3,810 matches
-
viață blestemându-și soarta la umbra palmierilor, iar cealaltă jumătate, dând la lopată într-un efort disperat de a înlătura nisipul și de menține curat îngustul drum de pământ ce le permitea să comunice cu lumea exterioară și să primească provizii și corespondență la fiecare două luni. în urmă cu treizeci de ani, când unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie să controleze acele patru puțuri, ce erau, pe de altă parte, singurele pe o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ai lua cu tine să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți. I-aș da o parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intre aici și să-i taie gâtul căpitanului sub nasul nostru. Caporale! închide-l pe Mulay. Dacă scapă, ordon să fii împușcat. Pe urmă, fă-mi legătura cu capitala. Ali! — Ordonați, dom’ sergent, spuse negrul. — Pune la punct toate vehiculele... Provizii maxime de apă, combustibil și hrană. O să-l găsim pe porcul ăsta chiar dacă se ascunde în fundul iadului. Peste o jumătate de oră, Postul Militar din Adoras forfotea, cuprins de o activitate cum nu se mai văzuse de pe vremea creării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în nisip de cum ar fi zărit un vehicul în depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
societății în care se născuse. — Ar fi mai bine s-o lăsăm baltă, zise. Niciodată n-o să fim de acord... Vrei să mănânci ceva? Gacel făcu un gest de încuviințare, și locotenentul căută în lada mare de lemn unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
E în fortul de la Gerifíes, zise în cele din urmă. Gacel avu senzația că spunea adevărul și socoti în minte distanța. — O să am nevoie de trei zile ca să ajung acolo și de încă una ca să fac rost de cămile și provizii - cugetă îndelung, și în glasul lui se ghicea un ton oarecum amuzat. Asta înseamnă că atunci când îmi vor pregăti o ambuscadă la guelta de la Sidi-el-Madia, eu o să fiu deja în Gerifíes - își bău ceaiul încet, cu delectare. Ne vor aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de știre celorlalți să mă aștepte... Am timp! afirmă convins. Da. Cred că am timp. — Și cu mine ce-o să faci? întrebă guvernatorul cu un ușor tremur în glas. — Ar trebui să te ucid, dar o să-ți las apă și provizii pentru zece zile. Dacă mi-ai spus adevărul, o să trimit pe cineva după tine. Dacă m-ai mințit și Abdul-el-Kebir nu e acolo, o să mori de foame și de sete, pentru că nimeni nu poate rupe legăturile curelelor din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-și descheie cu greu cureaua și pantalonii. Gacel îl ajută să și-i scoată, apoi îl legă cu conștiinciozitate, iar la sfârșit îi luă ceasul și un inel cu un briliant mare. — Cu asta am să plătesc cămilele și proviziile, spuse. Sunt sărac și a trebuit să-mi omor cămila. Era un mehari frumos. Niciodată n-am să mai găsesc unul la fel. își strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu fructe uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând, avea nevoie de cămile, o mare cantitate de provizii și gerbe pe care să le umple cu cât mai multă apă, pentru că știa că în împrejurimile erg-ului Tikdabra nu sunt puțuri, iar mai la sud începe „marele pământ pustiu“ ale cărui hotare nimeni nu le cunoștea cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
animale, dar după ce sfârși, observă sacul de pânză. — N-ai decât asta? vru să știe. — E tot ce am... Nu e prea mult pentru cineva care a fost președintele unei țări - arătă spre interior. Du-te la bucătărie și adu provizii și toate vasele ca să le umplem cu apă - dădu din cap. Apa o să fie problema noastră în această călătorie. — în deșert apa e întotdeauna o problemă... Sau nu? — Ba da, bineînțeles, dar acolo unde mergem, e mai mare decât oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oaspetele tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt un om bogat și în acest ținut am văzut mult vânat. N-am nevoie de nimic. Rămase neclintit, în timp ce vehiculele treceau pe lângă el și se îndepărtau spre sud, și abia când praful care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să scuip sânge și m-au respins. „Ai tuberculoză, mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe o străduță din apropiere, încărcată cu apă și provizii, și se îndrepta hurducănind spre apropiatele contraforturi ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puse pe rele, dar pentru tine prea puțin conta, Mirelo, lăsai să treacă de la tine. Nu te sinchiseai, îți mergea prea bine ca să-ți stea mintea să le tai din porție, să te chivernisești și tu ca orișicare, să faci provizii, să strângi, ba bine că nu. Le dăduse la început câte un borcan de bulion sau o sticlă de ulei în contul lui Mugurel, că i-l țineau printre copiii lor, să se joace cu ei cât era la cantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le ia în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aceea rezultată din topirea zăpezilor. Când vizităm astăzi ruinele castelului, putem Încă admira, În marea Încăpere În care locuia Hasan, un „bazin miraculos” care se umple pe măsură ce se golește și care, minune de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se Înmagazinează uleiul, oțetul și mierea; el a strâns, de asemenea, orz, seu de oaie și fructe uscate, În cantități considerabile, suficiente pentru a rezista unei Încercuiri totale vreme de aproape un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fortăreața Asasinilor hotărî atunci să se predea, le ținuse piept atâtor invadatori vreme de șaptezeci de ani! Prințul Hulagu, nepot al lui Ginghis Han, veni el Însuși să admire acea minune de construcție militară; legenda spune că acolo a găsit provizii păstrate intacte din vremea lui Hasan Sabbah. După ce a inspectat locurile Împreună cu locotenenții săi, le-a poruncit soldaților să distrugă totul, să nu mai lase piatră pe piatră. Fără a cruța biblioteca. Cu toate acestea, Înainte de a-i da foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
constituită o armată de voluntari, ca și o administrație provizorie, În care lui Howard i s-a Încredințat responsabilitatea aprovizionării. Își petrecu, de atunci, cea mai mare parte a timpului străbătând În lung și-n lat bazarul pentru a inventaria proviziile; negustorii se dovedeau deosebit de cooperanți. El Însuși se descurca de minune În sistemul persan de măsuri și greutăți. — Trebuie să uiți, Îmi spunea el, de litri, kilograme, uncii și ocale. Aici discutăm În djaw, În miskal, În syr și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asemeni Isfahanului, el respingea tutela Șahului, aclama Constituția și rezistența lui Fazel. O nouă explozie de bucurie la Tabriz. Dar, imediat, o nouă ripostă a asediatorilor: ultimul drum a fost tăiat, Încercuirea Tabrizului era Încheiată. Poșta nu mai venea, nici proviziile. A trebuit organizată o raționalizare dintre cele mai severe pentru a se continua hrănirea celor aproape două sute de mii de locuitori ai orașului. În februarie și martie 1909, s-au alăturat alte orașe. Teritoriul Constituției se extindea acum până la Șiraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care-l spunea tata. „Buzunarele nu se rup, Teodorescule, că nu degeaba stăm noi adunați aici și ne rugăm”, răspundea Toni și toți izbucneau în râs. Doamna Sanowsky avea tigăile pregătite pe aragaz. Tata punea cu băgare de seamă proviziile pe masa din sufragerie și se ducea să-și schimbe hainele. Ion lua toate cutiile de bere în camera lui, Toni își tăia o bucată de salam și o mesteca în fața televizorului, iar doamna Sanowsky făcea mai multe drumuri, cărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate pungile cu provizii. Mama a tras toate perdelele, pe fiecare mobilă pusese câte un bilet cu un nume, pentru ca mătușa să știe cine ce urma să primească. Tata a încuiat ușile, am luat liftul și am coborât opt etaje. În casa scărilor ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să-și fi schimbat gustul epistolar având În vedere recentele Întâmplări, fiind prin urmare extrem de ușor de vânat macabra clientă când se prezenta ca să-și reînnoiască provizia. Un alt ziar, rival acerb al celui despre care tocmai am pomenit, se grăbi să califice ideea drept prostie crasă, Întrucât numai unui idiot desăvârșit i-ar putea trece prin minte că moartea, un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meu, nu îți fie rușine de mine, șoptește el, arată-mi cum ești cu adevărat, iar eu încep să mă simt din ce în ce mai ușoară, ca și când exact în momentul acela ar fi fost ridicate de pe trupul meu poveri grele, saci plini cu provizii, cu o clipă înainte de scufundarea bărcii, aruncasem tot ce mai aveam, iar acum rămăsesem singură în barcă, cu siguranța celui care nu mai are nimic, urmăresc doar mișcarea degetului său, iată-l intrând pentru o secundă înăuntrul gurii mele, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Alegeți răspunsul corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și mie un exemplu. — Gândirea metafizică, să zicem. Apoi stăpânirea unor limbi străine. — La ce bun? — Depinde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de plătit optișpe zile a cîte treișcinci de dolari și două sute nouășcinci În plus. — Mi-ați dat o sută. O să vă fac o listă cu cheltuielile și o să scad viermii care au mai rămas. Și ce-ați mai luat ca provizii pentru ieșiri. — Pare corect, aprobă Johnson. — Ascultați la mine, domnu’ Johnson, zice Eddy. Dac-ați ști cît se cere unui străin În mod normal, v-ați da seama c-a fost mai mult decît rezonabil. Știți cum v-a tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]