1,866 matches
-
și doi de ani, el cincizeci și cinci. Dar Montaigne mai spune și că poți încerca desfătări și mângâind o noapte întreagă o femeie atunci când nu se poate mai mult... Rezistența sa va fi fost eroică! Iar el n-a propovăduit niciodată eroismul în această privință... 42. Cu femeile, pentru ele. Despre femei, Montaigne se exprimă cu cuvintele epocii sale. Scoase din context, găsim, evident, judecăți clasice despre vanitatea lor, naivitatea și încăpățânarea lor, caracterul lui coleric, natura lui plină de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate la Pascal, care-l defăimează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
leprei... De același autor, Sfântul Francisc din Assisi, Gallimard, 1999, pentru a înțelege fascinația epocii pentru sărăcie. A se citi de asemenea Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident, de Jean Delumeau, Fayard, 1983. Aproape de o mie de pagini terifiante... Creștinismul propovăduiește iubirea aproapelui, asta se știe. Mai ales atunci când are în vedere oameni care gândesc la fel. Pentru ceilalți recomandăm verificarea limitelor acestei profesiuni de credință citind Manualul Inchizitorilor de Nicolau Eymerich și Franceso Pena, cu o remarcabilă introducere a excelentului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îi răspunde că el predă virtutea, că esențialul e în altă parte, că Antiphon greșește crezând că fericirea depinde de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți ori de drahmele pe care le ai în pungă. Sofistul propovăduiește libertatea și facilitatea existenței pe care le reprezintă banii, nu ca scop, ci ca mijloc de a te emancipa față de contingențe și de a-ți făuri libertatea. Socrate al lui Platon - probabil departe de Socrate cel istoric! - afirmă că disprețuiește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxene, Denis Transfugul, Hegesias, Anniceris, Teodor Ateul, toți provin, desigur, de pe podișurile înverzite, udate de ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o dată cu publicarea a trei lucrări, aproape una după alta: The end of economic man (1939); The future of industrial man (1942); Concept of the corporation (1946). Ca reprezentant al școlii neoclasice în organizare, Drucker se declară nemulțumit de omul economic propovăduit de taylorism și propune înlocuirea lui cu așa-numitul „om industrial”, intuind în felul acesta conceptul de „om organizațional” care va fi introdus mai târziu în 1956 de către W.H. Whyte, Jr. Totodată, el înlocuiește viziunea strict economică de interpretare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trimite oameni pe Lună sau de a construi baraje, de a face lucrări de irigații și de a pune la punct rețele de transport public. Din punct de vedere temporal, modernismul extrem pune accentul pe viitor. Deși orice ideologie care propovăduiește progresul este, În principiu, orientată către viitor, modernismul extrem merge foarte departe În acest sens. Trecutul este un impediment, o istorie ce trebuie depășită, În vreme ce prezentul este punctul de pornire al planurilor de clădire a unui viitor mai bun. O
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
universal ce ar fi fost apoi obligatoriu Învățat de Întreaga lume. Mai departe, o convenție internațională ar fi „normalizat” diversele unități de măsură privind mașinile și aparatele de uz casnic. Le Corbusier s-a străduit să aplice În practică ceea ce propovăduia. Proiectul său pentru Palatul Sovietelor (nerealizat) era menit să reprezinte modernismul extrem sovietic. Această clădire, pretindea el, ar fi stabilit noi standarde precise și universale pentru toate construcțiile - standarde legate inclusiv de iluminare, ventilație, estetică și structură - care să fie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
susținut-o nu ar trebui să ne surprindă. Ea este asociată cu productivitatea agricolă fără precedent din Occident și cu puterea și prestigiul revoluțiilor industriale. Nu este de mirare, așadar, că principiile modernismului extrem, asemenea simbolurilor adevăratei credințe, au fost propovăduite În Întreaga lume fără discernământ și cu convingerea efectivă că ele luminează calea progresului agricol. Cred că această Încredere necritică și, deci, neștiințifică, În artefactele și tehnicile agriculturii științifice codificate a fost răspunzătoare pentru eșecurile Înregistrate. Credința oarbă Într-un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe de o parte scepticilor care nu doreau să se alăture misiunii de diseminare și răspândire a „realizărilor“ și „cuceririlor“ democrației populare, iar pe de altă parte celor care, din conformism sau din convingere, hotărâseră să se alăture celor care propovăduiau îmbrățișarea colectivismului moral și economic, dragostea de patrie și, nu în ultimul rând, „lupta pentru pace“71. Vorbind la deschiderea cursurilor de îndrumare pentru seria a XII-a de preoți, mitropolitul Moldovei Sebastian Rusan rezuma necesitatea și rolul didactic al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de lipsa unei burghezii puternice. Eminescu vede în regimul liberal artificial un factor dizolvant al tradițiilor și al autorității statului, o formulă neinspirată care a condus la atomizare socială și ură de clasă. La rândul lor, sămănătorismul și poporanismul au propovăduit rezistența prin paseism față cu agresivitatea unei burghezii străine de tradițiile și mentalitățile rurale ale românilor. Prestigiul acestor personalități și curente cultural-ideologice a făcut ca gândirea socială și politică românească să se orienteze cu predilecție spre explorarea specificului etnic și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu înglobarea datelor primite din stânga Dunării de Jos. Literatura teologică a episcopilor misionari se cuvine a fi înregistrată, de asemenea, în acest inventar al „suportului latin”, căci și Niceta de Remesiana, și Laurențiu de Novae au scris în latinește, au propovăduit în limba celor ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și Aureliană), provincii neîncetat comunicante prin romanitate și creștinism până târziu, la venirea slavilor. De la Niceta de Remesiana, episcop sud-dunărean cu o activitate de propagator al unui creștinism de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Virgil Petrișin, V. Sima, Iorgu Moldovan ș.a., care debutează aici cu poezii, recenzii, proză scurtă, note, însemnări și reportaje. Articolul-program, Cuvântul nostru (1/1941), enunță „rostul acestei publicații tinerești”: „De când cu noul curent al «literaturii excitare», ce bine știți e propovăduit printr-un număr exagerat de «ziare-fotografii», zise și humoristice - tineretul a căzut, precum era și normal, în brațele acestei literaturi nefaste. [...] Ca tineretul să aibă o călăuză sănătoasă și preocupări ce-l interesează, îi deschidem azi paginile acestei mici reviste
GAZETA DE LA TURDA PENTRU TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287190_a_288519]
-
-se pe ei cu ei Înșiși, nu au pricepere. Iată cum aș vrea să citiți textul: mai Întâi, noi surpăm iscodirile minții; apoi, esențial, tot crescând credința voastră, ne vom mări În voi cu prisosință, după măsura noastră; și, bineînțeles, propovăduim Evanghelia și În ținuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, În cele de-a gata. Citiți așa: decojiți zidurile cuvintelor În darul de a prooroci mișcarea. În momentul În care vedeți mișcarea textului meu, geografia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a celor două iubiri Într-o dragoste mare. Punctul de fugă al iubirii trupești e o iubire divină pe care o anunță Într-o evanghelie a pielii). Și iată cum, pe nesimțite, prin această vedere umedă a iubirii de trupuri propovăduim textul evanghelic, suntem În el și prin el În punctul său de fugă care e dincolo de voi, loc (nu spuneam mai sus că Încerc să vă sugerez existența a Încă unui palier/loc/timp?) În care măsura mea și a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care trăia În ’90 cu o conștiință utopică, entuziasmată, de iluminist care Își propune să facă misionariat social, să schimbe opinia publică, să aducă adevărul. Într-adevăr, intelectualul român a trecut printr-un proces de dezvrăjire, iar modelul misionarului care propovăduiește un sistem social tare, cel din Occident, și-a pierdut puterea de a-i mișca pe intelectuali. Mie mi se pare că există un motiv foarte bun pentru care lucrurile au decurs așa. Iar faptul că noi discutăm această temă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Beniuc, Ion Th. Ilea, Aurel Marin. În articolul Generația vrea, totuși, ceva, Mihu Dragomir va declara: „Vrem dreptul de a visa”. Cu o pană acidă, tânărul polemizează cu C. Noica, căruia îi reproșează că în numărul unic al revistei „Adsum” „propovăduiește întoarcerea în aburii otrăviți ai misticismului bizantin” ( Și noi suntem de față, 2/1940), iar în articolul Eu cred în Ion Barbu (3/1940), susține că întâlnirea autorului Jocului secund cu mișcarea legionară ar fi întru totul firească. Printre traducerile
FLAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decât o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosperus spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosperus nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut altceva, în esență, decât să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii acestor critici ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă cu ceea ce propovăduise prin operele sale ascetice, adică aceea ce stă la baza desăvârșirii creștinului. De altfel, Augustin este absent și din această ultimă operă a lui Cassian: în cartea a șaptea unde scriitorul face o listă de auctoritates, Augustin e pomenit doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorios (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), cu prefăcută cordialitate și blândețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestinus sarcina de a verifica temeiul informațiilor privitoare la ceea ce propovăduiește Nestorios care (trimise firește chiar de Chiril) provocaseră un mare scandal la Roma. Reacției hotărâte a lui Nestorios (Epist. 3; ACO I, 1, 1, p. 25), Chiril îi răspunde între sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 430 printr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Aelurus, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos a venit în trup, au propovăduit implicit cele două naturi. Apoi susține că Sever de Antiohia, în timp ce afirmă că respinge opiniile lui Timotei, în realitate le apără. Eustațiu aduce ca probe și analizează un mare număr de citate din scrierile lui Sever pentru a demonstra că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mănăstirea condusă de Serid și fusese dat chiar în seama lui Dorotei; trăise acolo cinci ani, până la moarte, practicând exerciții de asceză severă și de renunțare la propriile dorințe; era într-un fel, un model de viață spirituală conform cu cel propovăduit de Învățăturile lui Dorotei. Bibliografie. L. Regnault - J. de Préville, Dorothée de Gaza. Oeuvres spirituelles (SChr 92), Cerf, Paris 1963 (text, trad., amplu studiu introd.); trad. it. M. Paparozzi, Doroteo di Gaza. Insegnamenti spirituali, Città Nuova, Roma 1979. d) Zosima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]