4,867 matches
-
doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva clipe în preajmă și, dând din mâini ca un om care își scăpase nervii la vale, plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deget un inel de aur. Își pipăie poșeta. Simte o arsură în palmă. Zece mii de lei, are zece mii de lei în poșetă, o avere. Zece mii ca să scape de copil. Am aranjat totul, tu trebuie doar să te prezinți". O mânca pușcăria dacă se află că ea face un avort, dar el "aranjase totul". Ce cuvinte. Le spusese cu doi ochi plini de candoare. Da, ea trebuia doar să se "prezinte .... ca vita la abator". I se face greață. Din cabinet iese
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare. "Mama ei lucrează?", întreabă, deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe dinăuntru. Da' unde să lucreze, abia a scăpat de pușcărie. Eu i-am spus copilului ăsta, nu te însura dragu' mamii cu ea că-i mai bătrână ca tine, tu nu vezi, a mai fost măritată de două ori, nu de pomană au lăsat-o ăia. El nu și nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scăpat de armată s-a dus pe acolo, a văzut-o, ea frumoasă, boită, el prost, a pus laba pe el. A furat cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins-o, au vrut s-o bage în pușcărie, dar și de asta a scăpat, a scăpat că-i frumoasă, că de era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau oasele, așa-mi mâncă mie sufletul, că m-aș duce în lume la soru-mea... Stă la țară lângă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în astfel de situații. Pe unii îi vezi cum se afundă tot mai tare în mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
băieți deștepți, sănătoși, era șefa celei mai bune orchestre din țară. Nimeni nu mai știa că ea e țigancă. Mama ei a murit înainte ca ea să împlinească șapte ani, ucisă din gelozie de tatăl ei, acesta a intrat în pușcărie și nu a mai ieșit de acolo. A moștenit vioara lui, o vioară foarte bună, cumpărată pe bani grei. Când a adus-o din Italia, s-a fălit la toți țiganii din ținut: "Îl trezești și pe Dumnezeu din visare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doua zi, și a treia zi, și a patra zi, până când nu a mai avut niciun ban de mâncare, dormea în sala de așteptare a gării, dar și aici era riscant, puteau să o prindă și să înfunde și ea pușcăria, era într-o țară străină, a venit cu ce a apucat pe ea, cu foarte puțini bani, a alergat spre nenorocirea copilului cu creierul în flăcări, sta de cinci zile la porțile închisorii fără să-l vadă, tot mai spera
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care - simțindu-și sfîrșitul aproape și dorind să se împace cît de cît cu Dumnezeu și să-și mai spele din păcate - „dă” amnistia din iulie 1964, ce îi aduce tatăl acasă după „numai” patru ani de pușcărie), i-a confiscat bunurile familiei, i-a obligat mama să divorțeze de tatăl său îîn pofida iubirii și copiilor ce-i uneau), pentru a-și putea păstra serviciul, salariul de mizerie primit din învățămînt fiind singurul mijloc de subzistență pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
metronom, s-a întins pe ani de zile, pentru a achita la Banca cernăuțeană împrumutul restant. Când a căzut la pat de bătrânețe, ea nu și-a dat obștescul sfârșit până când nu s-a întors tata îdupă patru ani) din pușcăriile comuniste. La câteva luni, bunica Ilinca muri împăcată cu gândul că și-a văzut fiul cel mic în viață, și mai puternic de cum plecase, pentru că era tot numai fibră musculară modelată la Canal și la Ocnă. Se pare că de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
toată averea statului austriac, această persoană rugându-mă să nu-i mai scriu, că nu mai poate să-mi răspundă. A fost a doua moștenire ratată, care putea să mă facă om bogat în România. Întors acasă la Vama din pușcărie, unchiul Filaret, după o căsătorie eșuată cu Viorica din Frasin, sa autoexilat la deal în Bârlog și a stat în bordeiul bunicii vreo doi ani, ocupându-se cu creșterea vitelor, până a murit în urma unui conflict verbal cu pădurarul Gemănar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a vizitat doar cu ocazia punerii în posesie a terenurilor forestiere ce-au aparținut bunicului Costan. Sora cea mică a tatei, Valeria, căsătorită cu impiegatul de gară Balintescu Nicanor, care s-a spânzurat la vârsta de 38 de ani în pușcărie, a avut o fată Elena și doi băieți, Gică și Rică, talentați în practicarea sporturilor de iarnă și la fotbal. Amândoi au murit de infarct miocardic acut înainte de 50 de ani, în schimb vara Lenuța trăiește, fiind decana de vârstă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ani, stătea mai mult la pat și începuse să aibă devieri comportamentale, tot așteptându-și feciorul ce-i mai rămăsese în viață. Aveau amândouă un cult pentru băieți, purtătorii numelui de familie din generație în generație. După întoarcerea tatei din pușcărie și recăsătorirea cu mama care l-a așteptat patru ani cu statornica răbdare a Penelopei, am stat împreună și cu tanti Jeni care l-a ajutat financiar să reconstruiască din temelii casa bătrânească și să-i adauge un etaj. În timpul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
său mai mare, Filaret - avocat, unchiul Emilian Doboș - notar, unchiul Luca Călinescu - chiabur), erau stipulate standard, fără echivoc: acțiuni contra clasei muncitoare, activități contra mișcării muncitorești, tulburarea ordinii sociale etc. Nu s-au mai repetat în timpul lui Ceaușescu, acesta golind pușcăriile de deținuți politici, dar au ieșit la rampă alte așa-zise infracțiuni: dezvăluirea și transmiterea secretelor de partid și de stat în străinătate, subminarea economiei naționale, trecerea frauduloasă a frontierei, acte sociale de natură anticomunistă etc. La începutul Epocii de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am simțit că mi se surpă pământul sub picioare. L-am iubit pe Alex, cum ți-am spus, ca o nebună! Am avut clipe când eram în stare să te omor, dar, după ce reflectam un timp, mă gândeam că din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce e cu Lăcrămioara, că nu știe unde ar putea fi. Au căutat-o întreaga noapte. Au găsit-o în ziua următoare. După ce totul a fost lămurit, l-au arestat. L-au judecat. L-au condamnat. L-au băgat la pușcărie.Lovitura a doborât-o pe Maria. Se stingea de pe picioare, ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu se rezolvă nimic. Hai la vagon. Să trecem la cercetări. Hai. S-au dus. Adevărul era cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Securitate! Brrr!!! Da’ se ntîmplă ca să fiu la o premieră, În compania actorului V., care-mi dezvăluie, la rîndu-i, că respectivul Berechet era tocmai ăla care, cu ajutorul Securității, se mutase În casa doamnai Sadova : cînd a ieșit marea artistă din pușcărie, la ea În casă era instalat regizorul Berechet și i-a zis să plece, altfel cheamă poliția...Mda. Mai trece puțin timp și citesc, În Petre Pandrea, cum că marele Marin Preda ar fi devenit, din „costoboc, xenofil : unealtă oarbă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
subiect care place gazetarilor-găozari (cum i-a numit Președintele țării). Văd că Alina Herescu, celebra criminală, joacă Întro piesă la Iași ( la Penitenciar, nu la Național!) și a anunțat că va scrie una, nu peste multă vreme. Fan Fan, „rechinul pușcăriilor”, a publicat cîteva volume (deși e analfabet!), unul din ele lansat cu tam-tam chiar de Mircea Dinescu! CÎnd eram profesor de actorie la Timișoara, am avut un student cu nume sîrbesc, care nu a terminat anul I, fiind arestat. În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu', infractoru' se duce la penitenciar ca în stațiune, ca la băi și de poliție-i doare-n spate. Plus leprele alea de judecători care pentru o șpagă, o aia, le dă drumu' pe ușa din dos. Numai pe găinari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toți ăia p-acolo să mi le cumpere. Tu cu ideile tele de doi lei snopu'." Se încruntă și se apostrofă singur: Da' și io am pus botu' ca ultimu' husen. Da! Ca ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost să mă dau în fapt și să zic că gândacii mi-au făcut cutare și cutare. Nu, nenicuță, nu mă băgați voi la balamuc, cum ați băgat-o p-aia!" "PUȘCĂRIA ȚI SE PARE UN LOC MAI CONFORTABIL?" Înghiți în sec, de parcă gâtul i s-ar fi uscat pe neașteptate. Încercă să-și dreagă glasul și lansă un timid: Sunteți capabili să scriți tot soiu' dă bilețele și să le trimiteți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Principele să facă? Repet, d-le Gerard: totul va trebui să apară ca un accident. Cei doi, Contele și Contesa vor muri cu adevărat atât ca personaje, cât și ca actori. Ceva fără precedent. Imposibil. Mă faci să râd. Și pușcăria pe cine așteaptă? Pe nimeni. Nici povești de pușcărie. Totul este aranjat, castelane. Ce trebuie să mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trebui să apară ca un accident. Cei doi, Contele și Contesa vor muri cu adevărat atât ca personaje, cât și ca actori. Ceva fără precedent. Imposibil. Mă faci să râd. Și pușcăria pe cine așteaptă? Pe nimeni. Nici povești de pușcărie. Totul este aranjat, castelane. Ce trebuie să mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un ratat. În fine, cineva care, prin definiție, e iresponsabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]