35,501 matches
-
Rebreanu era, după Ion și Pădurea Spînzuraților, o glorie a romanului interbelic): "Nu există - credea prozatorul - roman psihologic sau social, sau cum le mai clasifică critica savantă. Există romanul pur și simplu, care trebuie să fie, în același timp, și psihologic și social și fantastic și istoric". Sigur, prin cele două ale sale romane amintite, Rebreanu izbutise performanța deosebită de a fi și social și psihologic, totuși distinct în fiecare din aceste romane. Și, tot aici, mărturisea, el, truditorul neasemuit în
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
critica savantă. Există romanul pur și simplu, care trebuie să fie, în același timp, și psihologic și social și fantastic și istoric". Sigur, prin cele două ale sale romane amintite, Rebreanu izbutise performanța deosebită de a fi și social și psihologic, totuși distinct în fiecare din aceste romane. Și, tot aici, mărturisea, el, truditorul neasemuit în luptă cu pagina albă, că "mi se pare că inspirația e mai ales concentrare. Firește, concentrarea aceasta nu vine totdeauna. Multe ori te apucă dimineața
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
merg buluc spre cel care le promite fie și cioara de pe gard. Oricum, i se dă, nu i se ia! Nu-i cred atât de proști încât să muște nerușinatele momeli chiar fără să-și dea seama. Dar un resort psihologic secret, dorința tânjitoare de-a se simți protejați, alinați, încurajați, fie și la nivel de pură gargariseală, îi împinge ca un arc spre licheaua care anunță iminenta revărsare a laptelui și mierii peste ei. Prietenii îmi reproșează c-am devenit
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
pentru a lua exemple din perioada postcomunistă. Ca factură, cartea nu are termen de comparație, nici după și nici înainte de 1989. Este vorba - exact așa cum se afirmă în textul-reclamă de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
lungimea și complexitatea rolului. Aproape trei ore, Protasov n-are timp să răsufle. Rolul merge în crescendo. De pe la jumătatea piesei înainte, Protasov e singurul care contează pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol de dramă psihologică, dar cu elemente de comedie. Era în intenția lui Tolstoi să amestece registrele. Actorul e patetic, dar și comic; măsoară exact trecerea de la gravitate la farsă; în prăbușire, găsește mereu cuvinte sau gesturi spirituale care amintesc de condiția lui de
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
între atitudini sufletești opuse, nu pierde niciodată pasul, nu face să scadă tensiunea, e intens, arzător, teribil. Lucru cu atît mai remarcabil, cu cît la noi nu se mai joacă demult teatru realist și actorii au uitat să fie veridici psihologic ori comportamental. Al doilea motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
Ceaușescu. Dar e și nostalgia celor convinși că în perioada interbelică Bucureștiul era Paris iar Iașul, Viena. În cuvintele lui Boym, e dorul după ceva care nu a existat niciodată. Interesant este dacă o asemenea stare are o funcție strict psihologică (ne ajută să facem față prezentului sordid, oferă soluția unui escapism facil dar eficient uneori, ne conectează la propriul trecut, cel personal) sau dacă operează și la nivelul mentalității de grup. O bună parte din carte e dedicată unor mari
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" - codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din ceea ce vrei să spui chiar în timp ce scrii. L.V.: Unul din personajele dvs. din The Picturegoers (1960
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
îl poartă în loc de indispensabili și de care Funar își freacă prin parcuri turul pantalonilor, un alt expozant, să-i zicem Matei, dar, spre a fi expliciți, să-i spunem și Câlția, a realizat o instalație simplă, mai degrabă o instalație psihologică decît una obiectuală, cu sfîntul tricolor, da data aceasta avînd registrele așezate pe orizontală, peste care a suprapus stema Ungariei. Ceea ce s-a întîmplat mai apoi, nu este greu de bănuit. Instalația lui Matei s-a transformat brusc și fără
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
dar și între diverși generali de armată ce și-ar dori uitat trecutul de mânuitori docili de roabe pe șantierele socialismului, descrie infantilismul, ca să nu spun prostia crasă, în care se leagănă stăpânii de azi ai României. Victime ale războiului psihologic dus de securiști în ultimii zece ani, ei își imaginează că se pot menține la putere adunând informații compromițătoare despre adversari. Greșeală de calcul: în România nu există noțiunea de compromitere! E suficiet să deschizi ziarele pentru a afla cele
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
mesajul lui Manoliu poate fi înțeles măcar în parte și acceptat într-o măsură care să facă posibil actul de comunicare. Și asta pentru că proiectul artistului privește nu atît disponibilitatea noastră estetică și legitima predispoziție pentru receptare, cît o realitate psihologică modificată și o nouă direcție a imaginarului. Întrucît lumea occidentală, în care artistul trăiește de mai mulți ani, cu pragmatismul ei asumat și cu un cult al eficienței bine asimilat și frumos ambalat, este chiar una dintre sursele de inspirație
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
egalitate, respectul persoanei umane, drepturile omului, reformele moderne în administrație și legislație, constituțiile din 1866, 1923 și 1991, limba literară, poezia romantică (și alexandrinul) din secolul XIX, poezia simbolistă (și versul liber) și cea modernă din secolul XX, avangardismul, romanul psihologic, critica literară modernă din interbelic și de după 1965 și cîte și mai cîte. Descoperirea Occidentului, cum o numește G. Călinescu într-un capitol al Istoriei sale referitor la începutul secolului XIX, a însemnat, aproape mereu pentru noi, redescoperirea Franței. Chiar dacă
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția, certă ca paternitate, a lui Gr. Păucescu din 1891. Iar patru ani mai tîrziu, în 1908, Scurtu editează și un volum de poezii, după o cronologie interioară ("grupare psihologică, după fondul de sentimente și de idei a poetului" precizează editorul). E un tematism transferat din ediția din 1904. Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că și-ar fi
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
conține în sine atît geometria suficientă a finitului, cît și vehemența negației și irepresibila aspirație eliberatoare. Din punct de vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de vedere psihologic îi oferă șansa luptei cu limita, cu determinarea și cu expresia deja constituită, după cum, din punct de vedere filosofic el îi pune la îndemînă metafora unei lumi perfect coerente, concentratul unui univers a cărui rezoluție este atît de puternică încît
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
al gospodăriei... În schimb, o adevărată complicitate, temperamentală și de interes (amîndoi vor pămînt) îl leagă pe Ion de mamă". Iar învățătorul Herdelea apare, peste tot în carte, ca al doilea tată pentru Ion. Și încă o dată: "tandemul existențial și psihologic al fiului cu mama, adversitatea față de tată, instaurează un sistem de relații special în familia Glanetașului, asemenea unui triunghi răsturnat. În timp ce tatăl se află în deficit de autoritate, fiul împreună cu mama îi iau locul. Exersînd încă din pubertate ipostaza de
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
fățiș, mai mult sau mai puțin eficient, o recucerire a figurii Tatălui". Mai există în carte analiza romanului Adam și Eva (pentru mine un roman de raftul doi) firește tot din perspectivă psihanalitică, cu momente de reală și profundă analiză psihologică. Mai sînt în cartea d-lui Liviu Malița capitole dense și revelatoare despre psihologia lui Rebreanu (de pildă analiza celor dintîi amintiri, considerate de Freud și Adler drept fundamentale). Lipsește din carte analiza Răscoalei (redusă aici la relația pasională, posesivă
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale, în consistența psihologică a personajului, în legătura organică și fertilă cu trecutul etc. Crezi că am dreptate? În general nu îmi plac încadrările. Orice încadrare, oricât de corectă, este o sărăcire și o limitare. Desigur, vorbind tu în românește, n-am înțeles tot
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
poartă în ea rafinamentul și voluptatea crepusculului, o literatură de sensibilitate barocă, și aici cred că îi întâlnim pe Lampedusa și pe Vincenzo Consolo; și o literatură de atenție socială, fără ca prin asta să însemne renunțarea la o mare profunzime psihologică: aici mă gândesc la Verga, la Sciascia, la De Roberto. Eu mă simt mai aproape de cea de a doua literatură. De Roberto, de exemplu, cu romanul Viceregii, care spuneai că a fost tradus și în românește, este după mine un
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
dilemele, aparentele erori sau alunecări din logica unei identități în formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare. Farmecul cărții lui nu respectă convențiile memorialisticii cu care sîntem obișnuiți, și care în definitiv își are rădăcinile - ca formulă psihologică măcar - în proustianism. Amintirile lui Warren nu urmează abruptul flux al conștiinței, ci au curgerea lină a realismului narativ. Căci, titlul ne averizează, devenim ceea ce sîntem. Wellek e un personaj absent din carte, dar sînt prezenți alți protagoniști, în egală
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
în faptul de a fi ori nu funcțional intră nu numai aspectele tehnice sau cel mult de Lingvistică zisă "computațională", ci șí, cele relevate de diverși cercetători până acum, uneori, însă încă insuficient studiate - de natură lingvistică dar și psiholingvistică, psihologică, semiotică șí sociologică sau chiar multidisciplinare complexe. Poate că, din acest punct de vedere, în centrul atenției ar trebui să stea conceptul de C ca instrument de comunicare. (Între altele, de aceea șí consider că s-a adoptat, în limba
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
constituind o "ipoteză") se poate face numai prin confruntarea dintre acestea și realitatea beneficiarului uman - aș preciza necesitatea ca "testarea programelor" să se facă nu "pe un calculator", ci pe subiecți care ar utiliza programul într-un experiment cu metode psihologice, cu parametri psihologici ca viteza de reacție, corectitudinea reacției etc. Transpunerea unui model lingvistic sau a oricăror date privitoare la o limbă sau la o structură trebuie făcută cu multe precauții. Numai o formație și o perspectivă inter- sau multidisciplinară
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
se poate face numai prin confruntarea dintre acestea și realitatea beneficiarului uman - aș preciza necesitatea ca "testarea programelor" să se facă nu "pe un calculator", ci pe subiecți care ar utiliza programul într-un experiment cu metode psihologice, cu parametri psihologici ca viteza de reacție, corectitudinea reacției etc. Transpunerea unui model lingvistic sau a oricăror date privitoare la o limbă sau la o structură trebuie făcută cu multe precauții. Numai o formație și o perspectivă inter- sau multidisciplinară pot duce la
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
replică etc.), dar lipsit de caracteristici ale dialogului (oral sau scris) în prezența interlocutorilor. Din punctul de vedere al acestei activități care s-ar vrea un dialog se pun probleme atât tehnice, de hardware ca și de software, cât și psihologice, lingvistice sau, în fond, psiholingvistice, însă șí de ordin sociologic. Așa cum menționam, rapiditatea circulației informațiilor este totuși limitată: răspunsul la mesaje nu poate fi emis și apoi receptat imediat. Apar, însă, șí probleme de redactare a mesajelor și abia mai
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
o Isabelle Huppert excelentă, deși într-un rol restrâns ca durată și importanță. Aceeași excelentă Isabelle Huppert în "Merci pour le chocolat", în regia lui Claude Chabrol. Un film narat cu o desăvârșită artă a nuanței, acumulării detaliilor și tensiunii psihologice - un thriller domestic, distins de curând cu Premiul Louis Delluc. Desigur, însă, la Solothurn s-au văzut multe și bune filme elvețiene. Să amintim interesanta retrospectivă dedicată celor 30 de ani de concurs de animație, găzduiți începând cu 1971 de
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]