870 matches
-
dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu eram deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am judecat totul logic, la rece, așa cum mă pricep eu: drogurile îmi provoacă pe loc fericirea, lipsa lor - nefericirea. Știam prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lor ființă de viitoare femei, ca și cum ar fi fost de-a dreptul frivole, dar de fapt, lucrurile nu stăteau tocmai așa. Felul acesta de a fi al lor era totuși o mască, cum era bunăoară și fumatul sau râsul uneori prostesc, o mască cu rolul de a le da posibilitatea de a se disocia de propria naivitate, de tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altădată, nici Mihai de Giulești și nici Contesa de Bethlen. Acolo nu se mai înfiripau, cu certitudine, noi și noi speranțe și nici prietena Mona nu-l mai aștepta cu lumina aprinsă, camuflată cu ziarul maroniu, pentru că, dintr-o ambiție prostească, el schimbase toate yalele. Se opri lângă un zid și-și șopti: Nu există pe lumea aceasta de rahat, numai un singur cerc. Și acela, dacă e cerc cu adevărat, va trebui să se închidă. Dacă nu, nu se va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că gri-gri-ul morții îl însoțea iar. De unde ieșise sau unde se ascunsese în tot acel timp, nu putea ști, dar era acolo, agățându-se de cămașa lui și râzând pe sub mustață la gândul că la un moment dat putuse nutri prosteasca speranță că era liber. Uitase de președinte. Uitase jurământul lui că o să-l omoare dacă nu-i dă înapoi familia, dar acum, când clădirea gării se înălța în fața lui și îl despărțeau o sută de metri de ea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Și n-a fost? — Nu, spuse Mabel Warren. A scăpat. — Un om isteț. Nu sunt convinsă, spuse ea furioasă. Un om isteț n-ar fi depus niciodată mărturie. Ce contau pentru el Kamnetz sau copilul? A fost de-o naivitate prostească. O pală de aer rece intră prin ușa deschisă și-l făcu pe doctor să aibă un frison. — E o noapte aspră, spuse el. Ea lăsă remarca să treacă, cu un gest din mâna-i grea. Gândiți-vă că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau. — Sunteți angajați să sprijiniți o lume veche, plină de nedreptate și dezordine, spuse el. Pentru oameni ca Vușkovici, care fură micile economii ale săracilor și trăiesc o viață grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În Închisori, dar hoții cei mari trăiesc În palate. Maiorul Petkovici zise: — Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altfel: neînduplecată când ar trebui să fie Îngăduitoare, milostivă când ar trebui să fie strictă. Nici măcar acum nu putea nutri multă vreme invidie și admirație la gândul că Grünlich se depărta În mașină, alături de Myatt. Gândurile ei se Întoarseră cu prostească fidelitate la Myatt Însuși, la ultima imagine a lui pe care o păstra, cea din vagonul-restaurant, când tânărul mângâia cu degetele tabachera lui de aur. Dar era permanent conștientă de faptul că Myatt nu avea nici o calitate care să justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în mai puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
abține să nu le spună în mintea lui, în timp ce strângea cu furie din dinți, fiindcă era de-a dreptul dezarmant să vadă că nu era decât un biet idiot, a cărui neștiința nu putea fi comparată decât cu orgoliul lui prostesc, atunci când își imagina că cineva i-ar putea acorda vreodată titlul de Mare Navigator. Și partea cea mai neplăcută, cea mai exasperanta și care aproape că-l înnebunea, făcându-l să se foiască apoi toată noaptea în așternut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul ridică din umeri. Întrebarea era prostească. Cine putea ști unde sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E în regulă. Desfășoară-ți oamenii. Și să nu tragă, dacă nu e nevoie. Respectară disciplinat ordinul. Cei cincizeci de soldați înaintară în formațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe șeful de echipă. În sfârșit, acesta ridică din umeri: — De acord, admise el. E mai bine să ne întoarcem în tabără. N-are rost să riscăm. Și noi? întrebă cu un firicel de voce unul dintre soldați. — Ce întrebare prostească! Pe cine o să aperi, dacă plecăm cu toții? Urcă-te în camion! În mai puțin de un minut erau sus. Singur pe mijlocul drumului, lângă capetele micșorate, îi privi în tăcere. — Nu veniți? — De ce? Mi-am îndeplinit misiunea. Refăcu pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
franceza, încerc un solid argument. Înțelegem perfect, intervine unul din cei șase. Observam masa puțin enervat. Cei șase erau ochi și urechi, adică mai mult ochi decît urechi. Cum francofonii schițau un zîmbet, se și apucau de rîs. Un rîs prostesc, ploconitor. Oare dominația strănilor ne-a modificat înscrisurile genetice? Oare de asta Basarabia nu se poate descotorosi de minoritatea, dominantă timp de secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt sigur că am încălzit la sîn mulți nemernici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este dură. Personal l-am iertat pe tînărul violator. Nu-i voi ierta însă pe violatorii lui, care ar trebui să plătească cu o prelungire a detenției lor cu 5-6 ani. În sufletul meu schilodit tot mă mai bate gîndul prostesc "bine i-au făcut!" Trebuie să fac apel la logică și nu cu puțin efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în România s-a schimbat radical și definitiv. Modelul vehiculat în țările UE s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-ți pare ție rău sau nu. Nu la asta m-am referit, știi bine. Nici măcar nu mă cunoșteai. Tot îmi pare rău. Simt că te-am dezamăgit necunoscându-te mai din timp. — Ei, asta-i o prostie. — Unele lucruri sunt prostești. Asta nu le împiedică să fie adevărate. Eu sunt prost și sunt aici. Clio luă sticla de Amstel și zâmbi. — Asta-i adevărat. — Ascultă... Te iubesc și, orice s-ar întâmpla, întotdeauna o să fiu aici, dacă o să vrei să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cale întoarsă pân-aici în speranța că te voi găsi la timp. N-a fost ușor cu toate inundațiile astea. — Nu, am spus, încuviințând din cap. Mersi. Dar... - m-am oprit să mă gândesc dacă nu era cumva o întrebare prostească și, neajungând la nici o concluzie, am pus-o totuși - Vreau să spun, de ce? — De ce ce? — De ce ce? De ce totul. De ce ești aici? De unde ai știut? Cum ai aflat de mine? Duse mâna la buzunarul hainei sale și scoate un cartonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când ne-am întâlnit. Ea se uită țintă în podea. Iată ce-mi doream: voiam ca ea să răbufnească și să spună „Cum poți să crezi asta?“. Voiam să strige la mine. Voiam să-mi spună că făcusem o greșeală prostească. Voiam să iasă val-vârtej din cameră, furioasă. Mai mult ca orice, voiam să mă înșel. Dar nu mă înșelam. Ea nu făcu decât să se uite țintă în podea. — Am făcut sex, am zis. Nu, nu doar asta, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet ochelarii pe nas în jos ca să se uite la mine în acea cămașă havaiană și cu pălărie pe cap. — Salut, am spus, fluturând năuc din mână înainte să mă pot stăpâni. Mă simțeam atât de stângaci în hainele alea prostești și, văzând-o acolo în felul acela, mi-am pierdut capul. Ce idiot de doi bani. Scout îmi aruncă un zâmbet ușor superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit o amenințare. Și adăugă: Ca să preîntîmpin vreo greșeală prostească... Johns stătea În spatele doctorului, cu ochii În jos: — Vreau să plec de-aici, izbucni Digby. Fața de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atât mai bună e învățătura pe care o tragi. - Cu condiția, Aizic, ca omul să fie înțelept. - Da’ cine îl obligă să nu fie înțelept? Eu nu sunt goim să pun fudulia mai presus de chibzuială. Mîndria e un lucru prostesc care nu te lasă să trăiești. - Aizic, poți oare să trăiești oricum? - Dacă trăiești, mai are importanță cum? Fecioru-meu are idei, de asta nu i decît un prost. Auzi!! Vra dumnealui să schimbe lumea!... Și pentru asta e-n stare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a se ridica deasupra mediului în care trăiesc. Totuși literatura îndeplinește în mare măsură dorințele lui Rainer. Dacă gemenii sunt totuși invitați, contrar așteptărilor, la vreo petrecere mondenă, spun imediat nu, cu asemenea oameni nu ne amestecăm, astea sunt distracții prostești, lipsite de sens. Spun însă asta numai pentru că nu știu să danseze și nu suportă să fie vreodată mai prejos ca alții. Tinerilor le vine adesea greu să renunțe la ceva, celor în vârstă le e mai ușor, fiindcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aceasta exemplar, cu bătaia! - Chiar de mic, trebuie învățat pe dinafară, ca pe poezii, prin repetare asiduă, tot soiul de glume proaste, glume, care trebuie să fie de preferat cu tentă sexuală. Puneți-l să facă zilnic exerciții de râs prostesc, prin care să învețe să hăhăiască cât mai natural în orice ocazie, fie chiar și la înmormântarea părinților săi. Învățați-l, totodată, să plângă la comandă, prin tehnici de inducere psihologică a suferinței. Să-și imagineze, de pildă că i-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o piatră la muntele de gafe pe care le-a făcut ca președinte. Rusia a reacționat imediat, declarându-și nemulțumirea față de acest gest de sfidare al României și ne-a făcut cu degetul ca la copii mici, că hotărârea aceasta prostească poate avea repercusiuni grave, pe termen mediu și lung. Dar din câte văd, și poate nu numai eu, conducerea actuală a țării noastre a dat în doaga tâmpeniei cronice degenerative și nu înțelege cum stă situația în politica externă, făcând
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ales când sunt sărbători din acestea, în care se aduc moaștele vreunui sfânt. Hoarde întregi, de așa ziși credincioși, se calcă în picioare pentru a ajunge în preajma moaștelor, punându-și în gând dorințe uneori năstrușnice, dacă nu de-a dreptul prostești, cum ar fi de exemplu, să-i dea Dumnezeu lui Băsescu gândul cel bun pentru a nu le mai tăia din salariul și așa de mizerie pe care-l au. Când vezi turmele acestea de oameni bătând mătănii cu fundurile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]