1,107 matches
-
scape de aceasta presiune. În această situație, suicidul apare ca o dorință de schimbare, de eliberare de sub presiunea externă, moartea individului având o valoare simbolică; • suicidul patologic, uneori numit endogen, la baza căreia se află, independent de condițiile externe, factori psihopatologici determinanți, care acționează printr-o scădere a capacităților de autoapărare a insului. Instinctul de conservare scade, fiind eliberate pulsiunile autoagresive latente. Independent de circumstanțele externe, acestea duc la schimbarea atitudinii față de viață a persoanei. Este tot o dorință de a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de vedere al managementului clasei de elevi acceptate ca fiind abateri comportamentale), nu pot fi înțelese decât prin raportarea la dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului. Totodată ele nu pot fi izolate de mediul socio-familial de viață al copilului și de evaluarea psihopatologică. Cu relevanță majoră sunt variabilele socio-familiale, ce fac trimitere la: - istoria grupului familial; - istoria relației parinți - copii; - istoria cuplului parental; - istoria frăției; - cultura familială. Primul pas pe care trebuie să-l întreprindă cadrul didactic în momentul deciziei de intervenție este
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
situației; • modelul de colectare a datelor (ședinte individuale, întrevederi cu familia); • relația cadrului didactic cu anturajul copilului; • modalitățile de examinare care sunt: - observarea comportamentului școlar; - cunoașterea universului relațional; - cunoașterea trecutului. Consemnarea datelor se face cu ajutorul unei fișe individuale de examinare psihopatologică: - anamneza; - simptomatologie-diagnostic; - factori etiologici și de prognostic. Pașii specifici pentru analiza unui asemenea caz de abatere sunt următorii: - observarea pasivă a cazului; - necesitatea unei distanțări în raport cu o modalitate de relaționare indusă de copil cu capcana reacțiilor proiective; - contratransferențiale care, odată
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
insecurizant se va reflecta prin perturbări vizibile la nivelul celor două sisteme: fie explorator, copilul necăutând ca părintele să îi satisfacă nevoile, fie la nivelul proximității, copilul nepornind în explorare. Așadar, atașamentul joacă un rol foarte important în dezvoltările manifestărilor psihopatologice ale copilului sau adultului și înțelegerea lui contribuie la identificarea strategiilor necesare de intervenție asupra tulburărilor. Bibliografie Bowlby John, A secure base, Routledge publyshing , New York, 2005. Miftode Vasile, Teorie și metodă în asistența socială, Editura Fundației Axis, Iași, 1995. Benga
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
nu constituie categorii exclusive, ci există numeroase suprapuneri între psihologia clinică și psihiatrie cu privire la aportul lor în psihopatologie. Schneider K. (1955) susține că psihopatologia are ca scop studiul anormalității psihice prin referire la cazuri clinice care conduc la cunoașterea simptomelor psihopatologice și la diagnostic. (Tudose și colab., 2002)8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul sincronic sau diacronic al abordării explicativ psihiatrice (Tudose și colab., 2002). Obiectul psihopatologiei îl constituie persoana umană organizată pe mai multe nivele și anume: • personalitatea: corpul plus psihismul (soma plus psyche); • ființa
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clinice deoarece orice abordare sau referire la psihologia clinică nu se poate rezuma doar la o prezentare succintă a elementelor de semiologie psihiatrică. Acest fapt se explică deoarece nu se poate vorbi de tulburări fără să se dea un conținut psihopatologic acestor tulburări. Cu atât mai mult cu cât pentru medici psihiatria a fost considerată doar o dexteritate, iar pentru psihologi psihopatologia rămâne un țărm prea îndepărtat, considerat adesea al altora. În plus, necesitatea acestei prezentări este legată de circumstanțele diverse
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală mintală dintr-o perspectivă funcțională, ca o încercare de rezolvare a unor probleme care nu au putut fi rezolvate într-un alt mod mai bun. Psihopatologia socială are două obiecte de studiu principale: * rolul factorilor sociali în etiologia manifestărilor psihopatologice; * repercursiunile bolii mintale asupra relațiilor pacientului cu mediul său social. Preocupările psihologiei sociale au fost orientate spre două teme de cercetare: > Prima vizează relația dintre apariția tulburărilor mintale și apartenența la o clasă socială. Datele obținute din cercetarea lui Goldberg
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
perioada pre și perinatală, copilăria, adolescența, perioada adultă. Se vor nota conflictele, factorii de stres, suferințe etc. și probleme specifice fiecărei vârste. Astfel pot fi menționate informații despre părinții și alți membri ai familiei, antecedente heredocolaterale de ordin somatic și psihopatologic, experiențe și evenimente deosebite referitoare la dezvoltarea infantilă, sexualitatea, evoluția școlară și profesională, experiențele sociale, militare și legale importante. f) Examinarea statusului mental se realizează pe mai multe niveluri și anume: descrierea generală: impresia generală, comportament și activități psiho- motorii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boală. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să țină seamă. Un factor important ce poate determina sensul vieții sau destinul unei persoane îl reprezintă frustrările, conflictele și stările complexuale. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteritate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu atenție ființele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea și a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
segment corporal care lipsește. Se întâlnește la bolnavi care au suferit amputații ale unor membre (frecvent membrul inferior). Unii psihiatrii îl consideră drept "halucinație corporală". Tulburările de percepție, îndeosebi halucinațiile, reprezintă în psihiatrie simptome importante, care atestă existența unor procese psihopatologice serioase și sunt un criteriu semnificativ în elaborarea diagnosticului. De cele mai multe ori ele se combină și se intercondiționează cu tulburările de gândire (cu delirul) și uneori cu tulburările de conștiință și cele afective (Tudose, 2002)64. 4.1.2. Atenția
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Dismnezii cantitative 1) Hipermneziile sunt evocări rapide, involuntare și multiple ale unor situații ce îndepărtează subiectul de prezent pentru scurt timp. Pot apărea la persoanele sănătoase în momente de reușită, de mari bucurii sau de eșecuri. Din punct de vedere psihopatologic, ele se întâlnesc în manii și în sindroamele paranoide. Hipermnezia are un caracter selectiv, urmărind cu precădere datele ce au legătură cu preocupările delirante ale pacienților. Mentismul este o formă particulară de hipermnezie și constă într-o invazie involuntară de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
experiență îndelungată. Diversitatea situațiilor, numărul mare de persoane care intervin în jurul pacientului, apariția inevitabilă a neprevăzutului, sunt factori ce explică dificultatea realizării interviului. Reperarea conduitelor de suferință, analizarea originii lor exacte (la copil, părinți, frați) evaluarea rolului lor în organizarea psihopatologică a individului și în sistemul său de interacțiuni din grupul familial, precizarea nivelului lor în raport cu dezvoltarea genetică, recunoașterea sensului lor în raport cu istoria copilului și a părinților săi: iată rezumatul efortului concentrat al clinicianului. Există două aspecte delicate în dimensiunea interviului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburări bazate pe etiologie: tulburarea afectivă datorată unei condiții medicale generale și tulburarea afectivă indusă de o substanță. În categoria tulburărilor depresive includem: * Tulburarea depresivă majoră * Tulburarea distimică * Tulburarea depresivă fără altă specificație În cazul tulburărilor depresive, există câteva sindroame psihopatologice care se mai numesc și episoade afective, acestea fiind prezentate în prima parte în cadrul secțiunii tulburărilor afective în DSM IV: * Episodul depresiv major * Episodul maniacal * Episodul mixt * Episodul hipomaniacal Tulburările bipolare (psihoza maniaco-depresivă sau depresie bipolară) includ: * Tulburarea bipolară I
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
boli somatice, care au avut o tentativă de suicid și care au acceptat să fie dispensarizați. La aceste cazuri tratamentul corect, bine aplicat, completat de psihoterapie realizează nu numai profilaxia secundară a bolii psihice, adică a descompensării sau agravării tulburărilor psihopatologice, ci și pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Argument introductiv Clinica psihiatrică modernă contemporană nu pote eluda recursul la conceptul operațional al schizofreniei, din rațiuni care țin de practica semiologică curentă. Deși schizofrenia ca entitate clinică este circumscrisă strict psihopatologic, nu se poate vorbi despre semne care să conducă direct către diagnostic, mai ales în perioada de debut. Mai mult, chiar în prezența unui tablou clinic "tipic", criteriul evolutiv este hotărâtor, chiar obligatoriu în această perioadă de debut. Preocuparea pentru
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medicul psihiatru mereu confruntat cu o psihoză acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
motivul pentru care, în absența marcherilor specifici, nici un sistem de criterii pentru schizofrenie nu pot aspira la o validitate absolută (Dollfus, 1994). Același autor dealtfel, sintetizează o serie de alte critici care pot fi aduse acestor sisteme diagnostice: 1. Informația psihopatologică conținută de aceste criterii este în general, foarte restrictivă; 2.Istoricul subiectului, informațiile provenind de la anturajul bolnavului, răspunsul la tratament etc, sunt omise din rândul criteriilor operaționale; 3. Sistemele operaționale sunt, câteodată, atât de rigide, încât un mare număr de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mult: dacă raprtul bărbați/femei este 1 la pacienții corespunzând sistemelor foarte incluzive, și poate crește în cazul sistemelor restrictive la 1.8/1, 2.8/1, sau chiar 7/0! Diagnosticul pozitiv în schizofrenie. 1. Examinarea clinică. Polimorfismul manifestărilor psihopatologice din schizofrenie, în special în perioada de debut face la prima vedere dificilă găsirea unor repere stabile. Diagnosticul pozitiv este mai dificil de stabilit, mai ales în perioada de debut a formelor insidioase, de tip pseudopsihopatic, pseudonevrotic și afectiv. Examenul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
diagnosticul diferențial, pentru a se preciza modul în care este afectată structura personalității, cât și pentru evaluarea personalității în perspectiva unui tratament psihoterapeutic (cura analitică, psihoterapie de grup, psihoterapie analitică de grup etc.). Investigarea psihologică vizează evidențierea corelațiilor între manifestarea psihopatologică, așa cum apare ea ca simptom în boală și manifestarea într-o probă dată, așa cum apare ea ca modalitate a individului de a alege, de a soluționa, în ultimă instanță de a răspunde la o anumită situație-stimul. Atitudinea schizofrenului în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sindromul disociației sau al schizofreniei paranoide, anxietate, legate de imaginea proprie în ochii celorlalți, de ceea ce alții vor spune, ar putea spune sau chiar spun despre subiect); Testul arborelui (KOCH) oferă următoarele semne specifice schizofreniei: - semne de degenerescență, când tabloul psihopatologic psihotic este avansat și apar note de organicitate; - semne de sciziune (trăsături contrarii și inversate, în desen); - antropormofizări (o parte a arborelui este transformată în grimasă umană sau în element corporal dezarticulat în ansamblul desenului ; Tesul persoanei (Machover, Human Figure
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca acelea făcute de Brune și Himwich (1962), care indică existența unei concentrații crescute de triptamină în urina schizofrenilor. Diagnostic diferențial. Diagnosticul diferențial comportă dificultăți, mai ales în perioada de debut a bolii, când se face aproape cu toate entitățile psihopatologice. Pe măsură ce tabloul simptomatologic disociativ se conturează, dificultățile de diagnostic se atenuează. Multe dintre tulburările perioadei adolescenței pot avea o "coloratură schizofreniformă": exaltare, preocupare pentru idealismul abstract, modificări bruște ale dispoziției, introspecții, reverie - sunt tulburări care pot caracteriza "criza de adolescență
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de adolescență", dar care pot constitui și debutul unei psihoze discordante. Prezența disociației este singurul criteriu valabil pentru diagnosticarea schizofreniei la această virstă biologică critică. Diagnosticul diferențial al schizofreniei nu poate fi făcut decît printr-o abordare globală a tabloului psihopatologic. Prezența unui simptom sau sindrom "caracteristic" trebuie să conducă întotdeauna la o contextualizare a acestuia, singura în măsură să confirme sau să infirme diagnosticul. Listele de criterii așa-zis patognomonice nu au valoare predictivă (în cazul celor cu reabilitate crescută
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
circumstanță de maxim interes teoretic și practic pentru diagnosticul diferențial. A. Diagnosticul diferențial cu tulburările mentale organice pare, la o primă vedere, cel mai facil, datorită prezenței semnelor somatice, neurologice și serologice, de o valoare indubitabilă. În aceste situații, tabloul psihopatologic se inversează, tulburările de memorie și cognitive putând preceda tulburările emoționale. Legăturile afective cu mediul sunt destul de bine păstrate în perioadele în care semnele de demență sunt ușor de observat. Principalele entități caracterizate prin această simptomatologie sunt: 1. Tulburări vasculare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ridicată a fost aceea a unei posibile relații cu o tulburare psihică și, iarăși inevitabil, o parte din această fracțiune au ridicat problema tulburătoare a relației cu un posibil debut al unei schizofrenii. Concluzii - Intricarea caleidoscopică a mai multor procese psihopatologice, în combinații variate, pare să confere aspectul clinic heterogen al debutului schizofreniei. - Pare evident că ameliorarea versus stabilizarea după primele episoade din debutul schizofreniei ține mai curând de reducerea simptomatologiei pozitive decât a celei deficitare. - Pe de altă parte, simptomatologia
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]