7,270 matches
-
Mi-am trimis cunoscuții. Eu am mers de trei ori la Teatrul Act, ca la un soi de terapie. Lucrul cel mai izbutit, mai tulburător este felul în care regizorul a lucrat, în primul rînd, piesa lui Bernhard. Realmente un protagonist al mizanscenei este acest text strîns, direcționant de starea lui Dabija, tensionat de valoarea pe care o acordă cuvîntului, de obsesiile trăirii și semnele contemporaneității, de modul major în care teatrul există pentru el și el pentru teatru. Revăzînd-o acum
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
este amînat mereu, suspendat dintr-un motiv sau altul. Ca și în viață. Vorbăria devorează fapta, o înghite, o anulează. Ipocrizia din fiecare, ca și paranoia din fiecare, nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța ideii lui Dabija stă în instalarea
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Târgul de Carte din Frankfurt a avut loc lansarea promoțională a noului său roman Miss Bukarest apărut la editura Aufbau din Berlin. Cu acest prilej, Richard Wagner ne-a acordat următorul interviu. Manola Romalo: În romanul Miss Bukarest unul dintre protagoniști este scriitorul Klaus Richartz, originar din Banat care trăiește la Berlin. El este confruntat cu o serie de întrebări din partea publicului german, de genul: ,, Ați scris și-n România în limba germană? Cum s-a schimbat limba dumneavoastră în Germania
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
în momentul când știe că el, ca persoană, nu are nici un fel de importanță. Materialul folosit de mine este întreaga mea biografie: partea aceea din Banat și partea cealaltă din Berlin. În noul d-voastră roman ,,Miss Bukarest", cei trei protagoniști veniți din România, trăiesc de zece ani în Berlin. Intriga romanului se desfășoară în jurul unor situații din prezentul și trecutul acestor personaje. Romanul este povestit din perspectivele celor trei personaje. Primul personaj care apare se numește astăzi Dino Schullerus (în
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Schullerus, Christian. El a plecat la vârsta de zece ani în Germania, are o cu totul altă biografie. Nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu cele întâmplate și cu biografia tatălui său dar, deși nu a fost protagonistul acelor evenimente, trecutul totuși îl preocupă. Romanul se petrece în Germania anului 1996, situația autorului este aceea a prezentului. Prin urmare eu revin la o tematică din trecut: relațiile acestor personaje sunt fixate prin evenimentele din tinerețea lor. Atunci când fiecare
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
punînd în pericol viitorul peliculei în curs de lansare. După secvențele de pregeneric în care sînt trecute în revistă crîmpeie din poveștile de celuloid care au încîntat o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
zilnic în MONITORUL DE BUCUREȘTI, Cristoiu îi face lui Dinu Săraru un portret de mărunt activist cultural ceaușist, desființîndu-l ca director al Naționalului. Editorialistul își exprimă bănuiala că Săraru ar fi ajuns în funcția lui de astăzi în urma unei telefoniade. Protagoniștii acesteia ar fi, potrivit lui Ion Cristoiu, Adrian Sîrbu și Răzvan Theodorescu. N-ar fi Dinu Săraru primul înscăunat într-o asemenea funcție, cu concursul telefonului. Nenorocirea e că fotoliul de director al Naționalului nu se potrivește cu anvergura ocupantului său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
care l-a urmat îndeaproape în principiile lui, consacrîndu-i mai multe cărți, și înainte cu o generație de G. Călinescu, unul dintre cei trei mari critici de care se leagă literatura română din epoca modernă. Maiorescu a fost ctitorul genului, protagonistul celei dintîi bătălii canonice prin care spiritul critic s-a impus și a deschis calea autonomiei esteticului. Lovinescu a fundamentat modernismul, despărțind definitiv apele, fiind liderul de opinie necontestat al primei vîrste europene a literaturii noastre. în sfîrșit, G. Călinescu
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
Am simțit o mare invidie. De ce pot bulgarii să aibă un dramaturg ca Hristo Boicev și noi nu putem? De ce nu scriu și Horia Gârbea sau Vlad Zografi sau Alina Mungiu un text la fel de atrăgător? Întrebări cu umor Virgil Ianțu, protagonistul emisiunii Vrei să fii miliardar? de la Prima TV merită felicitat pentru siguranța și bunul gust cu care conduce de fiecare dată concursul. Merită felicitați însă, totodată, și autorii anonimi ai întrebărilor, care dau dovadă de umor: " Cine a rostit cuvintele
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15803_a_17128]
-
două cărți: Partidul și partida și Cronica unei mari dezamăgiri. Împreună, ele constituie un recital publicistic, atrăgător prin ritmul alert, prin imprevizibilitate (o imprevizibilitate calculată) și prin umor. Și încă prin ceva: printr-o extravaganță de bun-gust. Patosul afișat de protagonistul recitalului este însă mai puțin convingător. Se simte că George Pruteanu face adeseori furtună într-un pahar de apă, numai pentru a atrage atenția asupra lui. Volumul Partidul și partida cuprinde articole și declarații politice din perioada 1996-2000. Prin numeroase
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
Constantin La sfârșitul anului 2000, televiziunile și presa din lumea întreagă s-au întrecut în a descoperi și a prezenta figurile emblematice ale secolului XX. Dincolo de miza comercială, faptul vorbește despre nevoia de a măsura timpul prin oameni care fascinează. Protagonist nelipsit al acestor prezentări a fost Albert Einstein pe care, imediat după Primul Război Mondial, presa și editurile l-au solicitat, ca urmare a curiozității publicului larg, să-și expună opiniile despre marile probleme ale momentului. Einstein devenise mai interesant
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute și mai reușite lucrări de popularizare a științei apărute în ultima vreme. Pendulând între fizică și astronomie, discursul lui Hawking schițează o istorie a concepțiilor despre timp și spațiu ai cărei primi protagoniști sunt Aristotel și Ptolemeu și la al cărei capăt se află ipotezele proprii despre un univers finit, dar fără limite, despre găurile negre sau cele trei sensuri ale timpului și posibilitatea de a ne aminti nu trecutul, ci viitorul, așa cum
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
aprofundate, ci vă caracterizați personajele în funcție de legăturile lor cu obiectele... Este un fel de comportamentalism... Există un soi de falsă geometrie oferită de lumea obiectelor, un fel de falsă coerență asigurată personajelor de această lume... Mă gândesc, de exemplu, la protagonistul romanului Dv. Femeia perfectă, una dintre cărțile care mi-a plăcut cel mai mult, căci e foarte bine articulată, foarte concentrată, - există acel personaj, Paul Cortèse, care se refugiază în același timp într-un fel de realitate virtuală, ca să scape
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
vorbește despre asta, se întrerupe și super-serialul australian - al cărui titlu îl poartă și piesa - se produc drame de aici, crime, morți subite și toate astea inundate de lumină pe scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului și al unui protagonist pentru a găsi o scuză în fața publicului, plauzibilă pentru întîrzierea reprezentației cu Cyrano de Bergerac, care, de altfel, nu va avea loc niciodată, - se petrece după o cortină roz, transparentă, o imagine neinspirată, consumată acolo pînă la capăt, și nu
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Perimplin - ale lui Hausvater unul după celălalt, la interval de trei zile, mi-a dat timpul unei reflecții mai adînci și mai îndelungate. Am avut senzația că regizorul nu mai are răbdare să lucreze decît cu unul sau doi actori, protagoniștii, lăsînd "corul" mai descoperit, deși exploatat la maximum. În ambele montări, un element esențial este muzica, atît de bine aleasă, încît poate să-ți ia mințile. De exemplu, de la Machinal am plecat cu imaginea lui Marius Gâlea cîntînd la saxofon
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
atît de bine aleasă, încît poate să-ți ia mințile. De exemplu, de la Machinal am plecat cu imaginea lui Marius Gâlea cîntînd la saxofon, o imagine plină de forță și de energie a spectacolului, obsedantă aproape. Muzica însăși devine un protagonist care se revarsă pe scenă și în sală prin toate canalele de comunicare făcînd mai puțin vizibile în primă instanță golurile de fond ale mizanscenei. Despre iubire, trădare, disperare, moarte, sacrificiu este vorba în ambele piese și nu mi se
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
de cojocul lui abia într-un tîrziu, cînd, pur și simplu, nu i-a mai permis funcționarea și cînd o tentativă de convocare, făcută statutar de o treime din membrii săi, a condus la foarte aprige chemări la ordine ale protagoniștilor pe la forurile de partid și de stat. În deceniul din urmă Uniunea n-a mai părut să intereseze pe mulți, nici măcar pe membrii săi. Poate doar în 1990, cînd euforia libertății proaspăt dobîndite nu se stinsese și la Sala Palatului
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
mari sau chiar de a se erija în erou civilizator al societății românești. Pentru ca acum, citind romanul Ultima cruciadă, să constatăm că o asemenea încredere în sine era îndreptățită, având acoperire într-o înțelegere cuprinzătoare și inspirată a istoriei românilor. Protagonistul romanului este un diplomat român dinainte de război, Gabriel Nicolau, în care îl recunoaștem pe Nicolae Titulescu. Iată cum îl caracterizează alt personaj, scriitorul Radu Novac, care în toamna lui 1936 i-a împrumutat casa lui de la Neamț, pentru a se
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
una din cele mai bune), deși nu au roluri deloc generoase, tinerii (Dana Măgdici, Maria Popistașu, Maria Buză și chiar și Marius Bodochi de la care aș fi așteptat mai mult etc.) sînt sub orice critică și e de mirare că protagonistul reușește să joace pînă la capăt scenele, destul de numeroase, acestea, în care îi are drept companie. Am insistat asupra rolului principal, fiindcă mi se pare că spectacolul regizat de Gelu Colceag trăiește în primul rînd prin el. Nu pot spune
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
scenică oarecum haotică (minus soluții admirabile, stilizate cu grijă, cum ar fi finalul părții întîi - pe la mijlocul actului al III-lea - cu plecarea chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
subliminale - de o mare frumusețe: îndemnîndu-și oștenii la luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv greacă. Frații Coen - Ethan și Joel - și-au adjudecat detașat
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind dictonul latin "Fugit irreparabile tempus", pe care filmul încearcă să-l contracareze. În urmă cu ani, el însuși reporter muzical, scriitorul și regizorul scenarist Cameron Crowe (Say Anything, Single, Jerry Maguire, Single Video
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
cu un umor caustic, de bună calitate. Astfel se explică și faptul că John Malkovich a acceptat fără ezitare să se dezvăluie direct și indirect, pe sine, dar nu doar, simulînd sau nu (!?!). Pentru că unghiul subiectivității globale este de fapt protagonistul filmului. Nu John Cusack - marionetistul-șomer-funcționar agil îndrăgostit păgubos, și nici soția acestuia, Cameron Diaz, ciufulita senzuală iubitoare de necuvîntătoare. Investigarea psihanalitică a diverselor libido-uri capătă dimensiuni "metafizice" de tot hazul, aglomerate aleatoriu. De la modul de teleportare artizanală pînă la
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
existenței Comentarii ample ar merita fiecare povestire din volum (s-ar putea scrie o carte despre cartea lui Ștefan Aug. Doinaș). O atenție specială ar merita narațiunea (neterminată, după cum precizează autorul ) T de la Trezor, parabolă esoterică și comică despre cenzură. Protagonistul povestirii, influent sfetnic al unui dictator, este înălțat la rangul de trezorier al tuturor cuvintelor din țară. În această calitate, el organizează și supraveghează producția de texte literare, ajutat de o echipă de filologi - pretext epic pentru Ștefan Aug. Doinaș
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
pămîntului". Ion a sacrificat narcisiac iubirea pentru pămînt. În final, datorită triumfului dragostei pentru Florica, modelul patern revine la suprafață. Cele două modele, matern și patern, crede dl Malița, sînt concurente la Rebreanu în construirea identității eului. "Cele trei personaje, protagoniștii tripticului romanesc, Pădurea spînzuraților-Ciuleandra-Ion, sînt, cu toții, fii unici. Toți trei mor. Faptul concentrează și intensifică natura raportului cu tatăl, împingîndu-l uneori pînă la fractură. Totodată, toți trei încearcă, mai mult sau mai puțin fățiș, mai mult sau mai puțin eficient
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]