, bunicul se pregătește pentru un drum. Unde pleci, bunicule? Păi, o să mă duc pe imaș, să văd ce mai fac vitele acelea. Poate le o fi trebuind ceva. Ce altceva să le mai trebuiască?! Iarbă știu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mâncare, iar pentru Murgu eu am să aduc un braț de fân din șura cea mare. Alina și Sorina se privesc cu mare-aminte și și zâmbesc: acum știu care-i adevăratul nume al lui... Alin. O după-amiază de primăvară Pe prispa casei e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prietenii mândri și înverziți ai fetei. Apoi crengile lor se mișcă mai cu putere. Parcă ar vrea să întrebe: „Dar Sorin unde-i?” Tot în gând, fetița le explică: „Păi, ne-am jucat noi cât ne-am jucat aici, pe prispă, pe urmă el a zis că s-a plictisit. Și a plecat în curte. Ori pe stradă. Cred că acum joacă fotbal cu Cuțulache”. Vița de vie care și-a agățat, ca într-o îmbrățișare, câteva crengi de ramurile pomilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
salteaua pneumatică peste care, de îndată ce Sorin și Sorina au sosit de la scaldă, bunica a pus un țol mare și călduros, fetița simte că plutește parcă. O poveste adevărată prinde a se depăna sub ochii ei. Nu se știe de unde, pe prispă a apărut bunica. Privește spre Sorina, apoi intră în casa mare, de unde vine cu o pătură. Cu ea o învelește pe fetiță. Oare, nu cumva bunica își închipuie că Sorina doarme?! Nepoțica ar vrea să-i spună că nu-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor cel mai mult e că, spre seară, când nepoții bunicilor se adună acasă, încep să cânte, să spună poezii, să joace tot felul de jocuri, care de care mai năstrușnice. Și totul se petrece aici, nicăieri altundeva, ci pe prispă. Puii de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]