1,646 matches
-
sora lui Adrian, Dana Maria Barb a "cumpărat", conform actelor, vila din Av. Petre Cretu nr. 60, proprietatea mamei sale, pentru suma de 650 milioane lei. (De unde oare o fi având atâția bani? Sau a fost o vânzare fictiva?) Că proprietara de drept, a evacuat pe cei trei chiriași, a renovat vila, pe care o locuiește singură. Nu poate fi nici un dubiu, actul acesta de vânzare între mama-fiica este un fals, orchestrat de cei doi vicleni, tatăl și fiul, M. și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de lume ahtiate și nesătule ca niște Messaline, dezinteresate și făcând artă pentru artă. Iar antreprenoarele acestor femei erau acele odioase factorițe, precum surorile Bă dulea, care din pezevenglâcul lor de o viață Întreagă s-au ales la bătrânețe ca proprietare respectate ale blocului elegant din strada Jules Michelet, vecin cu mine și prin fața căruia, ori de câte ori trec zilnic, Îi socotesc În gând cărămizile, care numai că n-au glas să ne spună câte cazne amoroase, câte oftaturi minci noase și câte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat într-un chip de care nici ea nu se credea în stare: „Lasă, iubire, c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu de la Costel cel galant, ci de la Gigi cel rău. În cele câteva rânduri trimise de domnul care semna „Gigi cel rău“ se pomenea de un divorț, de posibilitatea unui nou început, dar și de fundulețul de neuitat al primei proprietare a celularului. Dacă aș ști noul număr al domnișoarei, i-aș redirecționa oftaturile și chemările bărbaților pe care i-a abandonat. Celor care îi reamintesc fetei numărul lor de celular le răspund însă eu și, în funcție de ce-i interesează, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dispărut din peisaj. Mezinul Camba a continuat să mai bea o jumătate de sticlă, după care s-a prăbușit pe loc și nu s-a mai ridicat. Am plecat În grabă a doua zi dimineață, Înainte ca femeia care era proprietara locului să se trezească, pentru că nu plătiserăm factura, iar frații Camba stăteau cam prost cu banii, din cauza reparațiilor osiei. Am condus toată ziua, pînă cînd ne-am trezit blocați de una dintre acele bariere pe care le pune armata pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în regulă, pe baza unui contract legal. Nu mă despart niciodată de el, experiența m-a învățat faptul că în cartierele bogate, burgheze, poți fi luat la întrebări și legitimat oricând. Prezint prețioasa hârtie, apoi îl trimit să vorbeacă cu proprietara domeniului. Îl văd cum intră în pavilionul din grădină, unde Madame își bea paharul de vin alb de la ora cinci după-amiază. Iese rapid, urcă la fel de rapid în S-Klasse și demarează fără să mai spună nimic, nici măcar obligatoriul au revoir, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare de recrutare de tinere talente bancare). Fac service à la table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva și acolo
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
grăitor: Florissant, cartier înfloritor și burghez ca și viața locuitorilor care îl populează. Mai degrabă artizanat decât grădinărit: locul, lotul, săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică totul, în cele mai mici detalii, eu tac și surâd în inima mea, fără răutate, și spun convins și semi-militărește Oui, Madame, compris! În timp ce eram cu mâinile cufundate în pământ, sădeam, am brusca revelație a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să amân acest interesant proiect, dintr-un fel de nemărturisită solidaritate cu proprietara halatului. În primăvară, cam între aprilie și mai, Flutur Veronica a dispărut din cartier într-un mod la fel de subit și inexplicabil cum apăruse. S-au iscat tot felul de zvonuri, multiple și contradictorii, însă nici unul nu a putut fi verificat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în localul ce fusese inițial destinat primăriei și toată lumea poate fi mulțumită, pentru că trăim vremuri în care ceea ce e provizoriu e mai definitiv decât ce e definitiv și viceversa. În urma reformei agrare din 1922 cele două sate ale Cârțișoarei devin proprietare ale unor însemnate suprafețe de teren, pe care le va administra primăria, după cum urmează: Prin Hotărârea Nr 211 din 18ugust 1929 a Comisiunii Ocolului Făgăraș, satul Oprea intră în proprietatea următoarelor terenuri: - pădure 300 de jugăre și 650 stânjeni pătrați
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cum să nu-mi amintesc! Dar nu înțeleg ce cauți aici?! - Oare nu aș putea pune și eu aceeași întrebare? - Eu locuiesc aici. - Dacă e așa cum spui tu, te rog fă-mi o favoare! - Bine, te ascult. În aceeași clipă proprietara ieșise din casă să-l întâmpine. Carlina o întrebă: - Vă este cunoscută persoana? - Da, bineînțeles. Locuiește la fiica mea, tot pe această stradă, câteva case mai încolo, vreo patru-cinci. - Imposibil, e de necrezut. L-am mai întâlnit pe acest individ
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întrebă: - Vă este cunoscută persoana? - Da, bineînțeles. Locuiește la fiica mea, tot pe această stradă, câteva case mai încolo, vreo patru-cinci. - Imposibil, e de necrezut. L-am mai întâlnit pe acest individ. În timpul discuțiilor celor doi, Carlina înțelese că fiica proprietarei nu se afla în localitate. Acum avea să locuiască sub același acoperiș cu ea. Era prea de tot. Pământul să fi fost de vină că-i rotund, sau lumea e prea mică? Se întrebă cine oare o urmărește, destinul sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pământul să fi fost de vină că-i rotund, sau lumea e prea mică? Se întrebă cine oare o urmărește, destinul sau ghinionul, căci de dragoste nu putea fi vorba. După ce îl întâmpină cu căldură pe musafirul nou venit, bătrâna proprietară îl pofti să intre pe ușa casei, iar Leon intră cu și mai multă plăcere când o văzu pe Carlina. Când îl invită să rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
condamnat pentru „spionaj în favoarea Vaticanului“ și mort la Jilava, în 1954. Este cunoscută sentința de condamnare dată în procesul Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu: „Dosar 113 664, vol. III din Dosar 73/1959 Sentința nr. 28 din 12 februarie 1959 [...] Bălăcioiu Ecaterina (fostă proprietară a circa 190 de hec tare) începând din 1947 și până la arestare a ascultat cu regularitate emisiunile instigatoare ale posturilor de radio imperialiste și în special emisiunile Postului de Radio Paris, unde funcționa în calitate de crainică pentru emisi unile în limba
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viză pentru doctorat. Pe scurt, am asistat de la ora 8 la 2 la inventarul făcut bibliotecii și întregii case, care va trece în posesia statului. Se confiscă și bunurile mele, adică mobilele, totul, totul, pentru că nu am acte doveditoare că proprietara sunt eu. Actualmente sunt desemnată „custode“ provizoriu al lucrurilor tale. [...] Ly e vitează și curajoasă, muncește cu spor; nu-ți fie teamă pentru ea: deși e în vârstă, se descurcă. Fii demnă de numele pe care-l porți și de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
provincie, așa că pleacă din capitală. [...] Imbecila de Leși a închiriat biroul fără să-mi ceară acordul, l-a închiriat cu mobilele mele cu tot, auzi, draga mea? Covorul, biroul, fotoliile galbene, tot, tot, domnișoara a procedat ca și când ea ar fi proprietara și responsabila! Cred, ba nu, sunt sigură că noul locatar a și sosit. A venit să vorbească cu mine; dar, draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
auzit? spune Danny mohorât. — Ce să auzim? — Doamna Watts scoate apartamentele la vânzare. — Cum? Mă uit la el. Pe bune? — Imediat ce ne expiră contractele de închiriere, ne aruncă în stradă. — Dar nu poate să facă una ca asta! — Ea e proprietara. Poate să facă orice are ea chef. — Dar... Mă uit la Danny îngrijorată, apoi mă întorc spre Luke, care pune niște hârtii în servietă. Luke, ai auzit? Doamna Watts vinde apartamentele! — Știu. — Știai? Și de ce nu mi-ai spus? — Scuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a Învățat carte cât alți o sută la un loc dar care a tras ponoase cât o mie. În luna iulie a anului 2003 m-am Întâlnit cu părintele În fața barului vasluian ce-i zice și acum „Luțoaia” după numele proprietarei de atunci, doamna Profira Luță (Dumnezeu S-o odihnească-n Pace!). Avea o mapă sub braț, un zâmbet șugubăț pe față și un oarecare disponibil financiar În buzunar, numai bun de-o invitație la un păhărel de vin alb, sec
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
altă culoare. Aici nu mă descurcam singur și am luat un coleg cu care stăteam în camera de cămin și care anul acesta, 2012, a ieșit la pensie de la firma mea. Mi-a spus că merge, dar să-i cer proprietarei ,,o litră de țuică”, pentru că altfel îi tremură mâna. M-am conformat, la fel și proprietara, numai că ne-a dat două, câte una la fiecare, cerându-și scuze că nu mi-a dat și mie până în acel moment. I-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
camera de cămin și care anul acesta, 2012, a ieșit la pensie de la firma mea. Mi-a spus că merge, dar să-i cer proprietarei ,,o litră de țuică”, pentru că altfel îi tremură mâna. M-am conformat, la fel și proprietara, numai că ne-a dat două, câte una la fiecare, cerându-și scuze că nu mi-a dat și mie până în acel moment. I-am spus că nu beau, că sunt adventist și astfel i le-a dat pe ambele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
fizice din România, având fiecare un aport de 120 milioane lei, cu un cetățean german având un aport de 300 000 USD, și firma elvețiană Manel Finanz A. G. care, cu un capital social de 7,7 milioane USD, a devenit proprietara băncii în proporție de 93%. Suspiciunile au pornit de la detaliul că Manel Finanz, proprietara elvețiană a lui Columna Bank, avea profil de societate anonimă, fără vreo activitate reală în Elveția. Administratorul firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior că avea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
german având un aport de 300 000 USD, și firma elvețiană Manel Finanz A. G. care, cu un capital social de 7,7 milioane USD, a devenit proprietara băncii în proporție de 93%. Suspiciunile au pornit de la detaliul că Manel Finanz, proprietara elvețiană a lui Columna Bank, avea profil de societate anonimă, fără vreo activitate reală în Elveția. Administratorul firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior că avea un contract cu cîteva persoane din România pentru învestirea banilor. Fostul șef al IGP, Pavel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
suită de materiale semnate de "împricinat", pe teme ale României post '89!) Cu domnul Marian Nazat, excelent jurist, dar și publicist, prezent la Madrid pentru o "comisie rogatorie", aveam să demarăm acțiunea contra unei firme de transport maritim din Taiwan, proprietara navei de pe care fuseseră aruncați în apele Atlanticului, în apropierea coastelor Canadei, 6 români, "pasageri clandestini". Cu domnul Viorel Mărgineanu, pictor și "ministru", aveam să organizăm la Centrul cultural al ambasadei o frumoasă expoziție cu lucrări ale maestrului, având ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
afla sala noastră de repetiție), ca să ne individualizeze printre multe alte trupe ale „La Mamei“ care circulau prin lume. Invitația din Franța a venit la momentul oportun. Cam la cincisprezece kilometri de La Rochelle se afla ferma La Vallée, a cărei proprietară era doamna Vallin, o fermieră robustă și plină de bună dispoziție, care nu numai că Întreținea proprietatea destul de vastă, dar și gătea zilnic pentru treizeci și ceva de actori, gălăgioși și mai ales flămânzi, plus copii și animale. Câinele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]