1,039 matches
-
cârpe, glugi asociate cu fulare, pungi de plastic.” Portretul bărbaților este la fel, tragi-comic, aplatizat de foame, frică și frig : „Bărbații, la rândul lor, mai cu seamă vârstnici arătau de parcă în urmă cu o zi se întorseseră dintr-un lung prizonierat rusesc. Pe ei curgeau, asemeni unor umbre umede, niște paltoane vechi, care se prelungeau până jos, foarte aproape de bocancii ce mai luaseră în piept cine știe câte ierni.” În fine, în țara în care pare că e pururi iarnă, autorul-narator primește pașapoartele
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
pildă, ce atrage și ce ne păstrează morali în fața senzualității? Contează, înțelegem, extensia ei literară, putința instrumentării depășirii oricărui tabu. La fel ca în toată proza sa, Radu Mareș e interesat de jocul identităților, de masca socială și de condiția prizonieratului. Naratorul din O bătaie în ușă seduce nimfeta povestind, înlocuind, deci, nevoia de singurătate, sindromul Robinson, cu un sindrom Lolita. La fel procedează și scriitorul din proza ce dă titlul volumului. Când salvează țiganca înghețată în mașină, el pândește, analizează
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
interzise atunci când singurătatea ei devine insuportabilă. Cea mai complexă dintre povestiri, Linii și cercuri dezvoltă la suprafață, dincolo de eșecul dublu - profesional și erotic - al celor trei arhitecți (Irina, Doru, Iulian), măștile prieteniei din totalitarism. Nimic altceva decât o formă de prizonierat. Important este „a ști să devii și să te păstrezi în penumbră, cu trăsăturile șterse de obscuritate, anonimizate”. Cititorul familiarizat cu proza clujeanului va observa că există personaje care migrează din alte scrieri. Cum e, de pildă, Iulian Oncică, arhitectul
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
aici să o trăiască din punctul de vedere al prieteniei și absenței. În Linii și cercuri nu interesează sistemul, cât singurătățile, teoria lor. Iar povestea unei femei ce simte că este necesar să se însingureze chiar și în prietenie subliniază prizonieratul dintr-o istorie ostilă. Radu Mareș nu crede în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni este urmașa unor activiști de stânga, învinși/executați de forțe obscure. Moartea asistată este tot o problemă de politică socială - în Antimetafizica, la urma urmelor
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
realității. Ei sunt locatarii "căminului de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a căuta însă mijloace de evadare; sordidul îl închide în el însuși ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
o cameră la pușcărie, cu câteva femei tăcute, și a ultimului cadru, personajul principal proiectat de pe esplanada Casinoului din Constanța pe fundalul unui răsărit de soare, drumul parcurs de acesta ar apărea ca unul ascendent de la deziluzie la speranță, de la prizonierat la libertate. În film, traseul este exact invers. Deținuta Matilda (Ana Ularu) are o singură zi la dispoziție pentru a lua parte la funerariile mamei sale. A făcut doi ani și trei luni de pușcărie și o mai așteaptă trei
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
treptat, identitatea, e istorisită cu aparentă simplitate: „Ne duceam de la Veneția la Napoli, când ne-au tăiat calea niște vase turcești”. Conștient că, dacă va mai trăi, viața avea să i se schimbe, italianul mai are tăria, în așteptarea iminentului prizonierat, de a răsfoi un volum „cumpărat cu bani grei la Florența”. Semn că tot ce avea să urmeze se afla într-o carte, sau, conform clișeului în continuare aducător de succes, într-un manuscris. „Pe vremea aceea eram cu desăvârșire
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
văzută de aproape. Are uzul povestirii - a spus-o de atît de multe ori, că nu se mai știe cît e memorie genuină și cît discurs construit. Ion (Marin) Antonescu a făcut trei ani de război și alți trei de prizonierat “la ruși”; cînd s-a-ntors în satul lui din Giurgiu, avea cruce-n cimitir și slujbele de pomenire gata făcute. Pentru Natalia Radu, războiul a-nsemnat fuga din Basarabia natală, o dată cu intrarea rușilor; au venit apoi românii, Natalia și familia ei
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
socială, a antrenat și trecerea în planul al doilea a ceremoniilor mortuare. Vechile practici erau emanația unei societăți perfect organizate, ierarhizate, formalizate, care oferea răspunsuri oricărui tip de provocare. Fără îndoială că rigiditatea excesivă și controlul individului, ținerea lui în prizonieratul comunității au lucrat împotriva tradiției și a ritualurilor. Erodarea legăturilor dintre indivizi, transmutarea ca lege aproape generalizată a societății moderne au contribuit decisiv la "relaxarea" multor practici ce păruseră până atunci sacrosancte. Nu trebuie neglijat nici rolul ideologiei în deconstruirea
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
evocă, de altfel. Nu e vorba doar de profundul disconfort ambiental, ci de absurdul unei existențe în care „chiar și cei mai bine intenționați și cei mai generoși prieteni și rude nu pot spera să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine, inevitabil, echivalentul „unei condamănări la moarte.” Noaptea e, așadar, o anticameră a infernului, iar diminețile echivalează cu precaritatea confuz-reconfortantă a purgatoriului petrecut într-un scaun cu rotile
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, organizat conform legii, pe durata normală a studiilor respective, a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. Șerban Adrian, Deva. Adresa care vă interesează este următoarea: ARHIVELE NAȚIONALE - Bd. Elisabeta nr. 49 - Sectorul 5 - București. Toma Vasile, Caransebeș. Pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, femeile născute în perioada iulie 1953-iunie 1954 trebuie să
Agenda2004-2-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/281918_a_283247]
-
vorbea prin sat că armata austro-ungară și cea germană au fost înfrânte de soldații sârbi și că se retrag peste Dunăre. Tot mai mulți soldați, cu tot cu arme, reveneau la casele lor. Prin august au început să sosească și cei din prizonieratul rus și printre ei, doi unchi de-ai mei. Primiseră permisie de o lună, dar, după ce s-a împlinit răstimpul, nu s-au mai întors la compania lor din Ungaria și s-au înrolat în «Cadrele verzi» (un gen de
Agenda2003-43-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281633_a_282962]
-
31 de ani, ea o femeie tînără, aproape o copilă. Idila s-a terminat tragic, precum mai toate marile povești de iubire: un prunc născut mort, depresia acută a femeii, o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia soției care află totul descoperind întîmplător o scrisoare. Apoi, previzibil, lenta dar și inevitabila convalescență, vindecarea nu atît prin uitare cît prin sublimare în artă: un roman scris de el
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
cu cărțile tale!" - și le-a aruncat în apa adâncă. "Avea în ochi acea lucire feroce, orgasmatică, a cuiva care trăia punctul de maximă tensiune al propriului film. Îmi închipui că se simțea ca și când ar fi eliberat cărțile dintr-un prizonierat", notează Paul Constant. Nu cred că există printre cunoscuții mei vreunul care - vorba cântecului - să nu fi furat măcar o carte-n viața lui. Mai interesant e ce se întâmplă astăzi cu prietenii mei scriitori (care, în adolescență, cu siguranță
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
În fine, o altă parte a fost scrisă, de la prima chemare a muezinului până la gustare, în cetatea Fesului, plină de măgăruși cuminți și cerșetori pedanți, pe pământul roșu și fierbinte al Marocului, într-o cameră mică, dar curată, într-un prizonierat amical și benevol alături de o femeie care nu înțelegea ce caut acolo." Pe câtă vreme în aceste rânduri Ciucă baleiază între mai multe nuanțe de colorit local, în corpul romanului abia dacă putem pune degetul pe hartă fără ca aceasta să alunece în
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
de Românizare, instituție care urmărea purificarea etnică, apoi, schimbându- se politica generală, își schimbă și el țelurile și, din nou, identitatea. Se dă mort în război și, deghizat, trece de partea rușilor, „tovarăș” cu „dușmanul devenit aliat“. Face parte, în prizonierat, din „grupul operativ român“ și are un rol în crearea Diviziei „Tudor Vladimirescu“. Denumirea acesteia i se datorează. Personajul e versatil, fără doar și poate, schimbă mereu baricadele, frontul de luptă, ghidat însă de o constantă preocupare: să fie tot
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
din afara lui. Cu acest ultim caz ne confruntăm citind Jucăria. Cînd intervine poeticul, formularea inedită a unor situații, cititorul de astăzi poate încă savura meșteșugul autorului; dificultățile apar cînd trebuie să învestim cu sens rîndurile dezlînate despre grozăviile captivității, despre prizonieratul într-o lume utopică, absurdă. Gesturile unei jucării a generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
contra lui Vladimir Tismăneanu, a cărui biografie a fost terfelită cu o nerușinare indescriptibilă, ieșirea din "adormire" a tot felul de agenți ai Securității, mobilizarea la baionetă a specialiștilor în diversiuni au arătat în ce măsură societatea românescă refuză să iasă din prizonieratul comunismului. Vadim Tudor și acoliții săi nu sunt decât formele patologice ale existenței larvare în care se complac mult prea mulți români. Cifra lor e în descreștere, după cum arată și recentele alegeri europarlamentare, dar asta nu înseamnă că microbii de
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
destul de naiv, este edificator în această privință. Ceea ce dă un mare sens răzbunării lui Edmond Dantès, metamorfozat în Conte de Monte-Cristo, după numele unei insule a comorilor pe care a cumpărat-o, este paranoica lui convingere că lungul și absurdul prizonierat în temnița de la Chateau d'If îi dă dreptul să se considere la fel de atotputernic precum Dumnezeu. Patima bătrânului căpitan din Mercure este doar morbidă. Iar mimetismul transformă romanticul în romanțios și dă supraumanului nobil și emoționant din romanul lui Dumas
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
trimite, inevitabil, la Borges, proiecție venețiană a "grădinii potecilor ce se bifurcă", o carte - șaradă în care Veneția cu rețeaua ei de canale devine "pânza de păianjen" în care se trezesc captivi Schulz și Flint, amenințând chiar pe cititor cu prizonieratul... Taverna Dogelui Loredan amintește, în mod spectaculos, de Umberto Eco: după un sfert de secol de la Numele trandafirului, alt scriitor italian a reușit să construiască alt labirint... Statuia revelând miracole Fecioara din piatră este prima traducere în română din proza
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
poetului, inclusiv cele din Rapsodii sau din Balade. Ciudat lucru, atît de lucid în aprecieri cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea despre perioada de prizonierat din Pirin Planina sînt, de admis, producții relevabile. Dar de aici pînă la a aprecia că "prin asemenea pagini Topârceanu nu stă cu nimic mai prejos de maeștrii recunoscuți precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu (probabil prin Balaurul, n.n.
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
ci despre vîrste și femei. Un an în Paradis (acolo unde timpul n-ar trebui să treacă) e, lăsînd deoparte acțiune și morală (cîtă e...), și o scriere despre vreme. Despre zilele cărora nu poți să le ții șirul, despre prizonierat (o formă dintr-atîtea...), despre îmbătrînire. Despre un soi - paradoxal, ca toată cartea - de self-esteem la care ajung, cu experiența, tocmai femeile pe care nimeni nu mai dă doi bani. O luptă pentru supraviețuire schimbată într-un decadent rafinament. Felul lor
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
temeinică prinsă pe fondul unei istorii zbuciumate, astfel încât cititorul să înțeleagă bine că omul e subt vremi, sau, în termenii lui Eliade, omul e terorizat de istorie sau, cum spune titlul, prizonierul istoriei. (Autorul este istoric, așa că înțelege bine acest prizonierat.) Este morala implicită a cărții despre Eliade, autor care a fost când interzis, când supralicitat, când mitizat, când demonizat. 4. Pentru bogăția documentației și valorificarea arhivelor aflate în străinătate. 5. Pentru felul captivant în care pune în scenă documentul, astfel încât
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
ebraic (Rosh HaShana) până la Yom Kipur. http://www.youtube.com/watch?v=8vjRyw7YMfc, din timpul războiului de Yom Kipur. GUILAD SHALIT, caporalul israelian răpit de guerilele extremiste din Gaza, si-a petrecut a treia aniversare a zilei de naștere in prizonieratul palestinian. Astfel, cei apropiați lui, cat și ceilalți evrei, se roagă pentru sănătatea lui , pentru el iberarea sa. Viața e asemenea peronului unei gări unde, În fiecare clipă, ne despărțim de unii și alții... de noi... Cine nu știe de ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]