856 matches
-
plăcut moment al anului 2010 ? M.B.: Sincer, cel mai fericit moment a fost primul joc de după accidentare, cu HCM Constanța, când am reușit să câștigăm, iar eu am făcut un meci bun. Rep.: Și cel mai neplăcut ? M.B.: Clar, accidentarea prostească pe care am suferit-o în acel meci amical cu Dinamo și din cauză căreia am și acum probleme cu piciorul. Rep.: ÎȚi propun să ne amintim de un alt moment neplăcut, e vorba de ratarea calificării în semifinalele Cupei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
trecerile de pietoni neluminate, automobilele trebuiau să circule doar cu lumina lanternelor, nu se admitea nici măcar faza scurtă (de întâlnire), drept pentru care traversarea străzii, noaptea, era o aventură periculoasă. Obsesia economiei de energie electrică împreună cu un exces de zel prostesc, a ajuns la forme aberante, stupide, de exemplu în autobuzele clasice, pentru transport de călători în oraș, fiecare al doilea bec de pe tavan era demontat, deși energia provenea de la propriul alternator, nu de la rețea, și oricum aceasta nu se putea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Gellu Naum. Să fii științific, aplicat, ăsta e cel mai neserios lucru cu putință. Ești penibil dacă faci așa ceva. Ideea e că oamenii își aleg prost principiul de coerență după care să funcționeze. Până la urmă, scriu din vanitate, din orgoliu prostesc. Am prostia să cred că trebuie să existe cineva care să dea seama pentru tot ce se întâmplă. O carte despre pierderea auzului. Adică, pe undeva, sunt conștient că tema trebuie să fie alta decât pierderea auzului în sine. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și delăsării cu care-și poartă aceste fete cele mai crude betegeli. Fata despre care Începui să vorbesc aci părea mai răsărită decât celelalte, Își purta capul ei cavalin semeț, ca o sfidare, și cu un zâmbet ca de triumf prostesc. Ce fel de triumf? veți zice; și ce fel de sfidare?... Era sfidarea, triumful sau replica ei naivă zvârlită unor rude de aproape (din neamul răpo satului dr. Dru gescu, medicul părinților mei și al școalelor din București), unde fata
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează motivațiile pragmatice ale unei fete cu un fund promoțional, și, ca să nu mai pun întrebări prostești, mi-au oferit cheia enigme“. Mai bine zis, cheița ei. Fundul domnișoarei apărea pe autobuze și tramvaie într-o reclamă foarte inspirată la un sortiment nou de detergenți. Îți ieșea în cale la tot pasul. Și atunci despre ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
afară, nu comprimați și nici concediați temporar. Colegii lui Butucel, numai bătrânei în pragul pensiei, au decis să facă scandal, să meargă la ziare, să-l dea în judecată pe arab, să ajungă până la Haga și așa mai departe. Idei prostești, de oameni terminați. „La atac, Adriane!“, i-au zis pensionarii plecând, ca de obicei, la o bere. „Bă, eu n-am chef de bere - i-a refuzat Butucel -, o dau dracului de bere, că nu-mi place.“ Pe cei șapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
puterea lui Dumnezeu m-a salvat, ori ei s-au impresionat... că au oprit după câteva minute mașina infernală, și eu am scăpat teafăr, dar cu creierii zguduiți și cu sistemul nervos supraexcitat. Mi s-au pus apoi niște întrebări prostești: cum că să declar când, unde și cu care dintre preoți ne-am adunat, „am ținut ședință” și ne-am organizat contra comunismului. Bineînțeles n-am răspuns nimic decât „Nu știu”. De altfel, nu aveam de dat alt răspuns fiindcă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
poartă. Să fi fost buruienile un dar floral pentru morții care nu aveau pe nimeni, ori o ascunzătoare înflorită pentru asasinatele Statului? Sau amândouă deopotrivă? Sau nici una, nici alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și despre căsuța cu femeia legată. Dar despre câini și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
2004 Șoc Intru într-un magazin de haine pentru a căuta un costum și aud deodată o melodie românească, cuvinte de genul " Numai, numai ea", ceva despre dragoste și un tei, "sunt voinic, îți dau un beep" și alte versuri prostești. Naiv-încântat, îl întreb pe vânzător dacă este o melodie românească (ca și cum el ar fi știut acest lucru, ce idiot am fost!). Îmi răspunde politicos că nu știe și-mi mai spune că "este cântată într-o limbă exotică, nu întâmplător
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Dar să continuăm zigzagul prin viața dum neavoastră. Părinții dumneavoastră au murit de ini mă rea - cel puțin mama. La propriu. Comunismul le-a frânt inima. Tot la propriu. Cum ați făcut față șocului? Există, iertată să-mi fie întrebarea prostească, vreun blindaj care dă rezultate într-o atare conjunctură? V-a vizitat vreodată gândul răzbunării? A.R. Unul dintre dezavantajele longevității este acela că-i vezi pe cei dragi murind, pe rând, sub ochii tăi. Se creează astfel un vid
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt unii ,,înțelepți” care mai spun așa ceva. Probabil că orice gândac, cu mintea lui de păduche ,,gândește” la fel atunci când se află singur pe masa din bucătărie; ,,sunt cel mai tare din parcare!” Mai auzim pe la tv o întrebare absolut prostească: sunteți credincios sau nu sunteți credincios? Unii privesc această chestiune ca și cum ai întreba: tu cu cine ții, cu Steaua sau cu Rapid? Dar pentru cei care nu-și dau seama, o astfel de întrebare trebuie și tradusă: cu alte cuvinte
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cât pământul, o să trăim cât o vrea Sfântul!” Ție îți trebuie un alt gen de femeie. Poate n-ai găsit la mine ce ai căutat. E clar acest lucru, nu-i o provocare. E spre binele nostru. - Ai niște idei prostești. Valentin îi ignoră oferta. Își ținea trupul într-o poziție dreaptă și rigidă ca și când dacă și-ar fi permis să se relaxeze, acesta s-ar fi sfărmat în mii de bucățele. Lăsă să-i scape un suspin adăugând:Deci asta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Noaptea se topea încet ca mierea de albine și analizând bine situația își dădea tot interesul să nu se vadă cumva trudind ca un zilier pe undeva. Se gândea că trebuia să depună efort maxim pentru a nu face greșeli prostești. Pe parcursul jocului observă că adversarii rămași nu erau chiar așa de temut după cum se aștepta el, iar bărbatul care-l provocase era capabil doar de a-și distinge hainele lui impecabile de mătase. Alin era tăcut și avea o expresie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
găsit alta? - Cum o cheamă pe noua ta achiziție? De unde este? - O cheamă Julia și tot de pe la noi este. - Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se poate de amuzant; să mă documentez pentru ea a fost și mai și. Le sunt extrem de recunoscătoare atât celor din Anglia, cât și celor din Statele Unite, care mi-au permis să vin să le pun tot felul de întrebări prostești, oferindu-mi atât de multe surse de inspirație. Mulțumirile mele pentru Lawrence Harvey de la Plaza, care a fost incredibil de amabil, și pentru extraordinara Sharyn Soleimani de la Barneys. De asemenea, pentru Ron Ben-Israel, Elizabeth și Susan Allen, Fran Bernard, Preston
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nici o problemă cu investitorii. Crede-mă, când vor vedea publicitatea pe care o va aduce acțiunea asta pentru companie, or să fie mai mult decât fericiți. Dacă Michael ar putea măcar să înțeleagă chestia asta, în loc să-și piardă timpul cu detalii prostești... Unde e, apropo? — A trebuit să plece, zic - și pe chipul lui Luke se citește o bulversare totală. — A plecat? Foarte bine. Senzațional. — Nu a plecat că a vrut. A trebuit. Mă așez pe marginea patului și-i iau mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi antisemiți cu fanatism până la exces și până la scandal dacă va trebui” <endnote id="(718)"/>. Scriind În 1940 despre „bunăvoința și toleranța noastră” față de „evreime”, Nicolae Iorga ajungea și el la concluzia că „români- mea” ar fi „de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori” <endnote id="(391)"/>. Tot el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el scria În 1938 că, pentru români, evreii sunt „cotropi- tori”, „alogeni”, inserați „În mijlocul organelor de viață ale unei societăți istorice stupid ospitaliere” <endnote id="(67, p. 165)"/>. Cu alte cuvinte, pentru Iorga, „românimea” era față de „evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trei de la lat. hospes = „străin”). Ospitalitatea este percepută de români ca o mare calitate națio- nală. În schimb, toleranța propriu- zisă este văzută ca o slăbiciune gravă, care le-ar permite „străinilor” să-i Încalece pe români, ca o bunătate prostească, deci ca un grav defect național. În mai toate sondajele de opinie realizate În anii ’90, românii se percep pe ei Înșiși ca fiind foarte ospitalieri. Este un autostereotip pozitiv puter- nic Înrădăcinat. De regulă, „ospitalitatea” este calitatea psihomorală cel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istoricul evreu Josephus Flavius a adoptat - ca și Ieremia la prima cădere a Ierusalimului - o poziție de resemnare fatalistă : „A fost voința lui Dumnezeu, iar romanii au fost instrumentele Lui. A lupta Împotriva romanilor a fost nu numai un lucru prostesc, dar și rău” <endnote id=" (278, p. 138)"/>. În chiar ziua comemorării primei distrugeri a Templului (9 Av), acesta a fost din nou distrus și incendiat. La fel și Întregul Ierusalim. Evreii au fost masacrați sau vânduți ca sclavi. Mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zdrobesc. Rog să faci fusiune, demonstrațiune și, dacă se poate, să treci Dunarea cu armata după cum dorești. Între Jiu și Corabia demonstrațiunea aceasta este neapărat necesară pentru Înlesnirea mișcărilor mele”. Și-o fi râs În barbă neamțul nostru de suficiența prostească a rusului, dar a simțit că acum era momentul de a câștiga independența țării și pe câmpul de luptă, nu numai prin diplomație așa că, În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sediul instituției sale și, fără să scot măcar vreo două-trei vorbe, a Început să mă-njure golănește de mamă, acuzându-mă că am făcut nu știu ce prin cămine cu nu știu care locatare mai rele de muscă! În sfârșit, datorită regimului scârbos și prostesc și deopotrivă grotesc la care fusesem supus de milițieni, m-am plâns securistului. Acesta, a Început la rându-i să-i Înjure (de sanchi!) pe milițieni tot de mamă promițându-mi că-mi va rezolva odată pentru totdeauna problemele dar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ostracizat de regimul comunist, fără loc de muncă, nu avea mijloace de a trăi și nu de puține ori l-am ajutat bănește cât mai discret, o palidă mulțumire că-mi salvase viața. Puteam să mor stupid, dintr-o glumă prostească a celui mai bun prieten al meu din acel timp. Dumnezeu mi-a dat o nouă șansă! Toate bune și la locul lor până aici. Toată luna octombrie fac practica comandantului de pluton la o companie din regimentul 28 infanterie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de contact. * „Prietene, prietene cu blană”, îi spun adesea - în penuria asta, postrevoluționară, de prieteni bipezi - mai degrabă cu seriozitate decât glumind, cu simpatie și sincer respect, motanului cel mare. * Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă „prostesc” în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. * Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi „răspunde”, iar când mă revede, după un interval de absență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un filtru, cealaltă de citirea împreună a poveștii despre iubirea lui Lancelot și a Ginevrei). Mai reiese că imaginația e o facultate de importanță capitală, ceea ce se spune uneori, dar ca simplu clișeu, de regulă cu un aer de beatitudine prostească, mai ales à propos de basme, feerii și istorioare „poetice”, care chipurile ne-ar scoate din așa-zisa platitudine a existenței și a realității „brutale” (e de notat aici că Gordon Craig își mărturisește ̀ într-un loc, la pagina
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]