1,785 matches
-
târziu, gajuri (de fapt, eu nu jucam niciodată, ci doar asistam, cu un râs prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta gigantică. Din acest vis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de scânduri văruite și acoperită cu carton gudronat, ca o gheretă de paznic, mă fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând cu sunete la marginea auzului. Am început să țipăm și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au oprit în fața grilajului care împrejmuia monumentul. Nu era iluminat, dar la lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care pe sticlă strălucea mai roșu. Pe urmă privirea îi lunecă la siluetele masive, familiare, ale copacilor, care se profilau pe un cer întunecat. Liniștea, retrasă în sine, a grădinii îi stârnea întotdeauna felurite emoții: respect, invidie, teamă. Oftă, gândindu-se la acel viitor despre care Alex nu voia să știe nimic. Își coborî privirile. Ceva mic, alb și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag profilată în lumina din sanctuar și, în ciuda veșmintelor acum total diferite, recunoscu omul pe care i-l arătase Bill Șopârla la Băi. Se apropie de preot și rosti: — Rozanov. Acest cuvânt, bolborosit cu vocea bizară a lui John Robert, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care se strâmbase în căzătura de pe pantă. Se muncise un timp, încordându-și ochii și frecându-și din când în când urma roșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până atunci; îl urmărea cum plutește, pe urmă și-l cocoța pe umăr și iar îi dădea drumul, îndemnându-l să înoate. Era minunat! Valurile deveniseră din ce în ce mai înalte și-l plesneau cu mai multă forță, iar crestele erau șfichiuitoare. Se profilau întunecate pe cer, pentru că soarele intrase pe după un nor. Iar vântul, pulveriza stropi de spumă rece, înțepătoare. Adam înghițise cam multă apă și, dintr-odată, nu-l mai văzuse pe Zet. Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecut de pe un trotuar al străzii pe celălalt. Da, suntem în UE, într-o lume a libertății de mișcare a persoanelor, ideilor, mărfurilor, iar granițele dintre state, într-un anume sens au doar o valoare simbolică. In fața mea se profilează mare, solemn, indicatorul de localitate: Mentone, prima din Franța care mă primește ca și cum aș fi fiul ei dintotdeauna. Surprins plăcut și încă puțin nedumerit de această primire, pășesc în noua țară pe lângă căpitănia portului și pe lângă nenumăratele bărci cu vele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea și de măiestria consilierului PR. După cum se poate observa, cele cinci întrebări sînt formulate astfel încît răspunsurile la acestea să fie simple, clare și într-adevăr, cu ajutorul acestora, să se poată profila o viziune de ansamblu. Totuși, o analiză mai în detaliu necesită întrebarea numărul 2. Răspunsul la această întrebare trebuie cunoscut tot timpul, deoarece, de starea în care se găsesc membri sistemului, depind foarte multe. Nu se recomandă derularea de adunări
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
social. Profeții se preocupă de reconstruirea Ierusalimului, în special a templului (Ageu și Zaharia), dar și de puritatea doctrinei și a moravurilor (Malahia); profetul Iona proclamă universalitatea lui Dumnezeu indiferent de limitele etnice și religioase. De asemenea, începe să se profileze la orizont certitudinea că universul nu este veșnic: Dumnezeu pregătea sfârșitul „ultimelor zile” și prin aceasta finalul istoriei (Ioel, Deutero-Zaharia). g) Ajungem la epoca elenistă, despre care ne vorbesc cărțile deuterocanonice: Macabei, Înțelepciunea lui Solomon, tratatul sapiențial al lui Isus
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unei lumi. Aceea a unei Republici de la Weimar, moștenitoare a unui popor de funcționari și de filosofi care au făcut din Morala rațională scopul marșului Spiritului către propria înfăptuire. Și am putea spune că nihilismul, a cărui umbră redutabilă se profilează în acest roman, poate fi considerat o revenire a ceea ce a fost refulat, a unei umbre a cărei existență Aufklärung-ul o negase. Căci idealul vieții morale ce-și găsește punctul culminant în secolul Luminilor se sprijină pe o expli-care a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
actul său pare sau nu a fi un păcat. Prin aceasta, acțiunea păcătoasă este motivată de o dorință de bine a persoanei și de un drept al acesteia de a fi fericită, iar sensul corect al păcatului este pierdut. Se profilează riscul să se urmărească doar adecvarea la o etică extinsă, care să nu corespundă cu etica creștină. Creștinul însă trebuie să recupereze ideea originară despre Dumnezeu și, implicit, credința în Dumnezeu adevărat pentru a putea recunoaște păcatul cu întreaga sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde i-au pornit pașii în lume, Florentin Popescu aduce, în volumul antologie 101 poeme - Editura Biodova, București, 2011 -, cuprinzând scrieri publicate între 1970 și 1988, un imaginar artistic prin care se profilează temperamentul unui poet înclinat continuu spre abordarea nostalgică a realității prezente, peste care se sedimentează urmele trecutului propriu, trăit într-un rural căruia îi păstrează în amintire ceea ce, prin timp, a căpătat statut de chintesență a viețuirii. Nu întâmplător, textul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu se vor repeta / niciodată nu vom mai fi tineri și nici măcar niciodată nu vom mai muri / a doua oară. Absența certitudinilor (puține lucruri mai știu / numai aproximații îmi trec prin minte) e generatoare de neliniști, mai ales când se profilează un orizont înghețat. Un poem remarcabil din 1978, ce ai făcut în noaptea sfântului bartolomeu, reiterează tema vinovaților fără vină, a căutării nodului în papură, ocupație a oamenilor, în general, și parcă a românilor în special, fiindcă, așa cum încheie poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dinți / toate amneziile lumii..., dând drumul cuvântului care se face / „ stomacul veacului”... Nu știu să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în dragostea noastră, în primul rând, ca să nu cădem / necunoscuți de pe pământ... Confesiuni, așadar, majoritatea poeziilor din volum revelează un eu atent să identifice sensurile cât mai puțin la îndemână pentru ceilalți, în existența cotidiană, dar și în propria
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
natal. Va urma cursurile Facultății de Filologie la București, urmând ca apoi să revină acasă, unde va fi o viață profesor de limba și literatura română la liceul tehnologic ”Nicolae Bălcescu”. A început să scrie poezie, dar apoi s-a profilat pe proză. Dintre cărțile domniei sale, amintim: - Dom´ Manolache - povestiri vânătorești - Dincolo de calea ferată - volum de nuvele - Neagra - roman - vol. I - Năpârlirea - partea a - II - a a romanului ”Neagra” *** Destul de des, în timpul verii, obișnuia să vină și să petreacă la Neagra
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
despre care nu știi niciodată dacă se roagă sau se lasă devorate de extazul lor. Rădăcinile copacului erau acoperite cu smocuri de iarbă și licheni. De fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice se afla o scorbură care putea fi și cuib de pasăre și culcuș de șarpe. Totul părea ars, existând într-un timp de cenușă, întocmai ca în locul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu simpatie la șoferii care înjură străzile de pe malurile Dîmboviței! În fine... New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor americani să fie indispuși de Babelul new-yorkez. Dar New York-ul e vitrina Americii. Statuia Libertății se profilează pe zgârie-norii din New York. Și e ceva hiperreal, excesiv, care mă intimidează aici, mă provoacă, mă împinge să exagerez, să privesc, din această pivniță, New York-ul ca pe un oraș în continuă fierbere, incapabil să se relaxeze, grosolan și obscen
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ca o simplă auditoare. Simți emoția viorilor ce se acordau numai ca pregătirea unei desfătări ce se oferă, fără de conștiința responsabilităților. Amănuntul material și ordinea sistematică a lucrurilor îi scăpa cu totul. Prezența unor figuri noi de femei și bărbați profilați pe estrada joasă înapoia concertanților o făcu să plece capul tare în jos, fixând rombul strălucitor al parchetului. Erau cântăreții coralului, pe care abia azi avea să-1 audă întîi: coralul promis și dăruit de Marcian. Elena asista la repetiția generală
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]