900 matches
-
veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei vor depăși destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp după actul scrierii ca atare) și cînd mediocritățile neaurite se vor autodizolva, va fi semn că gloria efemeră a gazetarului visează cu ochii deschiși la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din stabilitatea economică"427, singura posibilitate rămasă pare să fie, firesc, cea "spirituală": "astfel, demnitatea categorială a rasei superioare era rețeta perfectă în această situație"428, apreciază criticul. O "spiritualitate", oximoronic, "materială": partea "spirituală" vine din caracterul său ce transcende prozaicele interese economice, în timp ce partea "materială" este conferită de vizibilitatea dușmanului, calitate mereu atractivă din punct de vedere psihologic, după cum apreciază Burke. Criticul ne îndeamnă să observăm un alt factor psihologic exploatat eficient de către conducătorul fascist: Hitler a observat, în mod
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
frumusețea omului își atinge zenitul; somnul e seninătatea ce lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică, țâșnită din trupul luptătoarei - e aliată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apoi își văzu de drum, fără vreo explicație, întrebare, sau constatare oarecare la adresa ei. Mai băgă mâna-n buzunar și în fața țâncilor ce alergau în jurul lui cu sâcâitorul lor "Ce ne-ai adus?" răspunzându-le și lor în același limbaj prozaic al obiectelor. Brățara și-o scoase Marieta imediat și-o puse la păstrare într-un loc tăinuit, de frică să nu i-o fure careva; dar mâna o frigea rău în locul unde o atinsese, poate din cauza pietrelor mari și fățuite
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cort. Prin mâinile meșterului atenian, și în același timp pe sub pielea reginei cretane, hoarde de afecte rătăcitoare prinseră să se adune cu oarecare regularitate, întemeind obiceiuri și tradiții private de lansare afară din obștescul plan orizontal. Se înfiripă astfel o prozaică formă de locuire superlativă din așteptări și ieșiri inspirate în întâmpinarea lor. Înfrigurată de împunsăturile sublime ale arsenalului lor de ascuțișuri, pielea lui Pasife găzdui indelebil dedesubtu-i o suveranitate ce poate fi numită individuală numai pornind de la adăpostul frecventat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ajung? c�ț mai repede posibil la formularea de legi sociologice. Vr�nd s? dea un sens activit??îi sociologice, ei prefer? s? analizeze domeniile formale ale generaliz?rilor dec�ț s? le verifice empiric fundamentarea. Astfel ei neglijeaz? sarcina prozaic? a observa?iilor detaliate la scar? mic? �ncerc�nd s? se ridice direct la sinteze. Pe de alt? parte, vedem grupul �ndr?zne? al celor care �?i fac griji �n privin?a consecin?elor cercet?rilor, dar au deplin? �ncredere
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai trăim aievea sau dacă unicul lucru real din lume n-a mai rămas decît goana nebună în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș de legendă rostogolit din vremi spre secolul nostru prozaic de benzină. Hei!!! Îngemănat cu strigătul sălbatic al călăreților, izbucnește un altul, chiar la picioarele mele. Tresărim cu toții, era atît de neașteptat, încît ni se pare că noi suntem cei aruncați printre cai. Hei!!! Aplecat ușor înainte, cu spinarea arcuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
care nu se înțeleg, fiecare din cele două părți poate apela la Curtea Internațională de Justiție de la Haga (care aparține ONU). Ce se ascunde în spatele acestor formule diplomatice amabile și, deseori, plictisitoare? Se ascunde, ca întotdeauna, o realitate mult mai prozaică și un diferend greu de rezolvat. Întâi, existau unele neînțelegeri privind linia exactă a frontierei pe talvegul brațului Chilia; nu era clar cui aparțin niște insulițe aflate pe acest curs de apă, mai ales că malurile erau schimbătoare, iar unele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
gânditorului antic : cu gândul la peripețiile sufletului dincolo de trup și dincolo de moarte, acesta a căutat să pună ordine și în cele pământești imaginând o republică diriguită de un tiran filosof (p. 172). Plăsmuitorul abstracțiunilor s-a lăsat tentat de politica prozaică și a formulat idei incomode și periculoase pentru societate și pentru sine însuși când ar fi fost mai bine, mai plăcut, mai util să discute despre suflet, despre virtute, despre dragoste și despre orice altceva, în grădinile Akademiei (p. 173
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
misterul său cu subiect antic, Iosif Naghiu cercetează în manieră personală, dar fără a-și neglija precursorii, raporturile dintre realitate și ficțiunea literară zămislită din ea, care îi asigură perenitatea, dar în același timp o golește de substanță. O Medee prozaică Ca frunza dudului din rai, piesa lui Dumitru Radu Popescu jucată în premieră în 20 noiembrie 1982 la Teatrul Mic din București în regia Cătălinei Buzoianu, reia mitul Medeei oferind o replică modernă la tragedia lui Euripide consacrată legendarei infanticide
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
distribuită mai demult : Nu te mai da grande, că ești barbara Medeea ! Ai jucat și tu în piesa asta la Turda, unde e un teatru mai mult de amatori (IV, p. 661). Referințele culturale deslușesc inserția planului mitic în cotidianul prozaic. Într-o piesă în care protagoniștii au nume și, deseori, exprimare cu iz suburban, personajele nu par să prețuiască miturile. Dida nu este interesată de explicațiile pretențioase ale lui Marian care cercetează semnificațiile universale ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de Liana și Viana. Asimilabil destinului, în opinia lui Marian (V, p. 675), infirmul care emite sentințe misterioase despre irepetabilitatea fenomenelor naturale (Luna care răsare în fiecare seară nu este niciodată aceeași lună - I, p. 611) constituie, parcă, o ipostază prozaică a lui Oedip însoțit în pribegie de Antigona și Ismena. Departe de a fi doar decorative, trimiterile mai mult sau mai puțin explicite la mitul Medeei asigură însă chiar suportul piesei care își lămurește sensurile prin raportare la tragedia lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eternă, dar nu și viața. La Paul Everac, Atena nu facilitează fuga pe mare din Taurida a Ifigeniei și a lui Oreste și revenirea lor în Grecia. Chiar și când apar, elementele miraculoase nu mai au același impact : în universul prozaic al lui Dumitru Radu Popescu unde mitul se degradează o dată cu lumea, zborul Medeei în carul cu șerpi după împlinirea răzbunării are corespondent în ascensiunea Marghioalei trasă de baloanele pregătite pentru nunta rivalei. Pe de altă parte, interdicțiile clasice nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ani. LOCUL SATULUI ÎN DEPRESIUNEA BRANULUI Comuna Moeciu sau Moieciu, și-ar trage numele, după cum apreciază renumitul lingvist, Sextil Pușcariu, brănean de origine, de la prenumele Moise, destul de frecvent folosit la botezarea copiilor, până la mijlocul secolului trecut, sau, după alții, de la prozaica îndeletnicire de înmuiere a rufelor murdare în apa râului, sub o piatră, ca apoi "să fie date prin Vâltoare". Cu aceeași rădăcină este și cuvântul "moină", adică îndulcirea vremii după ger, însoțită de scurgerea streșinilor. Această comună, în componența ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și bogatele livezi de la Cârnu, textul se încheie cu un fel de dare de seamă despre gospodărirea schitului Cârnu, în apropierea iernii. Registrul sare brusc de la poezia amintirilor despre pustnicul Onufrie și convorbirile cu el din vârf de munte, la prozaicul unor imagini, în care călugării de la Cârnu culeg fasolea, bobul și ceapa semănate pe pământurile schitului, culeg merele, prunele și nucile, fac ulei de nuci și se pregătesc pentru iarnă împărțind tuturor trăitorilor din obște în mod egal din toate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului au părăsit pe pastorul Brand și s-au întors grăbiți la o realitate, evident, prozaică. Halucinatul înălțimilor luminoase ale idealului, pastorul Brand, a rămas numai cu nebuna Gerd. De aceea, Inculeț, inteligent cum era, vorbea oamenilor de lucruri practice, căci își dădea seama că se va găsi totdeauna un adversar politic care să vină să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
data aceasta glasul lor repeta pentru urechile și sufletele noastre un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare, având următorul veșmânt fonetic: Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra! Pe această notă de acalmie, sora mea Țuki a spart tăcerea cu cea mai prozaică și, în același timp, cea mai frecventă propoziție din lume: Mama, mi-e foame! Da, iubita mea, uite, acuma! Mircea, dragul mamei, dă-mi, te rog, sacoșa. Imediat, mama! Poftim! Ține, mama! Sunteți gata, dragii mei? Da, mama! "Înger, îngerașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au adus conștiința faptului că scrisul ar putea fi drumul meu. Chiar nu-l simțeam apropiat și l-am abandonat după terminarea facultății, atunci când repartizarea m-a făcut profesor într-o comună din județul Brașov și am avut alte probleme, prozaice, cotidiene de rezolvat. Am scris, pe parcurs, câteva poezii, adevărate accidente de traseu, în diferite ziare. Am luat chiar și câteva premii literare, cu poezie, eseu, scenariu dramatic. Desigur că nu exclud cele trei cărți de basme în versuri pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o plajă a Mării Negre la Soci, mă aflam într-o așa stare de beatitudine, încât începusem să mă ciupesc ca să fiu sigur că trăiesc aievea acele clipe. Îmi era teamă că poate interveni ceva care să mă trezească la o prozaică realitate și nu-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o stare meditativă? Înclin să-mi acord un răspuns afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a dublei gândiri și dublului discurs) a fost multă vreme un atu al lui Ceaușescu. Discursul naționalist este maniera cea mai simplă și mai ieftină de a-i ține pe oameni uniți și de a-i face să uite necazurile „prozaice“ ale vieții. Cam peste tot regimurile comuniste au alunecat dinspre internaționalism spre naționalism, dar puține au mers atât de departe ca În România. S-au lăsat atrași până și intelectuali de formație veche, care au văzut În naționalism o revanșă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală (asemenea lui Hyperion, „dublul“ său din poemul Luceafărul). Toate acestea, se Înțelege, și frumusețea lui, și neînțelegerea celorlalți, și chinul vieții — simplificate și amplificate după regulile mitului; viața, Întotdeauna, e mai prozaică și mai banală. După moartea lui Îndeosebi, spre 1900, s-a adăugat În conștiința publică și naționalismul lui Eminescu. A ajuns să fie perceput nu numai ca mare poet, ci și ca profet al românismului. Ceea ce era pe atunci oarecum
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
conturează o campanie care reactualizează angajamentul lui legionar din tinerețe, susținând că orientarea de atunci i-ar fi marcat și interpretările științifice. Tot ce se poate: interesul pentru mitologie se acordă adesea cu o orientare de dreapta, În timp ce stânga, mai prozaică, mizează pe raționalism. Aceasta nu Înseamnă Însă că trebuie repudiate cercetările mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Și pe deasupra problemele gospodărești pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul cerințelor vieții de toate zilele. Nu caut prin aceasta să-mi scuz Întârzierea, sunt convinsă că Îmi acordați „circumstanțe atenuante”. Dar să nu mai pierd timpul cu lucruri prozaice, ci să trec la ceea ce ne este plăcut și conform preocupărilor noastre. Vreau să Încep prin a Vă felicita pentru realizarea Dstră, pentru care ați stăruit și ați muncit. Finit coronat opus! „Galeria oamenilor de seamă” de la Fălticeni va deveni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]