1,136 matches
-
în minți scăpărătoare, capabile să o ascundă din fașă, să n-o trădeze, să o țină perfect în frâu, așa cum fac și eu cu nebunia mea de când mă știu” e, probabil, cea mai caracteristică mărturisire a personajului, simptomatică pentru capacitatea prozatoarei de a inventa manierisme psihologice. Mai mult decât a fi, cum se spune în limbajul argotic, „pe invers” din cauza preferințelor sale sexuale (situație în care romanul Dorei Pavel n-ar fi depășit statutul de narațiune trendy, pusă pe recuperarea tematicilor
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile sale, simple fișe clinice, s-ar fi putut spune că romanele ei nu depășesc moftul rescrierii în dulce-acrișorul stil gotic. Din fericire, însă, „perversiunile” narative, manifeste în nevoia permanentă de a răsturna
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
în urmă, iar contestatei literaturi postbelice i-au fost fixați pilonii unei noi perioade aurorale. În discuție intră, momentan, primele două volume ale proaspetei colecții, cuprinzând, unul, capodopera sus-menționată a Gabrielei Adameșteanu (Dimineață pierdută), celălalt, o extensie convingătoare din nuvelistica prozatoarei. Cărți perfect independente inițial, Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989) au fost comprimate sub titlul unei bucăți inedite, Gara de est, în vreme ce o piesă de rezistență ca Întâlnirea s-a văzut înlăturată de romanul omonim pe
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. G.B. spre bătrînețe devine cîrcotaș, disprețuitor. El jignește cu un fel de delicatețe teatrală oamenii, cu un glas alterat de o ușoară senilizare. De exemplu, pe tînăra prozatoare D.D. o întreabă, rar, prefăcut: "Părinții dumitale... au fost... cofetari,... nu?".... "Parcă aveau..., o cofetărie... pe calea Griviței?" De față mai erau și alții. Indiscreția nu e nici măcar ironic-binevoitoare; e ceva răutăcios, doar, un fel de cruzime superioară, tipică personalităților
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
individualitatea ta și să adopți necondiționat ideologia grupului. Nu mai poți gandi sau acționa în mod liber în afara "paradigmei" impuse de grup. Întreaga ta personalitate este afectată. Tu însuți te percepi prin medierea imaginilor unei identități colective. De exemplu, o prozatoare sau poeta prinsă în angrenajul identitar impus de feminism nu poate fi decît o "voce feminină"; nu poate gîndi, simți, și scrie altfel decît FEMEIA-VICTIMĂ, imaginea prototip în care feminismul încătușează orice femeie în carne și oase. Borges, în antologiile
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ceilalți pacienți se prefăceau că sunt atenți la ce vorbeau cei doi, cu atenția falsă a celor și-așa absorbiți de ceea ce în lăuntrul lor, fierbea, clocotea, gata să se reverse, să dea în foc... (Soartă de loc blândă cu prozatoarea care a fost Dora Scarlat). A consemnat C. Ț.
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
carte (despre războiul civil din S.U.A. și despre Reconstrucție) vreme de 10 ani. În prima zi s-au vândut 50 000 de exemplare, iar până la sfârșitul anului în S.U.A. au fost cumpărate un milion și jumătate de exemplare. În 1937, prozatoarea a primit Premiul Pulitzer. calendar multiconfesional BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ 24 iunie - Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele - Drăgaica); Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaștelor Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; 25 iunie - Duminica a 2-a după Rusalii (a
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
al postmodernismului, romanul popular, etichetat de regulă ca paraliteratură, (formulă ce poartă în sine marca excluderii). Deși mai puțin dedată subtilităților teoretice decît lucrarea lui Mircea Vasilescu, cartea Ioanei Drăgan, rămîne totuși un studiu agreabil, scris cu vervă de o prozatoare capabilă să mediteze asupra mecanismelor literaturii. Ioana Drăgan - Romanul popular în România - literar și paraliterar, Editura Casa cărții de știință, Cluj, 2001, 214 pagini
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
drumul se poate și trebuie să se deschidă cu alt noroc la bord. într-un număr viitor al Post-restantului ele vor apărea, dense și pline de un miez dulce-amar. Până atunci, stima noastră rămâne întreagă pentru poeta cu vână de prozatoare, și să fim cu toții sănătoși!
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
La fel ca în filmul lui Mungiu, salvarea vine într-un fel (dacă simpla supraviețuire poate fi numită salvare), dar prețul plătit este enorm: amputarea sentimentelor, intrarea brutală în jungla oamenilor, uciderea inocenței. Este foarte interesant modul în care tânăra prozatoare a gândit acest roman. Scrie Ioana Nicolaie în mica notă explicativă de pe ultima copertă: "Nu e o autoficțiune, e o carte scrisă la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie să reziste în București, în anii '90
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
romanului un aer de oarecare inconsistență. Din el lipsește personajul puternic, solid, cel care, împreună cu povestea, trebuie să dea identitate și să asigure soliditatea operei de ficțiune. Mi se pare destul de clar și inteligent proiectul de roman al Ioanei Nicolaie. Prozatoarea a urmat cu strictețe acest proiect, dar, odată terminată, cartea pare că se dematerializează. Poate pentru că, uneori, ceea ce arată bine ca machetă sau ca proiect își arată limitele atunci când e construit la scară reală. Pe de altă parte, poate chiar
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
reușite versuri ale Cătălinei Cadinoiu. Ușurința poetei de a intra în sufletul unor personaje dintre cele mai diverse, de a intui profunzimi acolo unde privirea trece cel mai adesea indiferentă mă face să cred că o eventuală viitoare carieră de prozatoare a acestei scriitoare nu este chiar de neimaginat. La fel ca marii prozatori, ea are capacitatea de a pătrunde în zonele de mare pro-funzime ale sufletul unui om pornind de la detalii exterioare, adesea ignorate de cei mai mulți din-tre noi. Aceasta de-mos-trează
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
temă, care i-ar fi adus autoarei reputația de obsedată, iar, din punct de vedere editorial, ar fi fost un eșec aproape garantat. De aici, probabil, foarte lunga perioadă de elaborare a celui de-al doilea roman. Din fericire pentru prozatoare, noua carte, Intrarea Soarelui, nu are nicio legătură cu lesbianismul. Chiar dacă nici acest roman nu este scutit de o experiență limită în plan sexual: l'amour enfantin. Sal și Emi, doi elevi de clasa a VII-a, trăiesc o zbuciumată
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
observației și finețea analizei) se impun din nou cu puterea evidenței. Privit ca întreg, romanul pare însă să nu se închege. Sau să aibă mize prea mici pentru a fi o carte cu adevărat memorabilă. Cecilia Ștefănescu este o excelentă prozatoare care nu și-a scris încă marele roman.
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
romanului Casa umbrelor (1996) (recent apărut în românește la Editura Vivaldi și a cărui dramatizare va face, și în România, obiectul unui spectacol realizat de Geo Saizescu cu studenții departamentului de teatru al Universității Hyperion), Teolinda Gersăo este una dintre prozatoarele portugheze contemporane a cărei operă a acumulat în decursul timpului numeroase premii și a fost tradusă în mai multe limbi. Din bibliografia ei mai citim: Tăcerea (roman cu care a debutat în 1981), Peisaj cu femeie și mare în fundal
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
proiectantă pensionară, Mihai Pop, etnolog și folclorist, Romulus Cordescu, fost diplomat, Sașa Constantinescu, directoarea unei galerii de artă, Maria-Alica Vlădescu, asistentă medicală pensionară, Ana Blandiana și Romulus Rusan, scriitori, Johnny Răducanu, jazz man, Alexandru Paleologu, eseist, Ferencz Zsuzsana, publicistă și prozatoare, Mihai Pascu, fostul secretar general de redacție al ,României literare", Irina-Ecaterina Petrescu, conferențiar universitar la Politehnică, Ion Besoiu, actor, Radu Filipescu, inginer, Gelu Ionescu, critic și istoric literar, Pavel Câmpeanu, sociolog, Lucia Teodorescu, restauratoare de bibelouri, Andrei Pleșu, critic de
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Brînzaru, în largul ei și când e vorba de echivalarea expresiilor argotice - e de așteptat ca nuvela lui Eric-Emmanuel Schmitt să devină un best-seller și în România. Olargă deschidere către diferite genuri literare are și Lidija Dimkovska, poetă, traducătoare, eseistă, prozatoare, editoare macedoneană, n. 1971 la Skopje, cunoscută în România mai ales pentru traducerile din literatură română (e, de altfel, doctor în filologie al Universității București), trăind în prezent la Ljubliana. Lidija Dimkovska mizează și ea pe confruntarea Orient- Occident, dar
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
céliniană a lui Radu Aldulescu. Observația realistă nu lipsește, însă poetizarea imundului, "estetica urâtului" determină configurația romanului și a protagoniștilor săi. Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi cloșarzi care împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
--- Prozatoare, poetă, eseistă, editoare și traducătoare, scriitoarea germană Dagmar Dusil s-a născut la Sibiu și s-a stabilit de o viață în țara de demult originară. Este autoarea unor volume de proză foarte speciale, care s-au bucurat de un
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
de asemenea, o emulație incredibilă; ca și bicentenarul George Sand, de altfel, devenit sursă de turism cultural ce a adus în Berry zeci de mii te turiști, pe tot parcursul acestui an, pe la diversele castele și conace unde poposise infatigabila prozatoare și amantă absolută de poeți, compozitori și pictori. Mai trebuie spus că viața literară în Franța pune pe același plan traducerile cu operele autohtone, un fel de a zice că prin aceeași fereastră se privește spre întreaga lume, așa încît
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
a exilului românesc. S-a manifestat ca poetă, eseistă, traducătoare și memorialistă. A lăsat o operă impunătoare și extrem de prețioasă ce se cuvine a fi cercetată, reeditată și, evident, citită. 11. Să se înfrățească. 12. Rodica Iulian (n. 1931), poetă, prozatoare și jurnalistă. Colaborează la cele mai importante posturi de radio - Europa Liberă, B.B.C., Radio France Internationale, precum și în presa literară a exilului.
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
realist al orașului-port, pe care l-a cunoscut el însuși în anii '30-'40. Henriette Yvonne Stahl a abordat problema modului în care presa interbelică s-a raportat la utilizarea narcoticelor în România. În romanul Între zi și noapte (1942), prozatoarea scria despre „gazetele în care, cu mari detalii senzaționale și fotografii, erau tipărite reportaje asupra prigoanei duse [de poliție] împotriva traficanților de morfină" sau despre faptul că, „după o serie de articole [de ziar], poliția începu o campanie de urmăriri
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
decât, de exemplu, a bea alcool." . Sorana Gurian Câteva rânduri despre scriitoarea Sorana Gurian, alias Sara Gurfinchel. S-a născut în 1913 la Comrat (în sudul Basarabiei), a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din Iași, s-a remarcat ca prozatoare la București și, după război, la Paris. Din mai multe puncte de vedere, proza ei pare ieșită din mantaua lui Max Blecher. Sorana Gurian a suferit de aceeași boală incurabilă ca și Blecher (tuberculoză osoasă), având o infirmitate la picioare
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
timp internată în diverse sanatorii specializate, în condiții asemănătoare cu cele în care a stat Blecher. În august 1938 ea îi scria lui E. Lovinescu că e internată chiar la sanatoriul de la Berck-sur-Mer, chiar „în odaia lui Blecher". În scrisoare, prozatoarea îl întreba pe critic ce mai e nou cu Blecher. Cu adevărat nou era faptul că scriitorul murise la Roman, cu câteva luni înainte, la 31 mai 1938. Ca și Sanda Movilă, Sorana Gurian a fost o „sburătoristă". În decembrie
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
care suportă o operație chirurgicală făcută de un doctor, iubitul ei. În acest context, este pusă în discuție complexa ecuație chirurg-pacientă, anestezist-anesteziată, iubit-iubită. Intrarea pacientei în și ieșirea din starea de anestezie generală profundă (provocată de eter) sunt descrise de prozatoare în cele mai mici detalii. Lovinescu a apreciat literatura feminină a Soranei Gurian. În agendele literare ale cenaclului „Sburătorul" aprecierile pretențiosului critic privind nuvelele citite de prozatoare la sfârșitul anilor '30 sunt mai mereu superlative: „debutează excelent", „talent!", „nuvelă admirabilă
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]