8,957 matches
-
polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost invers (truc literar admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
pentru calitățile ei aparte, un adjectiv derivat - frumusețe. În l. Polonă, Piekno. Având acest apelativ, mama devine un vânat căutat de bărbați după ce soțul este chemat sub arme. Ea rămâne ținta autorităților, mereu în căutare de pradă ușoară. Cred că prozatorul a dorit să creeze din personajul său o Penelopă, numai că pețitorii știau de Ulise că nu se mai întoarce. Cu precădere oamenii legii, prin mâinile cărora treceau toate documentele și hotărârile de a rămâne sau nu în colectivitate. O
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
superiori și subordonați. În finalul romanului și el, Petia, ajunge comandir. Fusese admirat ca poet până și de directorul școlii, de oamenii mai cunoscuți ai locului. Iar pe deasupra, Petia avea Biblie. Modul cum prezintă toate cele îmi lasă impresia că prozatorul vine dintr-o parohie a noviciatului într-ale scrisului. La noi, situațiilor similare li se spunea teziste. Știu eu, poate că selecția operelor care se găsesc tipărite în colecția Cartea de pe noptieră să fi solicitat anumite criterii, cu anumite subiecte
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
așterne rîndurile de față, studentă al carei boi de finlandeză zvelta îl atrăgea în acel moment... Am fost la curent, desigur, în anii următori, cu vertiginoasa ascensiune a tînărului autor ce-mi deșteptase o simpatie admirativa, ajuns nu doar un prozator în vogă, din rîndul saizecistilor, ci și membru în C.C. și diriguitor al principalei noastre reviste de breaslă, România literară. Deși nu-i puteam împărtăși încrederea inițială în acel n.e.p. cultural pe care l-a constituit "liberalizarea" lansată în primii
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
de volume, după un proiect bine cugetat ce trebuia să cuprindă, după apariția scrierilor literare (inclusiv ineditele) și prea abundență să publicistica. Seria e pornită cu zor și, în 1962, apar, cu un ritm precipitat, trei volume. Dar în 1963 prozatorul moare (la 81 de ani) și soarta ediției rămîne de izbeliște. Alte două volume mai apar pînă în 1969, al șaselea, la Editură Minerva, în 1971, al nouălea în 1976 și al zecelea în 1983. Apoi ediția a înghețat. Acum
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
mai luminoasă), e probabil că nici viitorimea nu va avea parte de o ediție critică Arghezi, cum avem, din fericire, în cazul contemporanului sau Lucian Blaga. Dar să revin la operă lui Agârbiceanu. Debutînd în volum în 1905 (odată cu Goga), prozatorul e un îndatorat lui Sadoveanu și întregii atmosfere sămănătoriste a epocii. Influență această sămănătorista s-a păstrat, regăsind-o, întreaga, si in amintitul român inedit pînă în 1997, Prăbușirea. Prozatorul s-a salvat prin cîteva nuvele tulburătoare (dintre care as
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
operă lui Agârbiceanu. Debutînd în volum în 1905 (odată cu Goga), prozatorul e un îndatorat lui Sadoveanu și întregii atmosfere sămănătoriste a epocii. Influență această sămănătorista s-a păstrat, regăsind-o, întreaga, si in amintitul român inedit pînă în 1997, Prăbușirea. Prozatorul s-a salvat prin cîteva nuvele tulburătoare (dintre care as aminti Fefeleaga) și prin evocarea unui anume fantastic țărănesc (din țară moților, pe care a cunoscut-o bine). S-a avîntat și în zona românului, unde, după cîteva rateuri, izbutește
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
etc. etc. * * * Comentariile lui Dostoievski asupra scrisorii papei, mai ales, sînt de o severitate și de o ascuțime greu de definit sau de exemplificat... Doar textul acestei culegeri extraordinare de scrieri politice ieșite de sub pana unuia dintre cei mai mari prozatori ai lumii ar putea oferi, în întregime, o înțelegere complexă a problemei. Ironia, ca și umorul, nu lipsesc, la o cotă imensă, îndeosebi în scrisoarea magnifica și atît de cultural germană, a Împăratului... * N-ar strică deloc, cred, dacă aceste
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
culturale, ca Gabriel Liiceanu) și în alianțe care nu pot avea scopuri pașnice (de exemplu, într-o alianță cu Nicolae Breban), el își alunga cititorii, asemenea pisicii cu clopoței care vrea să prindă șoareci. Contribuie la această anti-seductie și reputația prozatorului de-a fi practicat în unele din cărțile sale anterioare ingineria textuala, pe care iubitorii de literatură o acceptă teoretic, dar o evita în practică lecturii. În acest context apare o carte fermecătoare de Dumitru Tepeneag, românul Pont des Arts
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
de a sintetiză firescul. Eliberat de complexe, capabil să fie el însuși (adică blazat și malițios) pe parcursul a peste trei sute de pagini și stăpân pe mijloacele de exprimare, Dumitru Tepeneag face în Pont des Arts ceea ce au făcut întotdeauna mării prozatori: povestește. Povestește ce se întâmplă cu el și cu cei din jur, povestește ce citește el sau ce citesc alții, povestește vise, povestește aventuri imaginare, povestește chiar cum își compune povestirea, dar nu-și trădează nici un moment condiția de povestitor
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
Ornea Spirit de Renaștere, prin enciclopedismul și varietatea preocupărilor, Hașdeu este, după caracterizarea lui Călinescu, "un geniu universal și se poate afirma că a izbutit aproape peste tot". Acest monstru de erudiție, cunoscător a nenumărate limbi, filolog, lingvist, istoric, folclorist, prozator, poet, dramaturg, publicist, care știa totul pînă la detaliu în domeniile științifice în care s-a ilustrat a fost, totuși, un autodidact. Nu și-a terminat, la Chișinău, măcar liceul și nici facultatea juridică a universității din Harkov, unde, în
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
a fost chemat la București de noul ministru al Cultelor și Instrucțiunii, Al. Odobescu, fiind numit în Comisia Documentala a monastirilor, Lumina întrerupîndu-si apariția. Așadar, acuzațiile de pornografie aduse scriitorilor în anii treizeci ai secolului al XX-lea, cînd unii prozatori au fost chemați în fața justiției și chiar întemnițați, are vechi antecedente. Călinescu a avut dreptate. Duduca Mămuca e cea mai bună proza a lui Hașdeu și e de reținut în ansamblul prozei românești. Deși fructifică unele sugestii autobiografice de pe vremea
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
în fața justiției și chiar întemnițați, are vechi antecedente. Călinescu a avut dreptate. Duduca Mămuca e cea mai bună proza a lui Hașdeu și e de reținut în ansamblul prozei românești. Deși fructifică unele sugestii autobiografice de pe vremea neterminatei sale studenții, prozatorul e, aici, un modern prin detașarea superioară de întîmplările narate, cele mai multe romantice, dar, prin îngroșarea liniilor, pînă la grotesc, izbutește să surprindă cu măiestrie comportamentul personajului principal, inconformistul Toderită. În ordinea nu cronologică, ci a importanței estetice este, in sumarul
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai generației pașoptiste au reușit să contureze în spatele ideologiei manifeste un palier de colocvialitate spirituală, care astăzi este poate latura cea mai atrăgătoare a scrierilor lor. Scriitorul însuși ne dă un exemplu de "receptare literară", atunci cînd îi citește Elenei
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
nu oricum, ci cu sentimentul participării la un eveniment literar, s-au simțit frustrați constatând că așteptarea li se prelungește de data aceasta atât de mult. Nerăbdarea lor era cu atat mai mare cu cat Augustin Buzura, spre deosebire de mulți alți prozatori contemporani, și-a dovedit în timpul lui Ceaușescu curajul de a se pronunța asupra realității imediate. Se știa despre el că nu recurge la parabole și nici nu-și plasează epica romanelor exclusiv în "obsedantul deceniu" pentru a critica fără riscuri
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
scrie, implicat, energic, cu sentimentul unei aventuri existențiale. El îl are ca model îndepărtat sau nedeclarat pe Hemingway considerând că numai viața unui bărbat adevărat, cu amestecul ei de triumf și eșec, de orgoliu și umilință prezintă interes pentru un prozator. Teodor Hossu-Longin (născut la 5 iulie l972 la București, în prezent redactor-șef adjunct la ziarul Ziua) aduce, prin ceea ce scrie, un curent de aer proaspăt în literatura tinerei generații de azi. Chiar și naivitățile sale stilistice, explicabile biografic printr-
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
curent de aer proaspăt în literatura tinerei generații de azi. Chiar și naivitățile sale stilistice, explicabile biografic printr-o prevalența a experienței gazetărești asupra celei literare, au farmec, ca frunzele uscate de pe hainele cuiva care a fost la vânătoare. Tânărul prozator ține cu tot dinadinsul, în fiecare moment, să fie el însuși. În mod paradoxal, tocmai această dorință de autenticitate duce la integrarea în textul propriu a unor reminiscențe livrești: scheme de român polițist, scene melodramatice, monologuri dostoievskiene etc. Autorul nu
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
judecător ideal). Asupra tânărului planează acuzația că și-a ucis iubita, aruncând-o în fața metroului. În realitate a fost vorba de o sinucidere perfida, "victima" urmărind că prin moartea ei să se răzbune pe cel care voia să o părăsească. Prozatorul face portrete expresive și memorabile avocatului și perfidei femei, care mai are și un nume sugestiv: Ambrozia-Coca Dumitrit. Avocatul îi provoacă repulsie arestatului, determinându-l să se întrebe ce anume îi displace la omul desemnat că apărător al lui și
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
și pleacă tacticos să nu-și strice digestia." La rândul ei, Ambrozia-Coca Dumitrit este definită că o pedanta dictatoriala, pentru care bărbatul iubit nu reprezintă altceva decât un bun din inventarul casei, la fel de atent administrat că și celelalte bunuri. Tânărul prozator știe să vadă în acest prozaism și în această rigoare dusă până la absurd premisele unei atitudini criminale. O povestire la fel de puternică este Emisia, care îl are ca protagonist pe realizatorul unor emisiuni de radio, Geo. Acesta a început să îmbătrânească
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
reproșeze, pentru că îl slujise exact ca o servitoare bătrână care nu mai poate să muncească din cauza anilor, dar se străduiește să păstreze casă curată și muscatele mereu roșii în geam." Realitatea contrazice brutal această duioșie, atât de inspirat descrisă de prozator. Simțind ostilitatea mediului, Geo moare în timpul unei emisii. Se lasă dus, cu alte cuvinte, la cimitirul de mașini. În Iluzia, Telefonul, K 49, Povestitorii ( Întotdeauna va veni toamnă), Înainte asemenea izbucniri de sentimentalism, întotdeauna de bun-gust, sunt frecvente. Spre deosebire de mulți
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
vorba despre un roman de tinerețe, încheiat înainte că autorul să fi împlinit treizeci de ani și cu aproape zece ani înaintea debutului sau relativ târziu (cu volumul de proza Simple întâmplări cu sensul la urmă, 1970). Evoluția să că prozator, paralelă cu aceea, nu mai puțin spectaculoasă, de critic și eseist, cunoaște influență literaturii fantastice. De altfel, Alexandru George a și realizat o antologie a prozei fantastice românești în care a considerat firesc să integreze și un text propriu. Simple
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
la fel de denepătruns că și nebunia. Astfel și aceste urmase ale Evei, pot să construiască, precum bărbații, ceva durabil și la fel de tainic că și cetățile masculinizate, blindate, perfect organizate. Poetesele, ca și poeții, șunt personajele cele mai revoltate, prozatoarele, ca și prozatorii își pierd pe drum (pe masura ce tot scriu) din avînt, din durere, din nebunie. Confesiunile acestor poetese (și unele și altele recuperate total în postmodernism, ca un fel de minorități substanțiale) șunt, precum a bărbaților, distrugătoare. Doar că primele șunt autodistructive
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
tragism al unei vieți cu totul neobișnuită. (Prima secțiune a ediției e intitulată chiar "Autobiografia", de parcă toate celelalte n-ar avea același caracter). Se știe, Romain Rolland a avut un rol colosal în devenirea ca scriitor a lui Istrati. Viitorul prozator român de expresie franceză îi scrie lui Rolland și acesta îl sfătuiește să se destăinuie în povestiri. Scrie, cu cîtă franțuzeasca apucase să acumuleze, povestirea O întîlnire (în martie 1921), primind de la mentorul sau aprecierea favorabilă și îndemn de a
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
Istrati s-a confesat, despre această întîlnire hotărîtoare, în cinci scrisori adresate prietenului său roman de la Paris, cizmarul Gh. Ionescu. Și ele, aceste scrisori, reconstituie, gîfîit, momentele acestei întîlniri, în care Rolland îi spune lui Istrati că este un excelent prozator. Ba chiar că a primit răspuns din partea unei edituri, care confirmă că, întrucît manuscrisul a convins, va fi publicat. La despărțire, Istrati îi mărturisește mentorului sau: "Acum plec fericit: în cincisprezece zile am trăit cît în cincisprezece ani". În 1923
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
apoi, la Spitalul Filaret. Jenă financiară începe să-l împresoare amenințător, editorul său francez reducîndu-i, tocmai acum, tantiema lunară pînă a i-o anula cu totul în 1932. Răul care îl ia în stăpînire e compact: fizic, sufletesc, financiar. Acum, prozatorul declară: "Nu mai cred în nici o idee, în nici un partid, în nici un om". E convins că societatea capitalista e profund nedreaptă, iar așa-zisul socialism sovietic o cruntă dezamăgire. Ba, a ajuns să nu mai creadă nici în rolul artei
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]