11,078 matches
-
Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți dau o carafă cu rom pe săptămînă și ceva mîncare, dar va trebui să mă informezi dacă vreunul dintre ei se lasă pe tînjală, se revoltă sau nu pricepe de vorbă bună... Și astfel reuși să-i despartă pe prizonieri. De-o parte se afla Mendoza, și Împreună cu el cîinele lui credincios, norvegianul care-l admira fără rezerve și Îl asculta fără să crîcnească, iar de cealaltă, portughezii, Împărțiți la rîndul lor Între latenta răzvrătire a lui Gamboa și tăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape că se bucura de faptul că În sfîrșit se hotărîse să facă acel pas, pentru că l-ar fi deranjat să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare altceva de făcut decît să-l caute oriunde s-ar fi ascuns și să termine cu el. Primul pas a fost acela de a-i ascunde unde-i venea mai bine pe restul prizonierilor și, cu toate că În acea Împrejurare nu le puse căluș, avertismentul dat fu suficient de explicit: - Nu voi fi departe... Și dacă vă aud, o să vin să vă tai două degete fiecăruia dintre voi, fără să-mi pese cine a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare. CÎnd aceștia ajunseră la adăpost, legați și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
egoist și un pedant, mîndru de defectele tale, chiar dacă aceste defecte ți-au adus nefericirea. Se sprjinea acum de peretele de stîncă, ostenită, și trăgea aer În piept cu nesaț, ca și cum s-ar fi sufocat. Arătă apoi spre cei trei prizonieri, legați fedeleș, ca niște baloturi. Ce-ai fi făcut dacă te nășteai ca unul dintre ei? Unul dintre ei prost, iar ceilalți doi supuși la toate cîte li se poruncește. Privește-i! I-ai transformat În niște biete animale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi cunoșteau acum ascunzătoarea, știau cum să intre sau să iasă din ea, și le-ar fi fost de ajuns să se așeze În fiecare dimineață pe culmea falezei pentru a-l Împiedica să urce, aruncînd cu pietre În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o ia de la Început, cu o femeie Închisă Într-o peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșteră, care aștepta să-i vină sorocul să nască un copil, trei prizonieri care deveniseră periculoși pentru siguranța lui și amenințarea constantă că vor mai veni și alte vapoare să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai mare liniște, Îi observă pe bărbații care dormeau ghemuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o tentativă de rebeliune din partea prizonierilor, care refuzau să se Îmbarce. Cu lovituri de bici și amenințări cu moartea, Îl legă de bănci, apoi se postă În fața lor, spunîndu-le: - Lucrurile sînt clare... Tonul lui nu admitea nici un fel de replică. Dacă ajungem pe uscat, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și În cele din urmă se Întoarse spre prizonierii săi: - Ați auzit, spuse. Am deviat și, chiar dacă Încercăm să ne Întoarcem, n-o să mai găsim niciodată insula. Curentul dinspre mal ne-ar trage În larg și n-am ajunge nicăieri. Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din urmă. - Respiră, asta-i tot. Dar e limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sosească dintr-o clipă într-alta. — Asta-i ultima ta șansă, scumpo, zice Brandy și stropește cu sânge peste tot. Zice: Mă iubești? Tocmai când oamenii pun întrebări de felul ăsta pierzi lumina reflectorului. Așa reușesc ei să te facă prizonierul celui mai bun rol secundar. Mai mare decât casa care arde e așteptarea asta uriașă a mea de-a pronunța cele mai uzate două cuvinte pe care le poți găsi în orice scenariu. Numai ele sunt de ajuns să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy, să fiu femeie e ultimul lucru pe care mi-l doresc. E doar cea mai mare greșeală pe care mă pot gândi s-o fac. La fel e și drumul spre cea mai mare descoperire. E așa pentru că suntem prizonieri în propria noastră cultură, în faptul că suntem ființe umane pe planeta asta, cu creierul pe care-l avem, și cu aceleași două brațe și două picioare pe care le au toți. Suntem captivi într-o asemenea măsură, că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cît de cît ce era adevărat și ce nu în privința locurilor pe unde bîntuia vestitul Cocoș. Reușise să intre în legătură, era cam pretențios spus, pur și simplu reușise să se introducă la o bere în preajma unui reporter care fusese "prizonierul" lui Cocoș vreme de trei zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348‑350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pământeană“, mai presus de dovezi, ea existând În sine și mistuindu‑se la propria‑i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stânca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
baronul van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfârși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]