1,085 matches
-
un picior de lemn. Așa scria pe inventar, una bucată plantă. Dar nici asta nu mai e așa de sigur. Femeia se depărtă de ghiveci, deși Jenică avu impresia că, în ce privește planta, lucrurile nu se vor opri aici. Ea își propti fața în pătratul liber dintre zăbrele și privi cu coada ochiului într-o parte și în alta. Nu văzu nimic care s-o facă să se răzgândească. Așa că spuse : — Azi-noapte am visat numere. — Vi se întâmplă des ? se prefăcu Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecut deja doi ani de când au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească, spuse Tili, făcându-i semn să se ridice. Că tot vorbeai de sensul ăla, se propti Maca în două picioare, îmbufnat. POVESTEA TRENULUI DE ARGINT PRIVIT DINĂUNTRU. „Era odată un orășel în care mereu se întâmpla ce trebuia să se întâmple. Oamenii nu se mirau niciodată. Se duceau duminica la biserică și, de luni, la serviciu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasul, dându-și, probabil, seama că nu avea, în fața motocicletei, nicio șansă. Dar nici nu-i strigă pe cei de care tocmai se despărțise, ceea ce îi păru lui Tili ca o încurajare. În cele din urmă, frânse cercul și se propti în fața ei. — Hei, Magdalena ! Ce faci ? Fata se opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căzut de câteva zile și încep să se usuce, adăugă. Dacă treci cu roata peste ele, se sfărâmă. — Și ce dacă ? S-au scuturat deja. — Au și frunzele căzute rostul lor, spuse Tili, aplecându-se după una. Ca și oamenii. Propti motocicleta și se așeză cu spatele la ghidon și cu fața la ea : Știi ce nu înțeleg eu ? — Avem atâta timp ? pufni ea cu un zâmbet care îi aminti de Maca. — S-ar zice că destul, spuse Tili, făcându-se că nu înțelege. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ba chiar mai și șterg cu o bucată de pâine prin toate ruginiturile alea, ca să fie siguri că înghit toată otrava. Zâmbi misterios : Ți-am făcut mâncărica ta preferată. Jenică acceptă cu oarecare dificultate, dat fiind că bărbia îi rămăsese proptită între degetele femeii. Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o consolă Maca, bătând-o pe umăr : Hai, du-te și te spală... Să-ți încălzesc niște apă ? Dar se lăsă imediat păgubaș, amintindu-și că ochiurile de aragaz de la etajul unu erau ocupate de athanorul cepei prăjite. Fata se propti în mâini și sări. Își desfăcu sandalele, ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa ? Cum adică, e o boală care se ia ? Maca o privi lung, apoi își lăsă ochii în jos. De data asta nu voia să răspundă. Nu i-ar fi plăcut. Tocmai de aceea fata înțelese cu totul altceva. Își propti palmele în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzut, vorbi Hagienuș tremurîndu-și fălcile deplăcerea delațiunii, cu alta brună, cu ochii de migdală și buze foarte groase, roșii. Spunând aceasta, privirile lui Hagienuș căzură asupra unuia din tablourile de pe pereți. Pe chipul lui Saferian trecu o neliniște. Armeanul se propti în mâini spre a se ridica. - Să mergem la ceai, invită el, să-l lăsăm în pace pedomnul Ioanide, săracul! El nu e aici să se apere. Gaittany și Suflețel săriră și apucară pe sub brațe pe Saferian. Acesta avea dificultăți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al lui Saferian distona. Pe el se înșirau, paradoxal, câteva cupe pline de spițerii, piper negru, scorțișoară, ceai. O candelă proptită de un trepied de sârmă ardea în fața unei icoane bătute în argint și rezemate deasupra unei mari case de bani. Rămași singuri, cu excepția lui Demirgian, care intra și ieșea din odăile lăuntrice, însoțind oamenii cu sacii, Saferian și Rapig începură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un film cu hoți: să nu-și mai piardă vremea cu hoțul cu buzunarele garnisite cu galbeni pur și simplu l-au întors cu picioarele în sus, averea căzând pe podea. Dacă acest candidat penal (spun imediat de ce) ar fi proptit în cap ar curge destule blesteme, destule fapte penale și mult prea destule elemente de corupție ca să înfunde pușcăria destui ani. Dacă oamenii îl votează să ajungă deputat îl ajută să scape de pușcărie sub protecția imunității parlamentare. Dacă Cristian
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și capre, păsări albe de uscat și de apă, până într-atât încât soldații, aproape zilnic, cu stomacurile încărcate de mâncare și băutură ieșeau din clădiri, de la ospețe, de la care ar fi trebuit mai curând să fie opriți, și se propteau pe străzi de umerii trecătorilor ca să-i ducă la cazarmă. Între toți se distingeau prin asemenea excese petulanții și celții, care în acel timp credeau că-și pot permite orice. Metodele și mijloacele folosite de împărat nu erau tocmai potrivite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un aparat de radio vechi, la care dădeam drumul, ca să mai înviorez atmosfera. La un moment dat, la radio se transmitea aria Ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. I-am văzut pe cei doi, cum au rămas proptiți în coada măturilor și au ascultat într-o tăcere deplină aria, până la sfârșit. După ultimele acorduri, în aer parcă plutea un aer mistic de înălțare sufletească, la care i-a dat glas Harpău-junior, ce aproape în șoaptă a zis: „Frumoasă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
unde fremăta stejărișul, acum este câmpie ca în palmă. Așa ne trebuie dacă nu l-am modernizat noi la timp pe Băsescu. Nu era prea mult de lucru. Doar îi adăugam în fund o țeapă apoi o ridicam în picioare, proptind-o zdravăn în pământ. Psst! Inventez hrana „bio” Prea multe chestii sucite se mai întâmplă în ziua de azi. Și culmea este, că toate îți sunt aduse la cunoștință în mod expeditiv, puse pa tavă, asezonate cu frunze verzi de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un aparat de radio vechi la care dădeam drumul ca să mai înviorez atmosfera. La un moment dat, la radio se transmitea aria Ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. I-am văzut pe cei doi cum au rămas proptiți în coada măturilor și au ascultat într-o tăcere deplină aria până la sfârșit. După ultimele acorduri, în aer parcă plutea un aer mistic de înălțare sufletească, la care i-a dat glas Harpău-junior, ce aproape în șoaptă a zis: „Frumoasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele de bovină, fără ținte, au alunecat trăgând și trupul fericit al mirelui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de cel mult un metru, cu un cap uriaș, acoperit în întregime cu păr cărunt, sârmos, strâns într-un coc cu ajutorul unor spelci; cu picioarele puțin curbate în formă de paranteze, scurte și subțiri ca două meleștee, pe care se proptea un corp format numai dintr-un gheb de mărimea unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce aproape că atingeau pământul. Aceasta era cunoscută și apreciată, nu numai de persoanele naive de prin împrejurimi sau anumite mahalale, dar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tăiate / Și ascult prin ușa încuiată / Cum se tăvălește și se zbate..." Timorată dar și atrasă de berbecii care "se-mpung la răscruce", așteaptă să bată unul și să se retragă: "Copiii satului s-au adunat / În jurul lor și stau proptiți în bâtă" (Berbecii). Altă dată, caută "cuiburi cu băieții prin scorburi". Scene caracteristice arealului natal s-au fixat definitiv pe retină, fără idilisme. Copila frânge pita "țărănește pe ștergar" (Rugă); stă la rând "la moara dintre munți" dar apa care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe trăgaci. Jagerei, șoptise În germana lui de doi bani, printre dinți, ca și cum putea fi auzit de jos. Vânătoare la vedere. În câteva secunde, pușca descrisese o mișcare circulară lentă spre stânga. Apoi, cu o singură detunătură, chiulasa i se proptise În umăr, iar Faulques putuse prinde prim-planul unei fete slabe și Încordate, cu un ochi mijit și celălalt deschis, pielea nebărbierită, buzele castanii ca o linie implacabilă: un bărbat oarecare, cu propriile criterii de selecție, amintirile, antipatiile și gusturile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
puncte roșii, mai Închise la culoare și mai lichide, presărate pe trupul lui Olvido, nemișcat, neobișnuit de palid (cu pielea brusc albită, ca Într-o supraexpunere), căzută pe burtă În șanțul de scurgere, cu mâna dreaptă și aparatul de fotografiat proptite În dreptul stomacului, brațul stâng Îndoit, cealaltă mână, cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Moceanu. El se compune..." "din două părți", se auziră deodată vocile ascultătorilor. Încântat și surprins, individul surâse în sine. "Partea lemn..." zise el..., "...oasă", îl completă auditoriul. "...și partea fier..." "oasă", se ridicară vocile noastre. "Domnilor, exclamă individul (și își propti o clipă bărbia în piept de satisfacție), e o adevărată plăcere să ai de-a face cu intelectuali."" (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni) "Culpabilizarea intelectualilor pentru vini imaginare a fost o acțiune predilectă a regimului comunist. "Specificul intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Cuca ”. Între primul deal și dealul Radovanului se Întinde pînă la șosea, valea Cerveniei, cea mai fertilă vale a satului; din celălalt unghi al poienei Becherului, dinspre apus pleacă dealul Stoicanului, nu mai lung de 800-1.000 metri, ce se proptește pe malul mătcii Lupoița- Lupoaia, la Stanciulani. El este mult mai scurt decît celelalte și face ca valea, Înspre ieșirea sudică, să se lărgească, intenționat parcă, spre a face loc vetrei satului. În partea de apus a dealului Stoicanului, valea
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
raze ...” la fel și Hyperion stînd În centrul uriașei pînze de păianjen a universului așteaptă. El este un focar luminos, o entitate. Și În poetica claudeliană există un focar luminos: ochiul. “O lungă rază plecînd din centrul ochiului nostru ne proptește de obiectul privit”... “Ochiul este un soare portativ” Eminescu face parte din pleiada poeților expansivi: Goethe, Byron,, Hugo, Lamartine. Hyperion poate spune aidoma eroului claudelian „in my beginning is my end,in my end is my beginning ...” (East Coker). Simeon
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Se cerea cu insitență luarea următoarelor măsuri: „să fie obligați patronii localurilor să-și scoată o autorizație pentru practicarea vânzărei de carne vie, să plătească taxele dictate de lege, să-și mute reședințele pe la periferiile orașului devenit municipiu, să-și proptească un felinar roșu la poartă și să se supună textelor din legea apărărei sănătății publice”. Sub presiunea acestor articole, echipe ale Poliției Bacău au întreprins în primăvara anului 1930 mai multe razii în „punctele fierbinți” ale orașului. Descoperirile făcute cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]